2,234 matches
-
de cinematografie. La finele anilor patruzeci, a apărut un nou obstacol pentru creatorii români: implicarea politicii în toate artele și obligația de a ataca numai subiecte favorabile regimului comunist. La 2 noiembrie 1948 a fost semnat un decret care anunța naționalizarea industriei cinematografice din România. Producțiile realizate înainte de revoluția din decembrie 1989 s-au remarcat totuși prin viziuni, când în conformitate cu cerințele regimului, când atacuri subtile la adresa situației politice din țară (de pildă, alegorii politice), când evadarea în fantezie și în „arta
Filmul românesc () [Corola-website/Science/309321_a_310650]
-
a aproximativ 150.000 de germani în timpul ocupației naziste. Între august 1943 și martie 1944, Statul Secret Polonez a conceput planul politic pe termen lung, gândit parțial să combată propunerile atrăgătoare ale comuniștilor. Astfel, era promisă o reformă agrară cuprinzătoare, naționalizarea bazei industriale a țării, obținerea de compensații teritoriale din partea Germaniei, dar și restabilirea granițelor estice interbelice. Principala diferență dintre programele politice al Statului Secret Polonez pe de-o parte, și al comuniștilor pe de alta, nu era caracterul reformelor economice
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
în perioada lor de emancipare edilitară modernă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în special în a doua sa parte, anii 1943-1944, stațiunea balneară Vatra Dornei suferă nenumărate distrugeri. Orânduirea instalată după 1945 a preia băile prin actul naționalizării de la 11 iunie 1948 și începe o vastă campanie de refacere și modernizare a tuturor obiectivelor care constituiau averea stațiunii. Imediat după 1950, stațiunea balneară Vatra Dornei intră în exploatare la întreaga capacitate și până în 1989 continuă să se dezvolte
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontieră spre Valahia era aproape. În 1945 populația săseasca a căzut victimă deportărilor în Uniunea Sovietică. În 1948 populația a pierdut o mare parte a averii în urmă legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg ("Marktgemeinde"). Până în 1992, populația săseasca (germană) a emigrat în Germania și mai puțin Austria ca urmare a presiunilor de
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
Basarabia a fost încorporată în URSS. Din localitatea Telenești administrația și populația românească urma să se evacueze până la 30 iunie 1940 ora 12:00. În funcții administrative a fost pus Leonid Feodorovici Racinschii și alți 16 comuniști, care au efectuat naționalizări, colectivizări, represii și deportări. După un an Basarabia a revenit în granițele României. Armata română a intrat în Telenești în anul 1941, iar în august au fost deja restabilite organele administrării publice românești. În perioada războiului, în Telenești au fost
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
cereale, acesta a determinat cultivarea gramineelor pe tot cuprinsul Novorosiei de vest. Aflată la 65 km de Odesa, Nezavertailovca s-a înscris în același profil agricol, cultivând cereale comercializate intermediarilor din portul Odesei. Din anul 1932, gospodăriile țărănești sunt supuse naționalizării și colectivizării forțate. La mijlocul secolului XX, în Nezavertailovca au funcționat 4 colhozuri, constituite după principiul teritorial: 2 în partea moldovenească a satului („Frunze” și „Karl Marx”), 2 în partea rusă („Krasnîi partizan” și „Zarea Moldavii”). O ramură a agriculturii răspândită
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
conservator, majoritatea locuitorilor francezi fiind țărani cunoscuți pentru poziția conservatoare, tradiționalistă. Țărănimea dorea mai curând o soluție de stabilitate, de calm politic și respingea soluțiile extremist ce puteau să atace proprietatea private, neaderand la mentalitatea multor școli socialiste care promovau naționalizarea. În perioada 1848-1851 izbucnește un conflict între forțele conservatoare și forțele socialiste (unele de extremă-stânga) în orașele industriale. Izbucnește apoi un conflict dintre Adunarea Națională și președintele Ludovic Bonaparte care nu putea să-și impună politică la care aspira. Partidul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de viață. Speculanții, intermediarii și industriașii au avut de câștigat de pe urma războiului, devenind noii îmbogățiți. În decembrie 1918 Confederația Generală a Muncii a propus un proiect radical: ziua de 8 ore, egalitatea salariilor indiferent de sex, generalizarea convențiilor colective și naționalizarea unor sectoare economice, unele dintre aceste revendicări fiind legiferate în 1919. Războiul a contribuit la creșterea numărului membrilor de sindicat, în 1920 fiind peste 2 milioane. Eșecul grevelor din 1920 și divizarea extremei stângi au provocat un reflux al mișcării
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
în general prospere și au menținut anumite instituții culturale specifice. În Româniâ a sosit un nou val de emigranți după încheierea războiului civil din Grecia la sfârștitul deceniului al cincelea al secolului trecut. În România comunistă, autoritățile au luat hotărârea naționalizării proprietăților celor mai multe organizații și a majorității persoanelor fizice, inclusiv cele ale grecilor. Mulți greci au fost închiși pe motive politice în lagărele de muncă, precum cel de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, în România mai trăiau 6
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
Iar cu Voi`... N.Stroe rămâne singur, iar în 1945, înființează împreună cu Nora Piacentini și Mircea Septilici, Teatrul `Atlantic`, aflat pe strada Academiei din București, unde, timp de patru ani joacă în nenumărate reviste și comedii cu sala plină. După naționalizare, N.Stroe și trupa de artiști de la `Atlantic` se mută la Teatrul de Estrada (împreună cu Elly Român, Zizi Șerban, Didi Ionescu, I.Brandea, Rolanda Cămin, Renato Giordani, Gică Petrescu, Ion Antonescu Cărăbuș și alții). Aici, timp de 2 ani colaborează
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
Unit. Nasser a cerut în schimb un ajutor financiar de 40 de milioane de dolari pentru dezvoltare, de la americani și britanici. În 1955 Nasser a primit 40-60 de milioane de dolari pentru construcția Aswan. Nasser în 26 iulie 1955 anunță naționalizarea Canalului de Suez. Atât Josip Broz Tito cât și Jawaharlal Nehru îi previn pe Nasser că naționalizarea canalului va provoca occidentul, vor fi reacții grave, totuși Nasser era convins ca Regatul Unit nu va interveni militar, și era anunțat că
Gamal Abdel Nasser () [Corola-website/Science/305693_a_307022]
-
de la americani și britanici. În 1955 Nasser a primit 40-60 de milioane de dolari pentru construcția Aswan. Nasser în 26 iulie 1955 anunță naționalizarea Canalului de Suez. Atât Josip Broz Tito cât și Jawaharlal Nehru îi previn pe Nasser că naționalizarea canalului va provoca occidentul, vor fi reacții grave, totuși Nasser era convins ca Regatul Unit nu va interveni militar, și era anunțat că este foarte posibil ca Israelui să reacționeze. Consiliul de securitate al S.U.A a adoptat rezoluția
Gamal Abdel Nasser () [Corola-website/Science/305693_a_307022]
-
fost ministru al agriculturii și domeniilor în Guvernul Doctor Petru Groza(1) și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. A fost deputat în Marea Adunare Națională. , În 1948 a devenit membru titular activ și secretar general al Academiei Române. În 1948, o dată cu naționalizarea inițiată de regimul comunist, Academia a încetat să mai existe ca instituție de drept privat, reorganizându-se sub titulatura de "Academia Republicii Populare Romîne". În această nouă organizare, Traian Săvulescu a fost președintele Academiei Republicii Populare Romîne în perioada 1948-1959
Traian Săvulescu () [Corola-website/Science/305708_a_307037]
-
în 1983, inflația ridicată și criza economică a obligat o modificare a politicilor economice, perioadă cunoscută sub denumirea de "rigueur" (rigoare) - guvernul Socialisto-Comunist a demarat un program de politici fiscale și de control al cheltuielilor. În cele din urmă majoritatea naționalizărilor au fost anulate de guvernele următoare (fie de stânga fie de dreapta) dar reformele sociale au rămas în vigoare. De atunci, guvernul a fost format fie de o coaliție de stânga (formată din Partidul Socialist Francez, Partidul Comunist Francez și
Politica Franței () [Corola-website/Science/305951_a_307280]
-
al Societății Române de Radiodifuziune" menționează existența unei subdirecții generale de programe, cu o direcție politică, una culturală și alta muzicală. Deosebirea față de Regulamentul anterior este politizarea. Coordonata politică devine determinantă pentru toate emisiunile. Pe 11 iunie 1948 se produce naționalizarea Societății Române de Radiodifuziune. Ore de emisie: 4.333 în 1945; 4.200 în 1946; 4.399 în 1947; 5.975 în 1948; 9.012 în 1950. De acum tendința este crescătoare. Abonați: 139.104 în 1945; 181.210 în
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
din București, al Societății de Biologie, al Societății Române de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie. În 1946, regele Mihai înființează Institutul de Endocrinologie cu numele "C. I. Parhon". Primul sediu al acestui institut a fost la Spitalul "Colentina". Ulterior, după naționalizarea în 1948 a spitalelor, sediul Sanatoriului de maici "St. Vincent du Paul", din parohia Bisericii Franceze de la Statuia Aviatorilor, a devenit sediul Institutului. A fost ales ca membru al Academiilor de Științe ale URSS, R. P. Bulgară, R. P. Ungară
Constantin Ion Parhon () [Corola-website/Science/299976_a_301305]
-
postură doar un an, fiind până la urmă înlocuit din funcție. Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie, închizându-i însă granițele spre lume. Se întoarce ca actor la Teatrul Național din București, după naționalizarea teatrelor particulare. Repertoriul Teatrului era stabilit de Direcția de Propagandă a Comitetului Central al PCR. Sică Alexandrescu montează în anul 1953 piesa "O scrisoare pierdută", Birlic interpretându-l inițial pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu. Prin Decretul nr. 43 din 23
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
B. Atunci când fața B interesează mai puțin sau numele complet este prea lung, se poate renunța la numele piesei de pe fața B. O situația specială a fost cea a discurilor single în unele țări din Blocul sovietic (inclusiv în România). Naționalizarea caselor de discuri și cenzura politică au limitat drastic numărul de discuri editate, astfel încât arareori apărea un același cântec pe două discuri diferite (indiferent de formatul folosit - single, extended play sau album). În aceste condiții, discurile single își pierdeau menirea
Single () [Corola-website/Science/314506_a_315835]
-
Capitalei. „Coana Tudorița” s-a recăsătorit în 1909 cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorțul acestora, în 1914. În perioada interbelică (1918-1943) ziarul a fost condus de Stelian Popescu și a avut o orientare de centru-dreapta. După naționalizarea din 1948, ziarul a continuat să apară sub conducerea unui "comitet de direcție". Ziarul fost desființat la 20 iulie 1953.
Universul (ziar) () [Corola-website/Science/314553_a_315882]
-
promovarea lor în posturi de conducere. Totodată, se simțea nevoia de a le permite acestora accesul la experiențele, metodele și tehnicilor de organizare și dirijare a întreprinderilor, altele decât acelea care le fuseseră oferite în ultimii aproape 20 ani de la naționalizarea mijloacelor de producție și introducere a sistemului de economie central planificată, de către cooperarea cu „țările socialiste“. Contactele, din ce în ce mai frecvente, atât cu agențiile specializate ale ONU cât și cu centre de afaceri din țări cu economie de piață, au dat posibilitatea
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
Sediul din București are două săli de studiu, precum și o sală de consultat microfilme, toate deschise în zilele de lucru cercetătorilor. Documentele bisericești și cele familiale sunt adesea solicitate, ca și documentele referitoare la istoria comunismului și la colectivizare și naționalizare. Documentele pot fi de asemenea consultate la cele 42 de direcții județene ale Arhivelor. De asemenea, la sediul central se află o bibliotecă ce conține circa 70.000 de cărți și 50.000 de periodice, multe dintre ele rare și
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]
-
prevederilor rasiste din constituția republicii în 1997, a fost făcută o cerere de redebândire a statutului de membru. Franța a avut în vedere în deceniul al șaselea o posibilă cerere de admitere în cadrul Commonwealtului, fapt ținut în secret. În condițiile naționalizării Canalului Suez, a revoltelor anticolonialiste și a creșterii tensiunilor dintre Iordania sprijinită de Regatul Unit și Israelul sprijinit de Franța, premierul francez Guy Mollet a considerat că o alianță franco-engleză era o soluție viabilă. Un document britanic din acea perioadă
Comunitatea Națiunilor () [Corola-website/Science/313368_a_314697]
-
în acest lăcaș împreună cu preotul profesor Vasile Cerghizan. Din inițiativa parohului dr. Sabău comunitatea greco-catolică din Turda a construit clădirea cu etaj din str. Gh. Lazăr nr. 6, cu prăvălii și ateliere meșteșugărești la parter iar la etaj locuințe. După naționalizare au fost instalate în imobil birourile Autogării IRTA. În perioada 1945-1947 Coriolan Sabău a funcționat ca protopop la Biserica Sf. Vasile cel Mare din București, după care a revenit la Turda. În anul 1948 protopopul Sabău a refuzat trecerea la
Coriolan Sabău () [Corola-website/Science/317946_a_319275]
-
Partidului Liber Republican. A plecat din acest partid pentru a se înscrie în Partidul republican al Poporului pentru că în 1931 să devină deputat de Aydin al acestui partid. După moartea lui Ataturk, conducerea partidului este preluată de Inonu care dorea naționalizarea autovehiculelor folosite în agricultură, motiv pentru care Menderes intra în conflict cu acesta. Cea mai dură reacție a lui Menderes a avut loc atunci când aceștia s-au întrevăzut cu prilejul legii împroprietăririi cu pământ. Nefiind de acord cu prevederile legii
Adnan Menderes () [Corola-website/Science/322920_a_324249]
-
de a-și muta curtea, temporar, în palatul Elisabeta. Într-unul dintre saloanele de la etaj, Regele Mihai a fost forțat să semneze un act nelegal de abdicare, la 30 decembrie 1947. Palatul s-a aflat în proprietatea Principesei Elisabeta până la naționalizarea lui în 1948. După revenirea definitivă în țară a Familiei Regale a României, petrecută în 1997 (la exact 50 de ani de la plecarea în exilul forțat), Palatul este folosit ca singura reședință oficială și locuință a Familiei Regale din București
Palatul Elisabeta () [Corola-website/Science/319977_a_321306]