2,274 matches
-
munca susținută, pentru depășirea planului de producție în întrecerea socialistă. De toate celelalte se ocupau sindicatele, Partidul și Statul. Germenii nostalgiei de după 1990 au fost bine înrădăcinați în acest paradis al oamenilor muncii, ce pare totuși să-și fi avut neștiute momente de revoltă, cum demonstrează autoarea cu referire la conflictul de muncă din 16 februarie 1987. Declinul începe rapid după euforia libertății. În 1991, Fabrica Nicolina se transforma într-o societate pe acțiuni, cu statul român drept unic acționar. Obiectul
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
din țară. Din punct de vedere științific, proiectul a devenit o provocare intelectuală cu parcurs îndelungat. O aventură a cunoașterii unde, pe măsură ce unitățile arhivistice cu greu se lăsau descoperite, parcă se înverșunau și căutările. Relatările martorilor au revelat un moment neștiut de istorie contemporană a Iașilor. S-a vorbit despre o revoltă a muncitorilor de la Nicolina, în primăvara anului 1987, fără vreo intersectare cu protestele studențimii ieșene, din acea perioadă. Momentul nu l-am găsit menționat în nici o sursă documentară consultată
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Petru”. Nicolae Iorga sublinia că voievodul murise ca apărător al hotarelor țării: „Bogdan Vodă, care stătea de strajă, la Prut, la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în primăvara, roiau tătarii [...], murea tânăr în împrejurări care au rămas neștiute, în ziua de 17 aprilie 1517”. Totodată, marele istoric avea să scrie: „Se poate zice că acestor lupte împotriva tătarilor și-au datorit însemnătatea ținutul Fălciului și orașul Huși, în care se vede încă vechea biserică episcopală din vremea lui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
avea: din frigider, de acasă, dispăreau alimente pe care doctorul, cu discreție, le ducea la câte un bolnav; de obicei sensul este invers, dar doctorul Dobrescu a fost, cum se spune azi, un nonconformist. Firește, multe altele vor fi rămas neștiute pentru că dreapta nu știa ce face stânga. Ar trebui să închei aici evocarea omului superior și atât de simpatic, doctorul Dobrescu. M-am tot ascuns printre cuvinte, totuși, nu pot omite ceea ce îmi este mai greu de scris, anume că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
că era de datoria lui s-o facă: toată viața le vânduse altora cărți, dar nu prea le citise pentru că nu avusese timp. Acum avea. Cititul a fost mân gâierea ultimilor ani ai acestui om dintr-o bucată, unul dintre neștiuții devotați truditori pentru binele culturii române. Copilărie furată? Un loc comun al criticii din anii ’60 era acela privitor la copi lăria furată de război (variante: frustrată, ultragiată), ca una dintre temele distinctive ale literaturii generației mele. Având un posibil
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
interpretativ ce are ca ax ideatic punerea în evidență a acestei calități polimorfe a operei eminesciene. O primă abordare privește "melodia sublimă a versului eminescian", care își are taina construcției în faptul că la Eminescu "cuvintele se amestecă după reguli neștiute, printr-o însoțire surprinzătoare, neașteptată, creând vecinătăți inedite și surpând logica formală". E o taină textuală tocmai a construcției polimorfe ce acționează/funcționează nu doar la "nivel compozițional" ci și la nivelul "micro-structural, cel al formelor, stilurilor și prozodiei". Exegetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aducându-mi aminte că ne vom reîntâlni la anul, sper cu mai multă iubire de natură și de noi. Frumosul, simplul și românescul “La mulți ani!” să vă Întâlnească deopotrivă, pe domniile voastre, iubiți ascultători, pe voi, prietenii mei știuți și neștiuți de la Radio Iași. “Radiosfera”, 25 decembrie 1995, ora 9,30 CARTEA A TREIA 62. Un fel de sorcovă Suntem un vechi popor agrar, motiv pentru care noaptea dintre ani e Încadrată de două simboluri agrare: plugușorul și sorcova, aratul din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pe de o parte, descoperirea, cînd rațiunea naturală ajunge prin ea însăși la cunoașterea lucrurilor necunoscute, și învățarea, cînd cineva ajută din afară rațiunea naturală; cu precizarea demnă de a fi reținută "învățîndu-l pe altul, îl conducem spre cunoașterea lucrurilor neștiute de el în același fel în care cineva, prin metoda descoperirii, se conduce pe el însuși în cunoașterea celor pe care nu le știe" (7 bis, p. 53). Iată, așadar, că Aquinatul propunea magiștrilor să utilizeze calea euristică de îndrumare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unde drumul se termină și începe poteca abruptă. Dacă de la bifurcație mergi la dreapta, ajungi în valea Ucei Mari, unde dai de Cabana Fata Pădurii, sau cabana Arpaș, denumirea mai oficială, din păcate închisă de mai mulți ani, din motive neștiute încă de mai nimeni. Acolo drumul urcă spre munți pe malul pârâului Ucii până se termină și el, de aici continuând o potecă ce urcă pe firul văii până la Cabana Turnuri, la 1500 și ceva de metri altitudine, iar de
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei pline de izmenele, ciorapii și cămășile de noapte ale bărbaților care și-au părăsit femeile pentru altele tot atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prostie - își zicea Petruș N. Pop - să aduni și să tot aduni la amante, când poți să iubești pur și simplu.“ „Azi ce-ai mai făcut la serviciu?“, îl întrebă Ionela când venea acasă. „Nimic“, răspundea Petruș N. Pop, amantul neștiut al tuturor femeilor din toată lumea, dar în cap avea altceva. „Nimic - gândea el -, doar că m-am îndrăgostit și de prietena ta, Sanda, iar ea n-o să știe. Că oricum e apucătoare și dragostea nu-i folosește la nimic.“ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
profețeau neamurile. „Numai să poată ei să adune.“ Nu știu de ce, dar am resimțit cruciada invidioșilor ca pe o mare provocare. Era pentru prima oară când conștientizam faptul că viața e o permanentă provocare. Până seara, am cules în transă, neștiut de nimeni, cu graba de a nu mi se descoperi secretul, tot corcodușul, umplând mai multe panere și bidoane. Undeva, în vârf, mai rămăseseră câteva fructe, la care priveam cu îngăduință de învingător. După ce mi-am terminat treaba, așa plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dînd din cap: „Cred că veți ajunge În locul spre care vă Îndreptați, aveți curaj. Dar cred că veți rămîne ceva vreme În Mexico. E o țară minunată.“ Dintr-odată, am simțit că mă ridic În zbor, odată cu corăbierul, spre tărîmuri neștiute, departe de drama actuală din viața mea. M-a cuprins o stare adîncă de neliniște; mi se părea că nu mai pot să simt nimic. Am Început să mă tem pentru mine, așa că m-am apucat să scriu o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
admirație. Probabil, și pentru că cei 38 de frați franciscani care au trecut prin închisorile regimului comunist, au voit, după eliberare și mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut de nimeni. Au păstrat în inima lor taina suferinței, a umilințelor. Ei au ales, în cele mai multe cazuri, să poarte această taină în mormânt, cu gândul, poate, că și ei, la fel ca bobul de grâu, murind vor rodi. E adevărat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de mai sus au fost arestați și judecați profesorii universitari de la București: Edgard Pappu (om de o ținută morală nemaipomenită) și Radu Hâncu, care s-a transformat într-un mare trădător făcând jocul securității, acuzând la proces de știute și neștiute pe fiecare dintre noi, crezând că astfel va scăpa necondamnat. Însă nu a fost așa, pentru că l-am întâlnit apoi la Salcia unde era scris pe toate geamurile murdare: „Radu, trădătorul”. Cauza notorie a acuzării ultimilor deținuți, a fost că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant. și cu toate acestea știu: există în mine resurse ascunse, prețioase, neștiute, dar, cel puțin acum, nu reușesc să ajung până la ele. Totul este imprecis, relativ, jenant, ca o partidă de cărți pe care ai dori grozav s-o abandonezi... Scrisoare către mine însumi Îmi pare cu adevărat rău, tinere Domn, ca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu corpul trudit, dar odată cu lumina soarelui îmi revine din nou voia bună și ziua întreagă muncesc și petrec cu tragere de inimă? Dar, odată cu căderea serii, liniștea din nou mă părăsește și mii de șoapte mă îmbie la lucruri neștiute, la gânduri stranii, la fapte urâte... Notițe ale lui Pierre Caietul acesta va rămâne oare pe veci neterminat?! Să nu-ți închipui că plâng din pricina unei triste realități. Plâng un vis nerealizat... În fond nu-mi pasă nici de Ghiuri
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tocmai intenționa să aprindă focul, când deodată, o forță nevăzută, necunoscută și impalpabilă a silit-o să rămână în capul oaselor lângă cei doi frați mai mici, Țuki și Bebi. Ce se întâmplase? Parcă era un mesaj venit pe căi neștiute, iraționale și care o pregătea în acest fel despre o iminentă avarie în circuitul cotidian al unui program riguros conceput, sever și imuabil. A stat un moment în transă apoi întreaga ființă i-a fost străbătută de gândul salvator rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
conviețuire în Canada, din cauza enormei presiuni a exteriorului asupra căminului și familiei. Paris, Place de Clichy. După lunga pauză canadiană, regăsesc iarăși Parisul multicultural. Într-adevăr Parisul este cel mai mare oraș "african" al Europei, dacă ținem seamă de numărul neștiut, dar enorm, de persoane de origine africană. Le tissu urbain se schimbă încet, dar sigur. Magazine de chebab ieftin și de calitate îndoielnică, magazine de cartele telefonice ieftine (de fapt, telefonie prin Internet de o calitate execrabilă), magazine cu mărfuri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
traduceam Revelație pe Amazon. De fapt, chiar senzația asta mi-a stârnit întrebarea. Și al doilea caz? A.R. Al doilea caz a fost Alex. Leo Șerban, cu Litera din scrisoarea misterioasă, cartea pe care a scris-o în engleză, neștiut aproape de nimeni, și care a apărut nu cu mult în urmă. Când traduceam, mă întrebam întotdeauna ce ar zice Leo dac-ar citi așa ceva sau ce ar zice Petru Popescu. Oare asta au vrut să spună? Oare ar fi de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
crește-n țară, fără moarte! Cânt cu voia bună, mândru, că în plaiuri românești, În conștiințe comuniste, neam de comunist trăiești!...“ („Tezele din iulie“, Săptămîna culturală a Capitalei, 16 iulie 1971) „Un adevăr, căutat în vasta fire, Ce-a curs, neștiut în cercul permanent, E comunismu-n marea înfrățire, Al timpului focar! Și monument!“ („Al timpului focar“, Steaua, 16 august 1973) „Drumul tău parcă vine Din fila străbunilor, din mine, Ca o mândrie, fără hodină Născută în tulburătoarea Lumină. Puternic ca pământul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
permis victoria celor doi la Gurăslău (1601), asupra lui Sigismund Bathori. Câteva zile mai târziu, domnul român era ucis pe Câmpia Turzii, din ordinul „aliatului“ său Basta ; capul retezat a fost adus în Țara Românească, iar trupul descăpățânat îngropat îmtr-un loc neștiut până azi. Vlahul se cuvine fitecine să poarte cernit strai c-a murit Mihai, că și-au pierdut domnul viteazul și omul, cu nume de faimă de-l rosteau cu teamă cari mai de cari turcii și tătarii, ungurii și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
priveam, de la înălțimea etajului cinci, orașul adormit. Ce știți voi, sărmanilor ? Dor miți, în timp ce, de undeva, de sus, cineva vă veghează. Priveam la geamurile blocului din față și mă întrebam : „Oare cîte patimi sînt dincolo de geamurile astea întunecate ? Cîte existențe neștiute de nimeni ? Cîte zbateri inutile ?“. Liniștea nopții mă împingea la contemplație, aerul rece îmi dădea un sen timent tonic. (Nu știu ce e un sentiment tonic, dar am văzut că ex presia se folosește.) Mă simțeam un mic dumnezeu ce tutelează de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
numit simplu Despre gîndacii de bucătărie. Iată cîteva fragmente din introducere : „(...) Bucureștiul avea să mi se descopere sub o nouă înfățișare a sa, mai subtilă și mult mai umană. Atunci am luat contact cu o lume nouă, guvernată de legi neștiute, parcă din afara vieții, și totuși atît de cantonată în realitățile ființei, o lume care trăia, iubea, murea în afara mea și a conștiinței mele. Atunci am făcut cunoștință cu nebănuita lume a șobolanilor, cu uimitorul univers încărcat cu vapori de urină
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
viață drumul pe care-l urmez, trecutul acesta mi-a inundat subconștientul, mi-a tulburat somnul, mi-a populat mai ales visele, în care mă revedeam copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să recunosc că "n-am preparat...", mustrat cu rece asprime, rușinat, umilit... Când mă trezeam din coșmarurile aceste, inima mea bătea cu putere și fruntea mi-era rece. Și ce ușurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]