KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...743 >

18,554 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

putut decât să constate neputința organelor și forțelor locale de a zăgăzui potopul. Din noaptea de 17-18 decembrie agențiile de presă străine, îndeosebi cele ungare și iugoslave, au început să transmită relatări despre evenimentele de la Timișoara, cifrând la mii de morți victimele represiunii. «Măcelul» de la Timișoara, astfel cum era prezentat de radiourile și televiziunile străine, receptate în România, a jucat un rol hotărâtor în «demonizarea» imaginii lui Ceaușescu și în crearea curentului de revoltă în rândurile populației din întreaga țară. Merită

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
și-a stabilit legile ei, legi în care păcatul este considerat mărgăritar prețios. Dacă cineva încearcă să combată păcatul, împotriva lui se ridică iubitorii de păcat. Un vechi proverb spune că nu e bine să vorbești despre sicriu în casa mortului. Tocmai asta fac nebunii pentru Hristos: vorbesc despre lucrurile care nu ne plac, despre lucrurile asupra cărora vrem să păstrăm tăcerea. În concluzie putem aprecia că „în materie de exploatare, incompetență și proastă folosire a resurselor naționale, regimul comunist (1946

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
descoperit că prerogativele sale sunt mult prea mici în raport cu uriașa lui voință de schimbare! Să fim serioși! Constituția României oferă președintelui țării puteri cvasi-discreționare. Numai că pentru a le exersa e nevoie de ceva mai mult decât să faci pe mortul în păpușoi, și să nu asculți, așa cum a făcut prea multă vreme dl. Constantinescu, decât de vechii securiști bătuți în cuie prin birourile, bucătăriile și coridoarele Cotroceniului. Prea ocupat să asigure fericirea cumnaților și consilierilor, dl. Constantinescu n-a mai

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
sale a lăsat «urme». Cât a fost prim-secretar, o serie de români au reușit să fugă. Nu neapărat din cauza lui, personal. Ci a regimului pe care l-a slujit. A lăsat «urme» mult mai serioase în 1989. Mii de morți, întrebări fără răspuns despre «idealurile întinate ale comunismului». A lăsat urme vizibile și la mineriade. Se întâmplă ca unii dintre românii care se aflau la Montreal la inaugurarea Pieței României să fi plecat din țară în urma unei bâte de miner

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
nu seamănă a învârteală și a furtișag. Dar cetățeanului trebuie să-i ceri să fie cetățean măcar în măsura în care se arată extrem de mândru de a fi urmașul lui Traian și Decebal. Ne inflamăm în chestiuni meschine sau marginale, dar facem pe morții în păpușoi când locomotiva dezastrelor trece șuierând prin gospodăria noastră. Nici o grupare, fie ea intelectuală, fie pretins implicată în problemele țării nu dă vreun semn că ar avea vreo responsabilitate pentru dezastrul în care ne aflăm. Prost sfătuit încă din

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Până la revoluția din decembrie, când s-au numărat printre protagoniști, studenții n-au jucat cu adevărat un rol politic. Piața Universității a trăit represiunea încă din ziua de 21 decembrie, când, la ora prânzului, Capitala își avea cei dintâi 13 morți. La Timișoara, cu câteva zile înainte, studențimea plătise același tribut de sânge. Sute de studenți au cunoscut închisorile, bătaia și tortura. Dar brutalitatea contestării studenților, îndeosebi în presa FSN, nu poate să ne lase indiferenți. Cum e cu putință ca

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

la ce? - Zi-mi și mie unde este veceul, am spus într-un târziu. - Lângă bucătărie, la stânga se face un culoar, prima ușă. - Mersi. După ce m-am pișat, m-am spălat pe mâini. În chiuvetă erau doi floci. Număr de mort. Mi-am smuls și eu unul și l-am pus lângă ceilalți. Al meu era mai lung. Când m-am întors în sufragerie, Manson dăduse drumul la televizor. - Voiam să văd cum mai stă bursa, se scuză el. - Și? Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Dă cu el de pământ, pișa-m-aș în capu’ lui de mitocan! - Vedeți? i-am zis lui Dan, care zâmbi înțelegător. Totuși îmi trase un șut în burtă. - Ești șmecher, ha? întrebă călcându-mă în picioare. Futu-te-n morții mă-tii să te fut! Îmi cără un rând de pumni în cap. - Dar eu sunt un client! Am venit să cumpăr..., am îngăimat eu. - Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
un tip gras și vesel. Administratorul. Noul prim-ministru, comenta frumusețea cu lacrimi de fericire în voce. - Aha, am zis. - Aha. - Aha. - Aha. Am mai zis treizeci de aha-uri și am adormit. Pe buze aveam un zâmbet feroce, de mort. Prima apariție publică a prim-ministrului urma să aibă loc într-o duminică seară la emisiunea „Oameni... simpli“. Ceilalți invitați erau soția prim-ministrului, doamna Annabelle Ciocan, și eternul președinte al statului, Ion Ilievici. Atașez mai jos, leneș fiind, transcriptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout, un breakdown, un... - Mă doare-n cur. Ești mort. - Am sindromul Tourette, nene, am sindromul Münchhausen... - Avem noi cură pentru sindromul tău, nici o grijă. Avem noi doctorii pentru tine. - Nene, iartă-ma, lasă-ma să plec, uite, îți dau toți banii mei, am cinci sute de dolari, uite, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

de bere. Viața nu e altceva decât un schimb reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
rapidă și curată, fără să-i dea timp să se întoarcă și să mă recunoască, să știe cine sosise să-i strice petrecerea, poate chiar fără să-și dea seama de trecerea frontierei dintre infernul celor vii și infernul celor morți. A fost mai bine așa, să-l văd la față numai mort. - Jocurile s-au încheiat, bătrân nenorocit! mi-a venit să-i spun cu o voce aproape afectuoasă, în timp ce Bernadette îl îmbrăca de sus până jos, inclusiv pantofii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
întrerupsesem într-un moment în care nu putea fi întreruptă; nu importă dacă cu unul sau cu altul, dar ea trebuia să reia din acel punct precis și să meargă până la capăt. Între timp, cu o mână îl susținea pe mort și cu cealaltă mă descheia, înghesuiți toți trei în mașina atât de mică, într-un parcaj public din Faubourg Saint-Antoine. Contorsionându-și picioarele - trebuie să spun - în chip armonios, se instalează călare peste genunchii mei și aproape mă sufocă apăsându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
armonios, se instalează călare peste genunchii mei și aproape mă sufocă apăsându-mă la pieptul ei, ca într-o avalanșă. Între timp, Jojo cădea peste noi, dar ea era atentă să-l îndepărteze, fața ei la câțiva centimetri de fața mortului, care o privea prin albul ochilor larg deschiși. Cât despre mine, luat prin surprindere, cu reacțiile fizice declanșate de capul lor, preferând evident să asculte de ea și nu de sufletul meu îngrozit, fără a avea nevoie să mă mișc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sufletul meu îngrozit, fără a avea nevoie să mă mișc, căci ea avea grijă de asta, ei bine, am înțeles în acea clipă că ceea ce făceam noi era o ceremonie căreia Bernadette îi dădea o semnificație specială, acolo, sub ochii mortului, și am simțit că o menghină moale și tenace se strângea în jurul meu și nu-i puteam scăpa. „Te înșeli, fată dragă - aș fi vrut să-i spun - mortul acesta a murit pentru altă poveste, nu pentru tine, o poveste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ceremonie căreia Bernadette îi dădea o semnificație specială, acolo, sub ochii mortului, și am simțit că o menghină moale și tenace se strângea în jurul meu și nu-i puteam scăpa. „Te înșeli, fată dragă - aș fi vrut să-i spun - mortul acesta a murit pentru altă poveste, nu pentru tine, o poveste încă neîncheiată.“ Aș fi vrut să-i spun că era o altă femeie între mine și Jojo, în povestea aceea încă neîncheiată; continuu să tot sar de la o poveste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
vorbește prin cărți, acea fantasmă cu mii de chipuri, dar fără chip, cu atât mai echivocă cu cât pentru Ludmila autorii nu sunt niciodată indivizi în carne și oase, ci există numai în paginile publicate, cei vii, ca și cei morți, gata mereu să comunice cu ea, s-o uimească, s-o seducă; iar Ludmila e gata întotdeauna să-i urmeze cu ușurința nestatornică a unei relații cu persoane lipsite de trup. Cum să învingi nu pe autori, ci funcția autorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o candelă cu ulei. — Și mortul acela din portret are aerul familiei... îi spun Anacletei. Acela este Faustino Higueras, Dumnezeu să-l aibă în paza sfinților săi arhangheli! spune Anacleta, iar printre indieni se înalță un murmur de rugăciuni. Era soțul tău, Anacleta? întreb eu. — Fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
născuse într-o familie de proprietari, chiar dacă era mai sărac decât un cerșetor... — Ce legătură are tatăl meu cu toate astea? — Du-te să ți se explice cântecul indienilor: ...După ce pleacă Zamora... suntem chit... Un copil în leagăn... și un mort în groapă... — Ai auzit ce a spus mama ta? îi spun Jacintei, de cum putem vorbi singuri. Eu și cu tine putem face tot ce vrem. Dacă vrem. Dar nu vrem. Eu aș putea dori ceva. — Ce anume? — Să te mușc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
simțind parcă apăsarea greutății lunii joase, învăluită în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

Unora le place viteza. — Tot ce se poate, spuse domnul J.L.B. Matekoni. Dar nu toți gândesc așa. Unii oameni știu că viteza excesivă nu este cea mai bună cale de-a ajunge undeva. E mai bine să mergi ca după mort decât să fii mort, nu-i așa? Ucenicii căscaseră ochii nedumeriți și el oftase; din nou, era vina Ministerului Educației și a ideilor moderne. Băieții ăștia doi nu vor fi niciodată capabili să priceapă nici jumătate din ceea ce le spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
probabil, detectivul va consuma, lucrând la un asemenea caz, nejustificat de mult timp. La sfârșitul zilei nu sunt deloc șanse să se fi înregistrat vreun progres și te întrebi dacă nu cumva cazul îți cere să îngropi trecutul. Nu dezgropa morții este uneori cel mai bun sfat care poate fi dat.“ Mma Ramotswe citise de mai multe ori acest pasaj și ajunsese la concluzia că-i de acord cu atitudinea pe care o exprima. Suntem prea strâns legați de trecut, reflectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
descoperiri. Își imagina că-i aduce la cunoștință domnului J.L.B. Matekoni faptul că viitoarea lui nevastă e o criminală! Ar putea născoci că femeia aia deja și-a ucis doi soți,. Le-a pus ceva în mâncare. Acum sunt amândoi morți din cauza ei. Iar el n-ar spune nimic, doar ar zâmbi. Nu te cred, i-ar replica; și i-ar repeta asta chiar dacă ea i-ar flutura pe la nas titlurile din Botswana Daily News: Mma Ramotswe își ucide soțul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la care participă toate rudele, fie ele cât de îndepărtate, dar disponibile, și aproape toate cunoștințele ocazionale ale mortului, presupun o pregătire minuțioasă. Paul ridică receptorul și formă un număr pe care-l avea notat pe o bucată de hârtie. — Aș dori să vorbesc cu un inspector, văr rog, ceru el. Nu cu un sergent, ci cu un inspector

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]