3,535 matches
-
-o apropiindu-se. Nici gând. Mi se părea că pietonii trag cu coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât de liniștiți pe stradă. Ceasul blestemat arăta unsprezece și Mihaela nicăieri. Dispăruse în neant, unde era, ce făcea, ce gîndea? Am alergat înapoi în casă, îmboldit de o nădejde absurdă. Poate ― ziceam ― s-o fi întors între timp (deși n-ar fi fost chip să se întoarcă fără s-o zăresc.) Degeaba! În odăile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ce am fost. Iată de ce prăbușirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e așa de catastrofală. La fel s-a întîmplat și cu mine. E greu, aproape imposibil, să-ți înșir în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-are importanță. E sigur că, înlăuntrul acestor două date, mi-a încolțit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nici eu, în împrejurări similare. Acum nu-i rămânea decât să se răzbune, și răzbunarea ei făgăduia să fie cu atât mai crudă cu cât simțise (instinctul i-o spunea) că o iubeam iremediabil. Și această răzbunare ne prăbuși în neant pe amândoi. Nu dintr-o dată, fulgerător, ca biblicul gest al lui Saxnson, ci încet, (calculat, fărîmițîndu-ne bucată cu bucată, dezagregîndu-ne ca sub acțiunea unei soluții dizolvante. Nu mi-am dat seama încă de la început ce anume urmăream. Mai precis, n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
le Xenopol, Din cele ce mi s-a întîmplat cu suplinirea trebuia să-mi fac o idee proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine iară de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și 350 {EminescuOpXVI 351} vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristeță pe care nu pot să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și, in față, marea de culoare leșiatică și cerul nemărginit în care se răsfrâng apele palide? Un adevărat infern, dar un infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o strălucire, spațiu incolor, viață moartă. Nu așa arată oare sfârșitul lumii, neantul, văzut și pipăit? Nici țipenie de om, da, asta mai cu seamă, nici țipenie de om. Numai dumneavoastră și cu mine, în fața planetei pustii! Cerul trăiește? Aveți dreptate, iubite prietene. Se îngroașă, apoi se surpă, deschide scări în aer, închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să zacă. li era numai grijă ca acel confort să nu înceteze cumva; îi părea suspectă atâta odihnă. De câte ori înainte, chinuit de indispoziție și trebuind să stea mult în picioare sau să umble, nu simțise nevoia unei scufundări într-un neant și nu zisese: "Aș vrea să dorm", așa cum zici: ,,Aș vrea să mor!". Acum, avea acea amorțire și se temea ca somnul să nu fie moartea dar totuși era fericit să doarmă. N-avusese temperaturi prea mari, nici crize acute
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
putregai . Voci îngemănate succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că istoria, martoră a trecutului, act de naștere a tuturor generațiilor plecate spre cele veșnice, dar și lumină aruncată peste întunericul zbaterii omului pentru ființare, dă neamului nostru paternitate și sentimentul că are un izvor, că nu a apărut din neant, că are rădăcini infinite capabile să ne alimenteze peste veacuri spiritul de stăpân în jurul arcului carpatic. Dictonului „De unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm”, Ion Muscalul, prin opera sa vastă, de inspirație istorică, îi răspunde din documente cu înfățișarea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
săturat din plin, de dulceața primei clipe de dragoste, gata!, s-a și grăbit,înapoi, către întinsul necuprins din care venise, iar, mai pe urmă, când l-a apucat, iar, setea de dragostea primei clipe, aceasta dispăruse, pierzându-se în neant. Acum, el, nepriceputul flăcău, strigă, cheamă, suie la pisc, așteaptă, olaritizând, până către înserare. După care, bătrân ca toți bătrânii, coboară, spre marginile de jos ale munților, la cioporașul de oițe și de căprișoare, cu care l-a înzestrat, prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
metaforică. Am putea spune că această calitate imprimată romanului, respectiv construcția sa halucinantă și avalanșa metaforică transformă cartea într-un poem dedicat cititorului avid de o proză densă. Închizând cartea, după parcurgerea ultimei file, conținutul ei ideatic nu pleacă în neant; el rămâne în cugetul tău să te mai iscodească o vreme: ce a urmărit autorul să zidească pe fila albă ca aripa de înger? Cărțile cu epicul transparent te mântuie repede de obsesia lecturii. Suburbiile municipale, cu ale ei mistere
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
învățători sau educatoare, iar, pe lângă ei ingineri, economiști sau avocați, ci și elevi, strungari, constructori, lucrători în comerț. Ca un Mesia contemporan, G.P. aduce cu el flacăra unei culturi ce nu trebuie să se stingă, să moară, să piară în neant. Lecțiile pe care le ține nu sunt numai de muzică, ci și de istorie, literartură, filosofie, câteodată, chiar, de matematică, fizică ori chimie, căci, realmente, acest bătrânel plin de viață și nerv, pare a fi o bibliotecă bipedă, o enciclopedie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ideile în vogă. Avea deja un grup de colegi cam ciudați la Universitate, cu care mergea prin cluburi, bând gin tonic și nenumărate cafele. Se îmbrăca la întruniri întotdeauna în costume elegante cu cravate asortate. Discutau cu toții despre existență, despre neant, despre profesie, considerându-se cu toții niște “existențialiști”, grație comportamentului lor inconsecvent de cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
iarăși ei, dar nu am putut pune scrisoarea la poștă. Noapte de noapte, mereu mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută. Începusem să mă urăsc pentru că nu produsesem nimic, orbecăiam doar în vid, eram sortit neantului, iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram un laș și nu puteam face nici măcar atât. Verdele crud al primăverii, albastrul limpede ca un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai fi Olimpul?... Balanța-ncepe să se-ncline... Rostogolirile pe pantă întotdeauna-s în cascadă; de seva nu mai suie-n plantă, închide ochii să nu vadă intrarea în neant și cum se-ntinde peste ea uitarea căci s-a îndepărtat de drum și nu mai știe nici cărarea. 2013 Misterul scos mai la vedere De-atâtea ori cu ochii-nchiși dăm iernile pe primăveri, simțim cum seva suie-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
observă și înregistrează "panica, lașitatea, frica, superstiția, insesibilitatea combatantului." Ofițerii Corabu și Orișan sunt și ei prezenți în acest "jurnal de campanile" în scene caracteristice prin încordarea dramatică a clipei prezente, care retează lumina și aduce spaima întunericului și a neantului. Romanul pe ambele fronturi, al dragostei și al războiului, este o incursiune în conștiință: În afară de conștiință, totul e bestialitate." Viața cu micimile ei este purificată de examenul conștiinței și când, după marea dezamăgire din dragostea sa fără margini, eroul o
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a vieții, o experiență trăită intens și concentrat în conștiința individului: Este o confruntare a eului celălalt, înzestrat cu o cunoaștere limitată din lumea de dincolo de front, acum străină și ostilă, pe de o parte, și eul relevat de apropierea neantului, ce descoperă cu surprindere că există un alt gen de revoltă, prin solidaritate, pe de altă parte. Aceasta este descoperirea, exemplificându-se astfel aplecarea cutremurată asupra patului lui Nicolae Zamfir, ce-și pierduse picioarele și de ce a resimmțit ca străine
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Semantica Generală îi putea oferi un răspuns condiționat. Așa că spuse, precaut: - Există posibilitatea ca, la bază, universul să fie o închipuire, nu o realitate; și că, dacă, printr-un procedeu sau altul această închipuire este pusă în mișcare să apare neantul. Într-un asemenea moment de disociere distanța nu mai are nici o valoare. Nu părea indicat să dezvăluie că acesta era sistemul de coordonare în care - se credea - super-creierul lui Gilbert Gosseyn opera transferul de similitudine dodecimală. Deși Gosseyn fusese cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zgomot în stânga sa, mai în spate. Atunci. gândi: "Apoi. Leej". Gosseyn se întoarse și se uită. Văzu, și-l recunoscu de îndată, cu memoria dublurii sale pe Eldred Crang, ieșind grăbit de după draperie. Imediat după asta, își făcu apariția, din neant, Leej. Păși și ea repede într-o parte, la fel ca Enro, după care Prescott și, în cele din urmă, Patricia Hardie - Crang. "Dar - obiectă în gând, cu întârziere, Gosseyn Trei. Nu crezi că mai întâi ar trebui să ..?" Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
exact rolul tău? Și de data asta răspunsul veni prompt. - Am hotărât, noi am hotărât, că voi încerca să prezic exact care va fi configurația atom-moleculă-particulă a unei zone locuibile din acea altă galaxie. Am luat drept adevărat faptul că neantul separa cele două universuri. Pe baza acelei preziceri, Gosseyn Doi a făcut o "fotografie" cu ajutorul super-creierului, a întregului meu creier, incluzând prezicerea și a încercat să ne similiarizeze pe toți acolo dintr-un salt. Într-un fel, trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fi numai la nivel sentimental și protestatar, în confruntare cu reducționismul scientist, cu materialismul asfixiant și cu tehnocratismul rece care nu țin cont de exigențele unui umanism complet și pe mai multe dimensiuni. 2. A vesti evanghelia chiar și „fiilor neantului”. În fața relelor și pericolelor care-l amenință, omul contemporan apare dezorientat. Gândirea filosofică a identificat în „nihilism” cauza esențială a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și pericolelor care-l amenință, omul contemporan apare dezorientat. Gândirea filosofică a identificat în „nihilism” cauza esențială a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de prăbușire în neant. a) A ajuta reacția față de cultura nihilistă. În cuvântul „nihilism” se rezumă, ca într-un codice luciferic, întreaga criză a culturii contemporane; de altfel, această semnificație amplu destructivă o înțelege Nietzsche, primul mare profet și teoretician al nihilismului, care într-
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de siguranță din labirintul nihilist: și astfel de ieșiri există, într-adevăr, mai multe decât una. Preoții, în multele lor slujiri ale Cuvântului, trebuie să caute să ajute omul nihilismului să recucerească valorile pe care le-a pierdut în ceața neantului. b) A ajuta la recuperarea profeției și a memoriei. Nihilismul nu este întru totul contrar vestirii lui Dumnezeu; din contra, se poate afirma că „ceea ce se găsește la rădăcinile ni-hilismului zilelor noastre este în esență setea după Absolut pe care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott și ceilalți ignorau asta. Era unul dintre puținele sale atuuri într-o partidă în care cărțile împotriva lui se etalau una după alta. 12 Un transportor spațial săgeta întunericul neantului cosmic. La bord se aflau o femeie și 402 bărbați, cifre comunicate de Crang în a doua zi de zbor. ― Am primit ordine ― zise el ― să nu-mi asum nici un risc cu tine. Gosseyn nu-i răspunse. Crang îl intriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
că ne aflam la etajul opt sau nouă al blocului, dar convertirea spațiului-vehicul făcea să mi se pară că totul se petrecea la nivelul solului. Între pavajul străzii deasupra căreia plutea fără să-l atingă și franjurile de pe poale întrezăream neantul. În lunga, cenușia rochie, Jeni Pop executa dansul-plutire. Ea nu era departe, nici aproape, deși se depărta și se apropia. Se depărta cu spatele la mine păstrându-mă aproape, în punctul fix din care o priveam. Apoi, după o ultimă și grațioasă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se lăsase o tăcere uriașă, ca între două tunete. Vedeam până dincolo, unde se roteau astrele, și până dincolo de ele. Pluteam ușori și liberi deasupra pământului pe care ne așteptau trupurile noastre pline de un simț al inutilului și al neantului, distanțele mi se păreau nostalgice, nu știu cum să spun. Oceanul de tăcere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii încleștării noastre, „Mă bucur că ai venit“, spunea domnul Sima, „poate că ne vedem pentru prima oară...“. Eram
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]