2,578 matches
-
unui profesor, unul din cei mai cunoscuți specialiști în oftalmologie. Între timp o cunoaște pe fiica profesorului, se iubesc, se căsătoresc... urmează războiul, apoi frontul german cade, trupele sovietice intră în Austria, Viena. Apoi ororile... Mujici, barbari, hoardele sovietice au năvălit peste tot. Asemenea năvălirilor barbare în decursul Istoriei... "Nevasta mea, îmi povestește doctorul cu o voce aproape stinsă, dar cu o privire în care citeam groaza, oroarea, furia, era tânără, frumoasă și o iubeam mult, mult de tot. Ei bine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fuseseră lăsate deschise din cauza căldurii, a căzut peste noi ca venit din cer. Nu mi-aș fi putut închipui că niște voci omenești, unindu-se, pot să producă un zgomot atât de uriaș, și vede rea mulțimii înseși, când a năvălit în Adunare, nu mi s-a părut la fel de formidabilă ca acel prim vuiet pe care l-a scos înainte de a intra. Mai mulți reprezentanți, cedând unei prime mișcări de curiozitate sau de teamă, s-au ridicat; alții au strigat cu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care e chiar tatăl lui, și se întreține (vis în vis) cu Merlin. Fiecare vis începe (tehnică ce ne amintește de Hawksmoor) cu ultimele vorbe ale capitolului anterior. Toate aceste vise sunt derutante, atașante, captivante, ele devenind supapa prin care năvălește lirismul lui Ackroyd. În al doilea capitol, Timothy își descrie copilăria cum o vedea el, ceea ce înseamnă că nu se elucidează misterul, doar ne e relatat. E fericit că nu merge la școala primară. Tatăl e un "profesor răbdător și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mele reîntoarceri la București, ca interpretă a generalului de Gaulle, în mai 1968. De îndată ce ușa avionului s-a deschis, în clipa în care generalul avea să coboare în mijlocul mulțimii ce se îmbulzea pe aeroportul Băneasa, mirosul și lumina României au năvălit prin deschizătură. Am recunoscut aerul, căldura blândă, efluviile pământului. Era clima în care se scăldau amintirile mele din anii ce aveau să se sfârșească, pentru noi, în exil. Un parfum de trandafiri îmbălsăma aerul, în vreme ce cortegiul s-a pus în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
flăcăi care chiuie: „uiu! iu, iu, iu !” Supărat nu se cade să meargă cineva la pădure după Năvalnic: el cere veselie și voie bună. Tinerii duc în mână zahăr, iar baba, îmbrăcată în curată și frumoasă cămeșă albă, zice: „cum năvălește lumea la zahăr, așa să năvălească și dragostea la mine în casă !” Mai tare și mai cu foc se chiuie când tinerii dau cu ochii de buruiana dragostei, de năzdrăvanul și frumosul Năvalnic. (Năvalnicul) Ghid de lucru: 1. Rezumă subiectul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
iu !” Supărat nu se cade să meargă cineva la pădure după Năvalnic: el cere veselie și voie bună. Tinerii duc în mână zahăr, iar baba, îmbrăcată în curată și frumoasă cămeșă albă, zice: „cum năvălește lumea la zahăr, așa să năvălească și dragostea la mine în casă !” Mai tare și mai cu foc se chiuie când tinerii dau cu ochii de buruiana dragostei, de năzdrăvanul și frumosul Năvalnic. (Năvalnicul) Ghid de lucru: 1. Rezumă subiectul textului. 2. Precizează care este personajul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
unitate a civilizației umane. În fața acestei situații neprevăzute, termenul francez se însărcinează cu un nou și bizar înțeles, cuprins în expresia paradoxală de „civilizația necivilizaților”. în știința franceză contemporană, expresia aceasta e consacrată. Dar atunci primitivitatea sau barbaria cu care năvălește noul sens în termenul de civilizație nu distruge vechiul lui înțeles de politețe, precum varietatea rudimentară a conținutului recent nu anulează sensul integral pe care i-l dăduse Guizot? Sensurile termenului de civilizație au ajuns astfel la un nonsens. Să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la noi și de la noi la el, în vraja sub care ne ține înlănțuiți. Mergi bunăoară discutând cu un prieten pe marginea unei păduri dincolo de care știi că apune soarele, dar nu-l vezi. Ați ajuns la un luminiș. Deodată năvălește în ochi imensa flacără de aur a soarelui în apus. Izbitura e atât de minunată încât discuția voastră a încetat imediat o dată cu pasul și câteva clipe nu simțiți altceva decât lumina uriașă ce vă inundă sufletul. Acela a fost momentul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
incubație. În cartea sa Psychologie de la conversion, Th. Mainage observă cu perfectă dreptate că există convertiri fără absolut nici o perioadă de incubație. De pildă convertirea lui Pavel apostolul. În cazul acesta n-avem a face cu nici un depozit care să năvălească din inconștient și să ia locul conștiinței obișnuite. Tocmai în asemenea cazuri însă sentimentul dominației transcendente este incomparabil mai intens. Cu cât convertirea e mai surprinzătoare, mai neașteptată, cu atât certitudinea dualismului e mai puternică. Exact același lucru se petrece
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tiparul universal al arhetipului și faptul acesta îi dă un sentiment de eliberare. În el nu mai trăiește atunci o ființă particulară, ci specia întreagă, iar glasul lui devine astfel „glasul întregii omeniri”. Cu alte cuvinte, gândurile înalte, ce-l năvălesc, nu sunt gânduri sau idealuri proprii „ci variante prin care transpare mai mult sau mai puțin un arhetip”. Ce este, deci, inspirația artistică, după Jung? Ea nu e altceva decât erupția în conștiință a unui arhetip primitiv. Opera de artă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din plin sentimentul sublimului. Schopenhauer subliniază că amintirea contemplativului despre voința-i nimicită nu se referă la vreo frică sau la vreo dorință, ci la voință în general, așa cum ea este exprimată prin corpul omenesc. Căci imediat ce în amintire ar năvăli vreo frică sau vreo dorință, ar însemna că voința individuală a recăpătat prioritatea și atunci contemplația sublimă ar fi nimicită. Dar procesul nu se termină aici. Schopenhauer deosebește în natură patru grade de sublim, de la cel mai calm: priveliștea unei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de zguduitoare și de irezistibilă, încât ne reduce parcă la nimicnicie și la nefunță. Adeseori însă sublimul negativ se însoțește într-o îndoită impresie cu sublimul pozitiv sau binefăcător. Vederea unui cadavru în descompunere e îngrozitoare prin ideea neființei care năvălește în noi. Descrierea lui în poesie de către Charles Baudelaire sau de către genialul poet medieval Jacopone da Todi e parcă și mai cutremurătoare. Vederea unui câmp de cadavre în urma luptei, la fel. Și tot așa o piramidă de cranii pictată într-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a demonstrat că instinctul său ascuțit nu i-a folosit numai pentru vânătoarea de urși, căprioare și mistreți. Venise de pe front în concediu, în august 1916, cu grad de căpitan, tocmai când România declarase război monarhiei austro-ungare, și trupele române năvăliseră într-o anume parte a Transilvaniei. Moșierul din comitatul Hunedoarei nu s-a refugiat: a urcat în munți și a organizat o trupă de gherilă formată din pădurari, din soldați pierduți de unitățile lor, din braconieri, din cărbunari, în fruntea
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Illyefalva; acestea au fost însă respinse de forțe locale ungare. În Ungaria anului 1944, prima localitate cucerită de o armată străină a fost Poiana Sărată (Sósmező), așezată la ieșirea dinspre sud-est a strâmtorii Oituz (Ojtoz). Trupele românești și sovietice au năvălit aici pe 26 august 1944. În zilele care au urmat a crescut presiunea asupra Forțelor Secuiești de Apărare Frontalieră ce alcătuiau mare parte a apărării în valea Uzului (Úz) și în strâmtorile Ghimeș (Gyimes) și Oituz (Ojtoz). Trupe locale formate
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
prag de mobilizare, organizate de general-maior Kozma István, au rezistat un timp forței aflate în superioritate, ba mai mult, au organizat și respingeri soldate cu victorii, bazându-se pe pozițiile fortificate ale liniei Árpád, construită în 1941. Însă trupele sovietice năvălind prin trecătorile sudice ale Transilvaniei amenințau cu încercuirea pe luptătorii din strâmtori, motiv pentru care conducerea militară germană a hotărât, pe 6 septembrie, evacuarea de pe teritoriul Țării Secuilor, decizie la care, trei zile mai târziu, a aderat și guvernatorul Horthy
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
scoasă din magazin de soțul ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește conștiința. Și tot conștiința, necruțătoare îi șoptește: Din vina ta, tu le-ai deschis drumul spre moarte, au mirosit mâncarea scoasă de tine și au năvălit spre scările ucigașe ale pivniței. - Conștiința este ceea ce desparte animalul de umanitate. În orbirea ei contagioasă, omenirea pierde ce are ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
adâncul mării? Parșivul! Refuzând să-l mai dea înapoi, și-a furat practic darul, căzu Ondine pe gânduri. Trees cochetă mai departe cu imaginara situație evocată: − Ce se întâmplă când o parte din misterul tău încă neîngrădit de forme îți năvălește în lumină prin privirea unui artist primit în ospeție intimă? Ei, bravo lui dacă revine din voiajul ăsta șamanic cu o capodoperă! Dar dacă apare cu mâinile goale și ochii în pământ? Sau, și mai rău: dacă aduce între tâmple
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și cât de născător îl aștepta femeia Marieta, ca pe un drac cu care să se fraternizeze întru trecerea punții peste volburile sângelui, dincolo de copilărie...! Ura pătimaș doar propria-i neputință de a-l ignora după voie și necunoscutul ce năvălea întrebător în ființa ei odată cu el. Și-ar fi vrut să-l poată urî și pe el în primul rând pentru că dădea victoriei ei gustul pierderii și al părerii de rău. Într-adevăr, o lăsa să câștige, dar într-un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
esențialmente liberă de proprietari, programe, sau finalități. Îi călăuzise mâna emoția puternică izvorâtă din dobândirea conștiinței propriei condiții la contactul cu ceva ce-ar fi trebuit să-i rămână străin și depărtat - mizerii din fotografii. Un val transatlantic și transpersonal năvălise prin hublourile rectangulare ale lucrărilor lui Salgado și-i traversase și lui discret pielea înspre resorturile musculare ale acțiunii, catapultându-i brațul întru o prehensiune auspicioasă. Încet-încet, prin depășirea dialectică a erorilor - discutabilă, ca orice act uman - Rică se dirija pe
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui, adaptându-se treptat la atrocea ei hipersensibilitate și crescând, practic, în și prin ea. Atingerea țiglăriei îi devenise, cu anii, o străvezie aripă dedalică pliată, ce închidea în ea un întreg labirint pneumatic, prielnic înălțărilor; văzduhul pur și simplu năvălea în interstițiile lui ca la el acasă, răpindu-l inerției gravitaționale. Cu toată forța evidențelor trăite, Ian simțea că o suprafață nu doar desparte, ci în primul rând aduce în contact cele doua regiuni adiacente ei. De aceea, îl iritase
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care aparțin serviciilor publice, pompierilor și poliției. S au Înregistrat rezultate notabile ale acestei presiuni psihologice. Ce puteam spune eu, singurul participant la discuție venind dintr-o țară săracă din est, În care SUV-urile și AtV-urile sfidează bunul-simț, năvălind cu impertinență peste bietul pieton? Puteam doar să explic comportamentul acestor năvălitori, În deficit de personalitate și de complexitate cognitivă, capabili să se exprime doar prin bolizii lor, gesturi obscene și Înjurături cu care gratulează indivizii ce-i incomodează În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
duce la o abandonare a satelor în care sistemul seniorial rural cunoaște o criză serioasă. Înrăutățirea situației țăranilor provoacă o serie de revolte care sînt înăbușite în sînge, ca acelea din Anglia, cînd bandele de țărani conduse de Wat Tyler năvălesc în Londra, sau în Franța, Jacqueria 5 din regiunea Beauvaisis. Mai bine protejate cu ziduri de apărare, orașele își văd populația înmulțindu-se datorită exodului țăranilor, dar trec și ele printr-o serie de crize datorate creșterii foarte mari a
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de care îi desparte Istrul numit și Danubiu (e vorba deci de vecinătatea Banatului de pe Dunăre) și la nord cu Pacinații, care, împreună cu cumanii, pradă și fac „multe neajunsuri” țării lui Gelu, ducele valahilor, înainte ca Tuhutum cu ungurii să năvălească dinspre Poarta Mezeșului. Ei ocupă îndată Țara Românească, Oltenia și Banatul și ajung la gura Mureșului, pe Tisa, și la aceea a Tisei pe Dunăre, unde găsim, alături de români, pe bulgari și cumani, chemați în ajutor de către voievodul Glad. Evenimentele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea stăpânirii pecenege. În 1069, triburile pecenege, din Moldova și Transilvania, năvălesc sub conducerea lui Oslu, „princeps militiae paganorum”, prin Poarta Mezeșului, distrug întăriturile ungurilor și pradă până la Oradea Mare, de unde iau printre alți prizonieri chiar pe fiica episcopului. Bătuți la întoarcere lângă cetatea Dobâca de pe Someș, de către regele Solomon și verii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
episcopatului său și în câteva din moșiile episcopiei”. Privite pe hartă, așezările distruse ne dau imaginea răspândirii trupelor mongole după pradă pe o mare suprafață a Transilvaniei de Nord, cam cu 100 de km de front. De la Bistrița, ei au năvălit cu o coloană prin satele Bileag, numit mai apoi și Domnești, din cauza unei curți pontificale existente acolo, apoi au invadat, arzând satele până la Sâncraiu, astăzi în Câmpia Turzii, apoi Turda, Clujul, unde au ucis întreaga populație româno-maghiară, și, prin Gilău, Căpușul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]