2,506 matches
-
naștere a lui Hitler, dacă tot am ajuns aici?" Chiar de-ar trebui să-l iertăm pe Fiul Omului pentru crimele comise sau absorbite de Biserica s-a clădit pe numele său, excesivul în cazul de față nu e deloc neînsemnat. Isus = Hitler? Un sacrilegiu, acest graffiti, dar nu chiar inutil dacă reușește să-l convingă pe privitor să-și schimbe ochelarii. Fără a urca până la potop, pentru o jumătate de veac de persecuții contra apostolilor (între coreligionari, de fapt), au
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
le servea drept Ierusalim ceresc. În fond, Revoluția va fi fost un piculeț, în secolul XX, cruciada fiilor mai mici, fără drept de moștenire, din familii și a celor fără de Dumnezeu așa cum prima cruciadă, cea a calicilor și a oamenilor neînsemnați, poate fi considerată ca fiind revoluția celor uitați de Dumnezeu din Evul Mediu. Explicația materialistă, goana după pradă de război și după pământuri, nu explică primul impuls al credinței care a pus pe drumurile Europei meșteșugari, țărani și mici funcționari
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de dincolo, întinzând brațele și cerșind cu plângere ajutor, ca să se poată întoarce liniștea la bântuitul lor cămin... Sorocenii treceau dimineața la treburile lor, se opreau și vorbeau liniștiți despre zgomotele nopții... A bătut tunul la Iampol... Era o întâmplare neînsemnată. Dar în câte locuri, în marele întinderi ale Podoliei și Hersonului, până la Kiev și dincolo, bate tunul și curge sângele. În câte colțuri se sugrumă frați pe frați; în câte târguri ulițile "Jidovimii" sunt înecate în sânge și zăgăzuite cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai mei jucăria abia făcută și stricată, am ascuns biciul subt un dulap. Și l-am uitat acolo. Bunicul Tincuței, moș Ion Andrușcă, țăran cuminte și trăind tihnit la țară, primește o telegramă de la nepoți. O telegramă vestind un lucru neînsemnat: că mama nepoților (fiica bătrânilor) nu poate veni de sărbătorile de iarnă la țară dintr-o pricină oarecare. Această telegramă vâră o spaimă cumplită în țăranii bătrâni. E prima telegramă pe care o primesc în viața lor. A venit grabnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu capul pe-un bolovan. Obiceiuri păgâne care subsistă încă. Omul sălbatic, care se ocupă cu braconaj fără pușcă și cu jucăria, care trăiește singur departe de toți și de toți prigonit, fără milă dela nimeni. Zăvod omul cu înfățișare neînsemnată, însă inteligent și cu aptitudini de polițist, crescător de câni răi, care va descoperi pe fetița eroului nostru furată de banda de țigani în nădejdea unei răscumpărări grase. Eroul crede că fetița a fost tăinuită de soția lui de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regele polon, prinții și împărații solicitați de diplomația foarte fină a Venețienilor, se mișcau cu greutate și întârziere având fiecare interese și încurcături. Primejdia, amplificată în măsura intereselor imediat amenințate, nu le apărea în finalul ei apocaliptic. Numai acel prințișor neînsemnat, vasal al unor mari împărați și regi, vedea limpede până în ultimele ei consecințe ascensiunea înfricoșatei puteri otomane. Pentru el primejdia momentului putea fi înlăturată cum a și fost printr-un tratat de supunere, care-i asigura autonomia punând un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se plinească amenințarea celui mai semeț și mai tare dintre Domnii Lumii, a pus ascuțime și tărie în mintea și brațul celui mai neînsemnat prințișor dela marginea Creștinătății. Turcii intră în Europa, la Galipoli, în 1356 Nicopoli 1396 Grecii Ion Huniade Scanderbeg George Castrioto Papa Pius + 1464 Ion Corvin voevod al Ardealului 1441 bate pe turci lângă Belgrad (Sârbia) în 1442 îl bat Turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Notele explicative aveau în total patru greșeli de gramatică și ortografie, ceeace e destul de mult pentru un înalt senat al Regatului. Deși toți domnii senatori le citeau cu luare-aminte, aceste fișe cu explicațiile lor nu le stârneau nici cea mai neînsemnată mirare, ceeace dovedește că atâtea și atâtea greșeli de limbă, ortografie, punctuație, care umplu ordonanțele, publicațiile, afișele, firmele, plus gazetele și revistele nu prea jignesc simțul gramatical și lingvistic al oamenilor noștri mijlocii. Făcând observațiile de rigoare unuia dintre vecinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
savanți bătrâni, care își purtau bine anii. Delegația ungară care era găzduită aici la Uzkoe, am cunoscut pe d. Duman care a avut polemică cu N. Iorga pe chestia stăruinții Românilor în Ardeal. E un om cu înfățișare umilă și neînsemnată. Delegația poloneză care se află tot aici, face grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
brad, pini, larice, mesteacăn, stejari bine întreținută. Vizitiul, slujbaș vechi al curții, deplânge schimbările din vremea nouă. Sluga ține cu stăpânul care-i dădea simbrie și mâncare și pe care îl și prăda puțin. Ultimul stăpân de aici, un Coloredo neînsemnat, a pierdut castelul și moșia prin confiscare și a murit la Paris. Alte două castele au rămas fraților lui. Au fost naționalizate și acelea. Se zice că scriitorii cehi au pus toate stăruințele ca să se introducă detectivi în personalul polițienesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre sfârșitul secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului următor, își căutau miresele la curtea polonă, fie că era vorba de un voievod de talia lui Alexandru cel Bun, fie că e vorba de urmașii atât de neînsemnați ai acestuia. Și aceasta nu întâmplător, căci în timp ce Polonia nu era capabilă să transforme suzeranitatea ei într-o stăpânire efectivă, Ungaria avea alte posibilități militare și existau condiții politice care ar fi putut duce la transformarea legăturilor de vasalitate dintre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
peste 30.000 de călăreți, o parte din trupele de ieniceri, azapii și achingiii din sudul Dunării). Pe de altă parte, fiind iarnă, Ștefan cel Mare nu putea să primească ajutorul vecinilor săi creștini. În afară de aceasta, Moldova era mult prea neînsemnată ca întindere, deci, gândeau turcii, nu putea să opună o oaste prea numeroasă oastei otomane. Cronicarii turci remarcă alegerea nepotrivită, ca anotimp, pentru organizarea unei campanii, dar judecata lor este influențată de rezultatul bătăliei. Dacă Suleiman ar fi câștigat lupta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
e mai bine să lupte contra turcilor pe pământul Moldovei, decât pe pământul regatului, să nu-l părăsească pe „un principe și un luptător atât de însemnat și de strălucit”. Regele s-a mulțumit să trimită un sol, și acesta neînsemnat, cum considera Dlugosz, care să-i ceară sultanului să nu-l atace pe Ștefan, vasalul său. După furia provocată de înfrângerea de la Vaslui, Mahomed al II-lea face un plan mult mai vast de acțiune care să ducă la supunerea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unor comunități săsești sau maghiare, venite din Transilvania în localități ca Baia, Siret, Bacău, Chilia sau Cetatea Albă a însemnat și ridicarea unor biserici catolice în stil romanic și apoi în stil gotic. Influența acestora asupra evoluției arhitecturii moldovenești este neînsemnată, monumentele ridicate de înaintașii lui Ștefan cel Mare fiind de concepția balcano-bizantină. Unele elemente de artă romanică prezente în arhitectura moldovenească se datorează mai degrabă „descălecătorilor” maramureșeni, în ctitoriile cărora se resimte o influență apuseană. Din arhitectura gotică au fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sacră, intangibilă, unde pari persoana „perfectă”, cu un statut social, public bine delimitat. Cred că este necesară despuierea de aceste haine și veșminte, din când în când, pentru a-ți da seama că, de fapt, ca om ești mic, chiar neînsemnat, iar lumea merge înainte și fără tine, poate chiar mai bine. Pe drum, dacă suferi, te oprești, îți îngrijești rănile, dar între timp toți ceilalți trec pe lângă tine. Tu nu ești însemnat. Important este drumul pe care-l parcurgi, iar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
explicat că obiceiul respectiv avea caracter practic, comercial, îndemnând la sporirea consumului. Am făcut comparație cu Helsinki și Geneva, orașe în care locuisem și fusesem la restaurante sau bistrouri, diferențele erau notabile. În capitala Finlandei, o masă la cel mai neînsemnat local costa aproape diurna noastră pe o zi pentru un meniu redus la doar o friptură, față de cina copioasă servită la Madrid la un preț acceptabil chiar și pentru buzunarele noastre sărăcăcioase. Plecam din Madrid cu un zbor peruan mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Rămâne de văzut cât va fi ea de performantă într-o sută de ani. E surprinzător că prin generațiile tinere, cum le spui tu, poezia română se întoarce la metaforă, una mai subtilă, chiar dacă publicul cititor sau ascultător (tot mai neînsemnat, nu ne mai citim nici noi între noi) și-ar dori o mai mare deschidere, să i se spună la obraz ce vrea să audă, nu să se învârtă în jurul cuvintelor prețioase, pregătit să detecteze "sensul înalt" în versuri. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
muște". Spui într-un poem: "când toți urlă, se mai aude doar cel ce tace". În altă parte spui: "de mult nu am mai auzit nimic/ nici în vorbă/ nici în tăcere". E poetul un învins de profesie? Cât de neînsemnat este poetul astăzi? Cât de utilă/ inutilă mai este poezia? Vezi tu Adriane, când toți urlă se aude doar cititorul, este singurul care tace când noi toți urlăm! Poezia se spune că este indefinibilă. Cuvântul (cel poetic, desigur) se certifică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai importantă universitate din țară. O universitate prin care, numai la Facultatea de Litere, au trecut de la Titu Maiorescu la Nicolae Iorga și de la G. Călinescu la Nicolae Manolescu. Am fost, un timp, coleg de catedră (mult mai tânăr și neînsemnat, ce-i drept) cu președintele de atunci al Academiei Române, criticul Eugen Simion, cu directorul Bibliotecii Academiei, regretatul medievist Dan Horia Mazilu (conducătorul meu de doctorat) și cu președintele Uniunii Scriitorilor, criticul Nicolae Manolescu. Dar și cu alți critici și istorici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să promoveze cultura română în exterior? Literatura noastră e perfect traductibilă. Contextul nostru istoric, cultural și mental este, uneori, mai greu traductibil, ceea ce explică diferențele care apar între valoarea absolută ridicată a unor autori români și valoarea lor de circulație neînsemnată. Mă despart, însă, de îngrijorările care răzbat din întrebările de mai sus, spunând că, în opinia mea, menirea principală a unei literaturi nu este aceea de a fi exportată. Ci de a satisface necesitățile de lectură ale comunității de cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
s-a dărâmat. Dar cum o mare parte dintre maghiari au fugit; iar numărul moldovenilor, dimpotrivă, cu fiece an creștea, din dărâmăturile fostei biserici catolice s-a făcut o nouă casă a Domnului, anume actuala catedrală.». După această știre prea neînsemnată, cel puțin am făcut rost de lista preoților din Huși cum au urmat, deci nu mi-am putut urma scopul.”. Fragmentul citat mai sus se dovedește a fi deosebit de semnificativ pentru relația dintre doctorul Andreas Wolf și episcopul de Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cadrul, sumbru, al ospiciului (saloanelor), cu bănci lungi de brad, cu dulapuri roșii (probabil maron) neîngrijite, vechi, cu mese mari, neacoperite cu nimic, deoarece inventarul nu menționează fețe de masă, deși este foarte minuțios în a include și cele mai neînsemnate obiecte (tăblițe cu inscripția secțiilor și a odăilor). Nu știm câte secții, odăi, în general încăperi, avea atunci Ospiciul Golia, dar împrejmuirea de ziduri de cetate a mănăstirii conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
al lui Mihalache Sturza, din actuala stradă Lozonschi. Alții erau pedagogi la Liceul Internat ori Liceul Militar ca și la Școala de arte și meserii sau ca externi fără plată la Spitalul "Socola", în timp ce câte o studentă, fiică de funcționar neînsemnat, lucra ca meditatoare la liceul particular de fete "Humpel". În general, aceștia erau studenți din anii preclinici, iar cei care n-aveau fericirea să se bucure de favoarea directorilor școlilor respective dădeau preparații. După anul al IV-lea, studenții puteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu factura stilistică a operei. La drept vorbind, nu se poate spune precis cine pe cine „deghizează“ în cartea lui Crohmălniceanu: memorialistul pe istoricul literar sau acesta din urmă pe memorialist. Sigur este un fapt: „exercițiul memoralistic“ se produce, cu neînsemnate abateri, în perimetrul literar, eroii rememorărilor sunt în exclusivitate scriitori, chiar dacă de inegală importanță, dar scriitori, și nu persoane lipsite de identitate literară. În Memoriile lui E. Lovinescu, în Aqua forte mai ales, apăreau și personaje de altă extracție, figuri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din România ar tipări în fiecare an, într-o limbă de circulație mondială, doar câte o carte fundamentală pentru cultura națională, pe care s-o trimită tuturor marilor universități din lume, tuturor marilor biblioteci de pretutindeni (cheltuielile pentru așa ceva sunt neînsemnate în raport cu ce se cheltuiește pentru propaganda în străinătate a reușitelor din alte domenii de activitate), într-un an, acele biblioteci ar avea un raft cu douăzeci de titluri importante despre cultura și istoria României, prin care lumea ne-ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]