3,927 matches
-
de produse finite și de mărfuri, probabil greu, dacă nu imposibil, de vândut), a existenței unor clienți litigioși sau a unor datorii de exploatare anormal de reduse (ca urmare a unei politici defectuoase în ceea ce privește termenele de plată, prea apropiate, sau neîncrederii partenerilor de afaceri în compania analizată). Poate constitui o stare favorabilă în cazul în care este efectul unui ciclu de fabricație optim și al unei politici deliberate, avantajoase pentru companie, privind termenele de plată a furnizorilor în raport cu termenele de încasare
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
mic, râvnesc la o celebritate cosmică, aș vrea să fiu cunoscut de tot ce trăiește, de-o musculiță, de o larvă” (idem). Chiar când crede că a cucerit Indiferența, Cioran constată că nu se poate elibera tocmai de rădăcinile acestei neîncrederi: „Iarăși chinurile îndoielii de sine, își spune. De ce? De unde pot să vină? La ce bun să mă îndoiesc de mine câtă vreme, în principiu, m-am exclus din sfera actelor, deci din sfera valorilor și a ierarhiei lor?” (III, 66
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
III, 100). Îi preferă, oricum, pe cei care au învins nevoia de glorie. În schimb, un prieten, Eugen Ionescu, aproape că îl dezgustă prin trăirea patologică a lipsei de glorie, în care se vor fi ascunzând spaima de moarte și neîncrederea în sine. Oricum, stau alături alcoolul și gloria. Notează Cioran: „E. telefonează taman la miezul nopții de la Zürich. Plânge, suspină, miorlăie aproape, îmi spune c-a băut în cursul serii o sticlă de whisky, că e în pragul sinuciderii, că
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
observă) Mă duc pînă la bucătărie. Ilie: N aș vrea să te duci... Mai stai aici. (pauză) Știi, Mina, m-am gîndit bine și am renunțat la cavou... (pauză mare în care cei doi se privesc cu surpriză, uimire și neîncredere) Mina: (cu oarecare teamă) Din cauza mea? (greoi) Ilie: Nu știu... poate... dar am ajuns la concluzia că n-are nici un rost... zău așa. Mai întîi că e mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși... bani zidiți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și după ce mi-ai spus că... știam... (realizînd filonul coșmaresc al situației) Extraordinar. El n: Eu am ales doar un exemplu în care trebuia să funcționeze circumspecția... nesiguranța... dar, întîmplător, ochii ei sînt albaștri... Dar poți să continui... motive de neîncredere există întotdeauna... El 1: Da... sigură că da!... Cred că o să fii discret... El n: Adică să nu-i spun... Fii fără grijă. Dar cu asta să știi că n-ai rezolvat problema discreției. O să-i spună altcineva. Ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama, între noi toți și noi toți, între noi toți și primărie, și biserică, și guvern, și parlament, și președinție... Cam asta înseamnă. Groparul: Ba, capra-i mai moartă decît spui tu... Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alegeri votează voci, cravate, gesturi patriotice, întorsături din condei... și-și vede de-ale lui, bune și rele, adică se salvează. Costache: (speriat) Și-asta ce înseamnă, domnu' gropar?! Octav: Oh, inocentule! Asta înseamnă o minunată lipsă de încredere. Adică neîncrederea între mine și tine, între tine și mama, între noi toți și noi toți, între noi toți și primărie, și biserică, și guvern, și parlament, și președinție... Cam asta înseamnă. Groparul: Ba, capra-i mai moartă decît spui tu... Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai tras-o, binișor..., din condei..., dar oare chiar așa să fie? Gh. P. doi: Da cum e? Gh. P. unu: Păi, mai întîi, rotițele alea trebuie unse, nu? Gh. P. doi: Dar erau unse! Erau unse cu... vaselină de neîncredere..., cu ulei de suspiciune..., cu uleiuri fine de frică, cu multe uleiuri de frică... Gh. P. unu: Bine, asta la început..., dar după pornirea mașinăriei? Cine le ungea? Gh. P. doi: Nu mai era nevoie... funcționa prin autoungere... adică autolașitate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o spună, fără să reușească? Răspunsurile nu sunt de găsit doar prin hîrțoage, ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit, dar mai cu seamă a celor ce au săvîrșit orori. Ar fi deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aflau acolo pentru a te putea ajuta, ei deveneau, pentru cel ce-și vedea viața prin pixul regimului comunist, niște indivizi dubioși, dacă nu cumva chiar securiștii de altădată. Moștenirea cea grea a comunismului este omul bolnav de frică, de neîncredere, omul dezorientat în preajma principiilor fundamentale morale, etice -, ce vizează curajul, cinstea, onestitatea, solidaritatea, devotamentul și credința într-un ideal. Omul, citindu-și propriul dosar aflat în arhivele securității, se simte în sala de lectură ca un bolnav transferat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ales atunci când este vorba despre oameni. +++ După ce Mark și-a chemat „doctorul”, un consultant specializat în resurse umane, a aflat că vâna simptomele în loc să descopere adevăratele probleme sau suferințe ale organizației sale. Diagnosticul a fost o doză aproape letală de neîncredere, teamă și nesiguranță în rândul angajaților, iar când a „vindecat” acel lucru, vânzările și-au schimbat și ele cursul. +++ Epilog Atunci când vă confruntați cu o problemă, întrebați-vă dacă aveți de-a face doar cu simptomele sau cu afecțiunea reală
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
imaginația stă la temelia cunoașterii. Scolastica medievală, prin Toma d`Aquino, a considerat imaginația ca "un simț intern" care face legătura dintre lumea senzațiilor, a percepțiilor și lumea inteligibilă, conceptuală. Sub pecetea raționalismului lui René Descartes, imaginația este privită cu neîncredere "filosofică", aparținând doar lumii copilăriei, visului, poveștii. Empiriștii T. Hobbes, J. Locke și D. Hume readuc în discuție conceptul de imaginație, punând-o în relație cu sensibilitatea ca sursă de cunoaștere, însă, fără a se lua în considerare funcția sa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în implicarea scăzută a cetățenilor, deturnarea obiectivelor de la agenda reală a societății și, în cele din urmă, scăderea eficienței și a eficacității serviciului public, care, la rândul lor, antrenează și percepția negativă a cetățenilor. NG presupune spargerea cercului vicios al neîncrederii cronice a cetățenilor față de guvernare și implicarea comunităților și a societății civile în luarea deciziilor în baza unor principii transparent asumate și consecvent aplicate. Astfel, agenda publică va fi în directă corespondență cu nevoile cetățenilor, guvernarea fiind fundamentată pe problemele
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
prin aceste gesturi, se încearcă a se câștiga bunăvoința funcționarului. Interpretăm că aceste concepții reflectă un mod de raportare la funcția publică: tendința spre relațiile personalizate, care pot fi investite cu încredere, în dauna regulilor formale, ce sunt privite cu neîncredere. Credem că, de multe ori, funcționarul este perceput ca un despot absolut, discreționar în decizii, a cărui bunăvoință trebuie câștigată printr-o atitudine umilă, recunoștință și daruri. Cetățeanul cu o mentalitate tradițională 1 are mai multă încredere într-un sistem
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
și național (Consiliul Local, Consiliul Județean, Inspectoratul școlar, Ministerul Educației etc.). Astfel, s-a constatat existența unui discurs standard la nivelul personalului didactic, privind administrarea școlilor și a sistemului de învățământ. Acesta conține în același timp elemente de ostilitate și neîncredere față de reglementările propuse de strategia de descentralizare. De exemplu, profesorii apreciază negativ creșterea rolului administrației locale în activitățile școlii, chiar dacă, în același timp, au așteptări crescute în raport cu aceleași autorități, în vederea rezolvării problemelor școlii. Frecvent s-au întâlnit situații de conflict
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
ce se află în piața gării orașului, clădire care în prezent este și ea în continuă degradare. Cea mai mare parte i-au băgat însă pe foc!!!. Încet, încet frica mea față de securiști și de securitate, s-a transformat în neîncredere instinctivă, de la cunoscuți până la conducătorii țării de astăzi. Această neîncredere este întreținută astăzi de noii conducători, corupți și incompetenți, urmași de fapt ai celor care ne- au condus aproape 50 de ani. In anul 1952 au început arestările masive. Nu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
prezent este și ea în continuă degradare. Cea mai mare parte i-au băgat însă pe foc!!!. Încet, încet frica mea față de securiști și de securitate, s-a transformat în neîncredere instinctivă, de la cunoscuți până la conducătorii țării de astăzi. Această neîncredere este întreținută astăzi de noii conducători, corupți și incompetenți, urmași de fapt ai celor care ne- au condus aproape 50 de ani. In anul 1952 au început arestările masive. Nu știam atunci că tatăl meu mai fusese urmărit sau arestat
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în beznă, fluierele vor putrezi, capete negre, umplute de molii, tumefiate, semințele sunt false și cadavrele fiind în vid, nu vor avea niciodată morminte. Poetul încearcă un sentiment ciudat de neîncredere în valorile lumii, în criteriile de stabilire a acestora: "Tuturor celor ce n-au fost/ și vor înălța statui, celor ce sunt/ li se va pune un Nu înainte și adjectivele." Singura libertate posibilă, în acest context, este în moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
invitație la responsabilitate: Când lupți și speri și (nu-i firesc) greșești,/ Când îți învingi în luptă îndoiala/ În fața conștiinței omenești/ Atunci e mai cinstită chiar greșeala." Întreaga generație de poeți 1960-1970 stă sub semnul neliniștii, al încrederii și al neîncrederii, al unor stări limită inoculate de poetul luptei cu inerția care a impulsionat cele mai diverse aspecte și atitudini creatoare, punând un mare semn de întrebare la ceea ce a fost și ceea ce va deveni poezia în viitor. * * * Momentul de trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca oriunde,/ Și-s luceferii mai mulți,/ că vântul îmi mângâie fața mai răcoros." " Tocmai ieșeam din arenă", "Portretul din Fayum", "Oricine și ceva" ne trimit la L. Blaga, la Barbu și la Arghezi. Transformările o uimesc și parcă o neîncredere în armele ei o handicapează: " Stai acasă, i-am spus/ speriatului, zburlitului suflet,/ ce seamănă cu o pasăre jumulită." Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ultimul vers, la noțiunea de timp: "Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp" ("Viața mea se iluminează"). Tot "timpul" îi dă senzația că lucrurile se răresc, că sentimentele pălesc și rămâne deci ideea de timp, ca spaimă și neîncredere. Atât timpul cât și spațiul devin entități determinante ale cunoașterii: "pământul se rostogolea în jurul său/ ca să ne facă să nu ne pierdem încrederea în timp" ("Rărirea lucrurilor"). Trecerea timpului îl determină să facă concesii. Tandru și subiectiv, visează marea fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
resurse interne suficiente de cofinanțare a proiectelor europene, beneficiarii acestora s-au întors din nou să caute sprijinul sectorului bancar. Această invazie de solicitanți de produse bancare speciale destinate proiectelor de finanțare nerambursabilă a fost primită inițial cu surprindere și neîncredere de sectorul bancar. Având în vedere criza economico-financiară și faptul că acest domeniu se dovedește a fi unul profitabil pentru sectorul bancar, majoritatea băncilor românești au creat pachete de produse specializate și dedicate în exclusivitate co finanțării și/sau prefinanțării
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
sunt stabilite ad-hoc; nici de sentimentul de neputință generat de impredictibilitatea comporta mentului instituțiilor statului corupt; nici de obscenitatea scenei publice, care "sancționează premial" grosolănia și vulgaritatea, spiritul primar agresiv, impostura fudulă, aroganța ciocoiască și vanitățile fanariote renăscute; nici de neîncrederea și suspiciunea în legi și oamenii justiției câtă vreme "totul se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai ales, de uimirea perplexă a oamenilor cinstiți că viața onestă, dusă în modestie și cumpătare după reguli simple și clare, ce n-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu este ura, este indiferența". În fine, atunci când tinerii vădesc în chip constant atitudini de indiferență contaminate cu cinism folosind expresia whatever "ce-o fi o fi", acest fapt semnalează și o anumită derută, o lăsare pe seama hazardului și o neîncredere în forța unei alegeri morale, ce solicită timp, voință, răbdare și cumpătare. Or, moralitatea elementară într-un spațiu public poate funcționa numai dacă cinismul și indiferența sunt dezactivate într-un mod aproape natural.Astfel, cine-i moral activ va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
povesti Legenda Meșterului Manole și, precum eroul lui, deși a fost împiedicat de tot soiul de vicisitudini (politice, materiale, administrative, financiare, ministeriale, Comitete și Comiții...), punînd sîngele, suflarea, sudoarea, tenacitatea și încăpățînata-i credință în izbîndă, a reușit să urnească munții neîncrederii ambiante, să reunească actori și tehnicieni remarcabili și fideli proiectului și autorului. Dacă Flaubert susținea că Madame Bovary este el însuși, Visarion Alexa poate pretinde că el este un Meșter Manole. Acest erou al unei legende singulare în tot spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]