2,283 matches
-
de peste râu deveniseră puternice și deslușite: Podul se prăbușește! Rămâneți acolo! Pilonii sunt măcinați de ape. Se pare că s-a terminat, vom sta aici spuse calm tata. Moșul spunea că putem trece, mă încăpățânam eu să risc. Moșul, moșul, mormăi tata. Ce știe el. Dacă nu ne întâlneam cu moșneagul ăsta afurisit, nu aveam atâtea necazuri, nu lăsam căruța cu lemne în mijlocul câmpului. Revenindu-și, zise: Ei, ce facem, încercăm? Înspăimântat de hotărârea lui de a risca, am spus: Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
avea să se întâmple. Ședința a început ca oricare alta. Ciudat s-a dovedit a fi doar faptul că douăzeci de mii de oameni înconjurau deja sala, fără ca vreun zgomot din afară să le manifeste prezența. La tribună era Wolowski: mormăia nu știu ce loc comun privitor la Polonia, când poporul și-a vădit în sfârșit apropierea printr-un strigăt teribil, care, pătrunzând din toate părțile prin ferestrele de sus care fuseseră lăsate deschise din cauza căldurii, a căzut peste noi ca venit din
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o tăviță și un pahar de vin. Gândind că își bate joc de mine ... m-am ridicat ostentativ... am golit paharul (e adevărat că paharul era mai mare decât unul obișnuit) și ... sub privirile ei mirate de cum îl beau ... am mormăit un "sărut mâna" și am plecat. Tot gândind la eșecurile mele matrimoniale și ... tot mai nesigur pe mersul meu ... am ajuns în "Jneamăt-ul" Cotnarilor ... turmentat binișor. Simțind că pământul se cam învârte cu mine ... m-am șaezat pe o brână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
primele definiții ale expresiilor idiomatice pe care le-am auzit în viața mea a fost aceea oferită de către David Hays. "Știi ce e o expresie idiomatică?", m-a întrebat el într-o zi, la începutul anilor '60. Am început să mormăi ceva, dar el m-a întrerupt cu un gest triumfal: Expresia idiomatică este lucrul cu care o să-l învingem pe Chomsky!"" (Igor Mel'čuk, "Phrasemes in Language and Phraseology in Linguistics", p. 168). 95 Noam Chomsky, Studies on Semantics in
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o față solemnă, de om la prima lui faptă bună notabilă; pantalonii tirolezi din piele de drac îi dădeau un aer de sălbăticie misterioasă, iar ciorapii trei sferturi căzuți în vine îl făceau să pară venit de la drum lung. Rică mormăi ceva în semn de mulțumire, aplecându-se respectuos și înspre cei din mașina care aștepta cu motorul la ralanti. Numai când se răsuci pe picioarele-i slăbănoage pentru a urca înapoi în automobil, puștiul lăsă să i se vadă sabia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cât de tare îl țineau foalele și, ca să folosesc jargonul de rigoare, se dădea rotund. Nici nu oprise încă avionul după aterizare, când individul a luat-o spre ieșirea aparatului. S-a oprit în capul scării și a început să mormăie în celular, deși ceilalți pasageri așteptau să coboare spre autobuz. Simțind că sunt iritat, magistratul român pe care îl cunoscusem în avion mi-a șoptit: „Democrația ne-a adus și oameni dintr-ăștia. Lăsați-l în pace. Cu ăsta nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de bani să zacă-n bancă și-ți ruginesc încheieturile. Și domnișoara umblă prin Europa, tocindu-și pingelele. Ia exemplu, c-ai să faci ateroscleroză. "Papa" mormăie vinovat din colțul lui și nu se amestecă. Întreb și eu ce trenuri aș putea găsi, în noaptea asta, spre Paris. Întreb, încercînd să-mi recapăt siguranța, ca să nu se vadă cît de nelalocul meu mă simt în mijlocul lor. Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Geneva ce-i de făcut și mă sprijin în pernele moi, hotărîtă să profit la maximum de scurtul și precarul confort prezent. Am să-ncerc să ajung în Savoia. Pînă-n Savoia poate c-am să te duc eu cu mașina, mormăie tînărul cu barbă. Dar mormăie atît de încet, încît am impresia că-i o părere. Ne apropiem de Geneva și întreg grupul sare să-mi ajute să ridic sacul. Ei, ce zici, domnișoară? Te trec granița în Savoia? Mașina e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și mă sprijin în pernele moi, hotărîtă să profit la maximum de scurtul și precarul confort prezent. Am să-ncerc să ajung în Savoia. Pînă-n Savoia poate c-am să te duc eu cu mașina, mormăie tînărul cu barbă. Dar mormăie atît de încet, încît am impresia că-i o părere. Ne apropiem de Geneva și întreg grupul sare să-mi ajute să ridic sacul. Ei, ce zici, domnișoară? Te trec granița în Savoia? Mașina e parcată în fața gării. Unde vrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ideile-bombă ale Doamnei Ch.! Nimeni nu poate contesta desăvîrșita justețe a spuselor sale, așa că Monsieur Ch. se scoală de la masă, mă ia cu el în garaj și descuie un sertar din care începe să scoată un număr impresionant de ștampile, mormăind. "Asta-i a firmei de benzină, cu asta vizez bonurile, asta-i pentru facturi, fir-ar să fie! Unde-o fi a primăriei? Aha! Uite-o! Ai pașaportul în geantă? Dă-l încoace. Ai venit alaltăieri, da, da, alaltăieri noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la câțiva metri de Ghinea Înconjurat de statul sau major, impunător și solemn (Stan, Dobrescu și alții) - precum Napoleon La Austerlitz - raporta, țipând: „Să trăiți, domnule comandant, colonia de muncă Peninsula este gata pentru numărătoarea de seară!”..., la care Ghinea mormăia ceva, si toti, afară de el și Dobrescu, se năpusteau spre noi și Începea numărătoarea; rareori numărul ieșea după primul inventar; de obicei eram ținuți și până la două ore, indiferent de vreme (ploaie, viscol etc.), atunci când socotelile caraliilor se Încăpățânau să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
societăți, care ne primește cu brațele deschise, pentru a participa la construirea socialismului În țară etc., etc. La terminarea „discursului”, ne-a cerut să-i arătăm biletul de eliberare, după care a zis: „Liberi!” Caraliul a deschis poartă lagărului; noi, mormăind un vag „Bună ziua” (În nici un caz „Să trăiți!”), am ieșit cu toții, Îndreptându-ne spre gară Basarab, situată la câțiva kilometri, pentru a lua primul tren spre București. În gară a trebuit să cumpăr numai suplimentul de tren și locul la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la ușă, că trebuia să bată la ușă, că bătuse deja la ușă, dar el adăsta cu sânul Isidorei lipit dulce de pântecul lui, știind bine că era totodată altundeva deja. O limbă de foc îi linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde își pusese chipiul cu frunze de stejar aurite. "Scuză-mă, spuse el, dorm, călătoria a fost lungă." Brațul galonat lovi gheridonul și chipiul cu aurăriile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un bărbat destul de copt, care, din pricina spatelui lat, părea mai scund decât era. Ochii depărtați sporeau impresia că e făcut pe lățime, nu pe înălțime, ca toată lumea. Când l-a văzut pe locotenent, a luat un aer posomorât și a mormăit ceva ininteligibil, în timp ce învățătorul făcea prezentările. Drace, ce avea boxerul ăsta ratat? Temându-se să nu se instaleze o tăcere stânjenită, învățătorul începu să povestească cum se dusese la Cetatea Albă, cu câțiva elevi, să le cumpere încălțăminte, căci frigul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
admirând melancolica ploaie ce cădea fără întrerupere și din ce în ce mai tare... Vă salut, să trăiți, domnu’...! zisei, punând jos geanta grea. Vă salut cu respect! Ați venit pentru internare? Ați mai fost pe la noi... Nu...? Nu-i așa? Da...! Apoi a mormăit ceva, după răspunsul meu ferm și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
instantaneu. În fața mea s-a oprit Cora asistenta de serviciu. Furioasă foc. Cu femeia asta avusesem azi de dimineață o discuție în timp ce mă plimbam liniștit pe ,,bulevard’’ - holul etajului doi. Doar ce intrase în tură. Am salutat-o, mi-a mormăind ceva indescifrabil. Apoi i-am zis că ,,de abia aștept să plec acasă definitiv și că va răsări și pe strada mea soarele!'' Mi-a dat un răspuns șocant: ,,...da, da...o să iasă, o să iasă...o să...!’’ Am lăsat-o și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ale celorlalți. — Hugo, ți-am mai spus să fii prevăzător, spuse slujitorul cel bătrân. „Într-o bună zi o să te pomenești cu un cuțit Între coaste și știu cine o să-ți ia atunci locul pe lângă stăpân. — Numai să aibă timp, mormăi Hugo, și Simeon, care auzea totul de la locul lui de sub brad, se Înfioră. „Poate să fie În cearta asta și un dram de noroc pentru mine. Sfântă Fecioară, apără-mă și pe mine cum ai apărat atâția năpăstuiți.“ Geana sângerie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-n viață (la propriu, dacă nu la figurat) însă atât de luat de la droguri că reprezentanții PR trebuiau să mă ducă în cârcă de la limuzină la postul de radio și la librăria unde urma să citesc, prăvălit pe un scaun, mormăind într-un microfon, în timp ce o funcționară a librăriei stătea foarte aproape și foarte nervoasă, gata să pocnească din degete în fața ochilor mei în cazul în care mi se rupea filmul (iar uneori, când dădeam autografe, îmi ghida mâna pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea? am întrebat, întrerupându-l. - E foarte ciudat... mormăi el, ca și tine, mă înștiință expresia feței lui. Poate e câinele ăla care vă face atâtea necazuri. Dădu din umeri, neputincios. - Nu m-ar mira, am zis eu. E capabil de orice. Plus că are probleme de atitudine. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
faci griji că nu dorm destul, murmură el. - E treaba mea să-mi fac griji, am zis. Se întoarse de la televizor și îmi aruncă o privire tăioasă. - Pentru cine? - Păi, am zi eu cu o voce blândă. Pentru tine, băiete. Mormăi ceva și se întoarse din nou spre ecranul televizorului. Am auzit ce spusese. Și deși nu voiam să repete cele spuse, nu m-am putut stăpâni. - Ce-ai zis, Rob? Și atunci repetă asta fără dificultate sau rușine. - Nu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o bună bucată de drum, pe la moșia cucoanei Roza, prin pământurile lui domnu Teodorescu, pe lângă lanurile lui cuconu Dumitru. Și acuma mergem cale lungă, fără de sfârșit parcă. La început, poate pe hotarul pustietăților, lângă niște hambare, aproape de o casă pitită, mormăia o batoză pitică, purtată de cai. De după un gard de spini, cum ne-apropiem cu corabia noastră de cruce roșie, deodată se arată un om bărbos și negru care aleargă în fugă spre noi făcându-ne semn cu mâna. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
văd mai bine, iată că mă zărește: A! ce mai faci, doctore? îmi strigă cu mare veselie, comment ça va?" Mă trag îngrozit îndărăt, și pe când ne depărtăm, omul negru ne trimite sărutări cu mâna lungă și arsă, iar batoza mormăește mulțămită aproape de drum." Ne depărtăm. "Cine-i proprietarul ăsta? întreb pe doctor. Nu-l cunosc! zice doctorul. Ce crezi? în sălbătăciile astea, omul își mai pierde din minți." Ne depărtăm și intrăm în pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oprire; și le fluier ca să-i îndemn să-și facă și ei cesitățile, cum spuneți dumneavoastră. Cucoanele și duducele coboară într-o vale precum ca să culeagă flori din marginea dumbrăvii; iar caii poposesc după ce suie în culme. Țăran obraznic, a mormăit cucoana Săftica. Eu nu auzeam și nu băgam de sama nimica. Mă uitam încolo cătră zarea muntelui. 19 Iulie. Partida de pescuit de la Süt-Ghiol, cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia, unde am găsit pescari interesanți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eu Dlui căpitan". Eu am fugit tot atunci acasă la Dna Neculcea și am rugat-o să spue că mi-a dat de scris. Și când a venit el căpitanu, a ieșit înainte și i-a spus, iar el a mormăit tare și m-a strigat. Și mi-a spus: "Să știi caprar, că eu îs comandantul companiei a 7-a și nu nevasta mea". Și așa cu chiu cu vai a trecut și anul de armată acră și otrăvită. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]