19,458 matches
-
din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei norocoși, îmi zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
loc să scriu, nu mai am sânge cu care să scriu, și Brandy zice: — Ți-ai spulberat singură fața? Încuviințez. — Asta, zice Brandy, asta nu știam. Capitolul 31 Sari la un moment anume, nicăieri în mod special, doar Brandy aproape moartă pe podea și eu îngenuncheată deasupra ei cu mâinile acoperite de sângele ei de Prințesă Alexander petrecăreață. Brandy țipă: — Evie! Și capul pârjolit al lui Evie se ițește înapoi înăuntru prin ușa de la intrare. — Brandy, scumpete, zice Evie. Ăsta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș era fotografiat la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult armele, puști Peabody, rămase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de haitele de lupi, cred că nu sînt cu adevărat o primejdie." Radul Popianu știa că domnișoara guvernantă este îndeajuns de instruită, încît să știe că niciodată lupii nu ar ataca pe cineva. Cel puțin cît trăiește. Iar dacă e mort atunci se cheamă că nu atacă, ci pur și simplu sfîșie. Sfîșie ceva care a fost, nu este un om, ceva care și-a pierdut calitatea de a fi atacat. "Nu trebuie să vă îngrijorați din cauza lupilor. Lupii sînt periculoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a luat hotărîrea de a rămîne iarna în Vladia, și așa a reușit să stea de vorbă cu K.F. Nu pe îndelete, cum ar fi vrut, ci în cele mai întîmplătoare situații, în bucătărie, în vreme ce toți ceilalți îl credeau beat mort, străduindu-se să vomeze în baia servitorilor, în gura pivniței, cînd se oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
carie, fără nici o urmă, l-a analizat atent, ca pe un corp delict, a cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cravată la gît. Bietul consul murise și încet, încet se mumificase, poate și datorită cîtorva lăzi de mirodenii depozitate în încăpere. Desigur, ceea ce a făcut vîlvă în minister nu a fost faptul că de doi ani, cu aproximație, consulul era mort și nimeni nu știa, ci imaginea fotografică pe care nebunul de Pangratty a descris-o și apoi a arătat-o tuturor celor ce voiau să o vadă. Și prințul zănatec a tot repetat că nici măcar nu mirosea urît în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mușchii despărțiți de restul trupului, de inimă și de cap, iar mușchii tresăreau într-un zvîcnet viu, adevărat, așa cum văzuseră de nenumărate ori în apa bălților și a Dunării că zvîcnesc broaștele întregi, iar ei nu erau decît un capăt mort, ciuntit, nu mai erau de fapt decît un rest de mortăciune. Și degetele lor dădeau viață întreagă, adevărată, aceeași mișcare, cu aceeași energie și amplitudine, cu aceeași nervozitate, o zvîcnire pe care o mai făcuseră de atîtea ori, de zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din ce în ce mai mat, mai tulbure, așa încît întrebările se amestecau. Rămînea doar amintirea gestului, cum degetele sale transpirate, subțiri, încordate, dureros de încordate, răsuceau butonul negru al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît întrebările se amestecau. Rămînea doar amintirea gestului, cum degetele sale transpirate, subțiri, încordate, dureros de încordate, răsuceau butonul negru al pilei galvanice și ceea ce era pînă atunci o jumătate de broască,. o jumătate mai moartă decît tot ce era mort pe lume, în acea clipă căpăta viață. O secundă, o fracțiune de secundă, dar îndeajuns să zvîcnească și să dărîme o ordine a lumii care părea de neclintit. Asemenea mușchilor de broască secționați i se părea că zvîcnește și caraghioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se părea că zvîcnește și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de cuviință și urmînd un plan pus la punct, organizația asta de trei parale, cel puțin așa arăta pe dinafară, prindea viață, acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dădea afară din casă, ci pur și simplu nu aveau habar de el în relație cu acțiunile și planurile lor. Probabil că tinerilor complotiști nici nu le surîdea să se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este oprit înainte de a se petrece nu va mai putea fi oprit niciodată. Iar eu nu mai am timp să aștept. Dacă mai trec două-trei zile își vor da seama ce hram port și voi fi un om pierdut. Nu mort, nu fac ăștia prostii din astea, să lichideze un om al Serviciului înainte de a da ei lovitura. O să o facă după aceea, dacă va fi nevoie. Dar voi fi pierdut deoarece nu voi mai afla nimic. Absolut nimic. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Consiliul de Miniștri..." Mihai Mihail strînse cu un gest nervos toate hîrtiile de pe masă, simțise că se apropie de deznodământ, "ce-i cu asta, cum adică "întrebarea lui Bîlbîie", e întrebarea mea, prințe, nu a lui Bîlbîie. Leonard Bîlbîie e mort, doar de asta ai venit aici, să-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar nu era încărcat, nu am tras niciodată cu Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Arondismentul 10, și nu sufăr de nostalgie. Când mă trezesc, uneori nici nu știu unde sunt, dar aud la fereastră cum vorbesc concetățenii și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
muruise velința jilavă de sub ei, mușcând urzeala părului de cămilă, care se mâncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminând‑o precum razele soarelui, cu „o văpaie uluitoare“, izbăvind‑o, astfel, de uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două‑trei zile Înainte, aveam să le pictez la șevalet ca pe o natură moartă. Enciclopedia morților a fost tipărită pentru prima oară În mensualul belgrădean Književnost, din mai‑iunie 1981, iar un an mai târziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana care avusese acel vis și căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
minutul în care continuă să ardă, Tapú Tetuanúi reuși să distingă figură însângerata a uriașului, care părea o păpușă de cârpa strivita de pământ. Nici macar nu se mișcă, dar, fără să știe de ce, Tapú Tetuanúi era convins că nu e mort. Smulse încă trei ramuri, le prinse laolaltă formând un fel de torța, si la lumină ei caută cel mai bun mod de a coborî, cu riscuri minime, până în locul în care zăcea agresorul. Încă mai respiră. Avea o rană mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fusese ani de zile omul lui de încredere. Ar putea să-ți fie de mare ajutor atunci când vei dori să conduci navă într-o anumită direcție, dar nu te poate ajuta să alegi acea direcție. Vorbești de parcă ai fi deja mort, observă băiatul. Și n-ai nici un motiv să vorbești astfel. —Ba am, răspunse. Tané m-a condus până la hotarele lumii și mi-a permis să mă-ntorc, dar are o lege foarte strictă: nimeni nu se-ntoarce a doua oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu ele, în același fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine e mort. Toți zeii sunt morți pentru noi. Era cât se poate de dureros să asculte o asemenea afirmație din partea unei ființe care se află abia la începutul vieții, insă trebuiau să se pună în locul ei ca să perceapă adevărată semnificație a cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fel. —Taaroa fie lăudat! exclama Vahíne Tipanié. —Taaroa nu există, replică Ihona, mușcând cuvintele. L-am rugat de o mie de ori să ne vină în ajutor, și nici măcar o dată n-a venit. Pentru mine e mort. Toți zeii sunt morți pentru noi. Era cât se poate de dureros să asculte o asemenea afirmație din partea unei ființe care se află abia la începutul vieții, insă trebuiau să se pună în locul ei ca să perceapă adevărată semnificație a cuvintelor pe care le rostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îi luase mințile. Ceea ce simte ea nu e dragoste, spunea. E ca si cum ar fi posedata de un demon care-i stăpânește trupul, sufletul și voință. —Poate că Marele Preot ar fi în stare să rupă vraja. —Marele Preot e mort. Și chiar dacă ar fi în viață, mă-ndoiesc că ar putea face ceva în cazul ei. Ce altceva puteau crede cei treizeci de bărbați și femei de pe Marara, care se știau în pericol de moarte, conviețuind într-un spațiu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]