2,581 matches
-
simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți este de ajuns moartea omenirii?! De ce ai mai lăsat și suferința?”. Cine vroia să o lovească? Destinul, dragostea sau vreo altă putere cerească? Se zbătea ca un animal rănit închis într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sărutară ca în ziua de Dragobete. Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un fluture care se duce spre o lumânare și nu știe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Te iubesc mult!” În următoarea clipă se sărutară pe gură, apoi pe ochii și în cele din urmă pe tot corpul. Vocea lui devenise inegală în timp ce buzele fierbinți și umede nu vroiau să mai lase nici un petec din corpul ei neatins. Mâinile lui ajungând între curba sânilor ei, îi murmură ceva în păr: „Ești iubirea mea, bucuria mea, aerul și soția mea! Îmi placi așa de mult! Îmi placi cum te miști, cum arăți, cum te îmbraci, îmi place totul la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la fiecare nivel, într-un dans al simțurilor din ce în ce mai complex. Odată cu evoluția, modul nostru de exprimare a devenit mult mai sintetic și a început să se îndepărteze de acest tipar original, care se mai păstrează în puținele comunități indigene încă neatinse sever de microbul dezvoltării. Evoluând, am dobândit calități noi și am lăsat în urmă câte ceva din cele mai puțin necesare, dar, fermecată de muzicalitatea conversației în Tsafiki, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva am pierdut ceva prețios
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai ales, cu zgomotul non-stop din centrul orașului. Stau la un hotel/restaurant vegetarian, care încă nu este oficial deschis dar m-am împrietenit cu patronii și nu numai că mi au ținut bagajul dar mi-au păstrat și camera neatinsă de când am plecat în Santo Domingo. Mâncarea este fantastică, totul extrem de curat iar Ana și Carlos, proprietarii, au tot timpul un zâmbet larg și deschis. Ana este spaniolă italiană și trăiește în Ecuador de aproape 20 de ani iar Carlos
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
revelații. Victima a fost lovită cu un skateboard. Nu vă suspectăm, nu încercăm decît să realizăm niște contacte în comunitatea skaterilor se tot repetă inspectorul Lu (Richard Liu) în timp ce ei îl ascultă în tăcere, frumoși și incognoscibili, cu fețe încă neatinse de corupția trăitului și totuși suspecte pînă la Dumnezeu ; e ca și cum inspectorul ar spera să realizeze niște contacte cu marțienii. Spre deosebire de el, Van Sant nu încearcă să se apropie de adolescenți cu instrumentele psihologului sau ale sociologului, ci cu ale
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de lipsa de încredere (în celălalt și în sine), este credința mea că vindecarea de această “boală”, salvarea - așa cum este ea văzută în religie - devine posibilă prin ascultarea mesajului divin de întrajutorare. A deschide ochii și brațele către cei de neatins, a crea șanse acolo unde acestea nu există, poate fi începutul bunei conlucrări, al cunoașterii reciproce și al conviețuirii în armonie. Cu sau fără voie, din convingere sau pentru că așa ne-am obișnuit, folosim însă stereotipuri și prejudecăți în limbajul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
tot mai greu!... Ici-colo, cineva cade fulgerat! Mergem tot înainte cu salturi tot mai scurte și mai rapide, ne apropiem, dar acum la distanță tot mai mică suntem ținte tot mai mari și mai vulnerabile... Cad oamenii secerați, dar cei neatinși continuăm tot mai rapid înaintarea în salturi rapide... Cu greu ajungem pe o linie aproximativă celei pe care mi-o fixasem în posibila acțiune de noapte ce-mi propusesem, urmând ca de acolo înainte să ne descurcăm printr-o acțiune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Între dou) vârste. Pare c) viața nu l-a schimbat. Când oamenii spun c) viața „nu l-a schimbat”, ei Înțeleg adesea c) cineva a tr)it - nu totdeauna din rațiuni demne de laud) - În genere f)r) cinism. Este neatins, oarecum adolescent chiar și la cincizeci de ani. Crede În munca lui. Are vocație. S-a n)scut pentru a elimina din trupurile oamenilor tensiunea muscular). Îți vorbește despre mișcare fizic), respirație, postur), dormitul cu sau f)r) pern), cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
era foarte similar cu ce descria Brook: Șocul de a te confrunta cu tine Însuți În fața obstacolelor, Începând cu cele mai simple, șocul de a detecta propriile tale evadări, clișee și stereotipuri obișnuite, șocul de a sesiza ceva din resursele neatinse pe care le posezi, șocul de fi obligat să te Întrebi de ce ești actor, șocul de a fi obligat să recunoști că astfel de Întrebări trebuie să ți le pui, În ciuda unei lungi tradiții de a evita cuvântul „seriozitate” În ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În care nu credeam. June Anderson a participat la toate Luciile mele. De fapt, pot spune că au fost la fel de mult ale ei. Spre deosebire de controversa din jurul meu, succesul ei a fost complet. La Paris, personajul ei avea o forță tragică neatinsă În celelalte interpretări. Deși structural ea adera la interpretarea de la Chicago, ca un artist adevărat, a respectat concepția mea și a făcut eforturi uriașe să și-o Însușească. A ajuns să trăiască fiecare scenă cu o intensitate sfâșietoare, impresionând miile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
noi, ca să-și descarce sufletul; se plânge, și plângându-se, plânge; o aud, și totuși includ suferința ei de soție și mamă stării mele de bine, care o digeră, o asimilează fără scrupule: plăcerea trudnică a scrisului, plăcerea cafelei deocamdată neatinse, aburind promițător în ceașcă, plăcerea singurătății asistate, prin prezența discretă, în apropiere, a mamei nu se lasă umbrite de problemele și suspinele prietenei venite într-o vizită de consolare, izbutită după toate aparențele. * O după-amiază de noiembrie total nereușită, compromisă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cât a făcut numeroși pui în publicistica postrevoluționară. Un citat din Barbara W. Tuchman mi se pare că ar putea fi util aici: „Carol a domnit într-o perioadă de dezastre, însă, în toate timpurile de acest fel, rămân locuri neatinse, pline de frumusețe și joc, muzică, dans, iubire și muncă. În vreme ce, în timpul zilei, norii de fum și, în timpul nopții, lumina flăcărilor indică orașele ce ard, cerul deasupra regiunilor din vecinătate este senin; dacă într-un loc se aud țipetele victimelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vecinii noștri au primit tot și n-au dat nimic, se cere de urgență reparată printr-o politică de stat, cu scopul de a-i ajuta efectiv pe frații de dincolo de granițele artificiale de astăzi, ca să-și păstreze În continuare neatinse identitatea de neam, de credință, de limbă și de cultură. 1977 Agenda activităților 14 ianuarie Festivitate Închinată poetului național Mihai Eminescu Împreună cu delegați din Basarabia și Bucovina. 15 ianuarie Evocare EMINESCU din ciclul „Performanțe spirituale românești”. Sala Pașilor Pierduți 24
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cuțite, săbii (mai ales cele de abordaj, scurte, grele și eficiente prin mulțimea de parâme ale oricărui velier) și grenade cu fitil. La final, morții erau inventariați și aruncați în mare, răniților cangrenați li se amputau organele atinse, iar supraviețuitorii neatinși grav, cu bandaje și tratamente primitive, se pregăteau de o nouă înfruntare. E evident că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cuțite, săbii (mai ales cele de abordaj, scurte, grele și eficiente prin mulțimea de parâme ale oricărui velier) și grenade cu fitil. La final, morții erau inventariați și aruncați în mare, răniților cangrenați li se amputau organele atinse, iar supraviețuitorii neatinși grav, cu bandaje și tratamente primitive, se pregăteau de o nouă înfruntare. E evident că un personaj cu o asemenea existență nu putea avea înfățișarea obișnuită pe care o cerea norma unei apariții publice decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a fost pecetluită de tancurile sovietice. După ce ele au plecat, au rămas comuniștii autohtoni și cea mai dură dictatură din Europa ultimelor decenii comuniste (cu excepția Albaniei). Cum să ne fi afirmat noi în istorie la fel ca cei din Vest, neatinși de dictaturi și trăind în libertate? Nu au tolerat ei Cortina de Fier? Suntem noi mai proști, mai necultivați, mai leneși? Avem o natură mai slabă, suntem oameni sau cetățeni de rangul al doilea? De bună seama că nu. Pur
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ce face). Or, influența lor pe lîngă Mussolini ceda pasul în fața unor oameni de teapa lui Farinacci Pavolini, Scorza & Co. Mussolini mai avea doar unele contacte, rare, cu reprezentanții misiunilor străine. Cînd era văzut, mai păstra încă acea frumoasă ținută, neatinsă de îngrășarea nesănătoasă ori obrazul buhăit de mai tîrziu. Dublul ulcer duodenal cicatrizat "prin miracol", folosind expresia chirurgului Bastianelli, nu-l mai supăra. Ducele atribuia echilibrul sănătății sale modului rațional în care făcea sport: echitație, înot, scrimă, una după alta
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
patologie au fost grupate la un loc, dacă nu chiar confundate într-o falsă unitate"; el distinge "nebunia generalizată" (délires généraux), ce afectează toate funcțiile mintale, de "nebunia parțială" (délires partiels) care lasă cea mai mare parte a domeniului intelectual neatins și propune ca delirul de persecuție (le délire de persécutions) să fie tratat ca o entitate de sine stătătoare în cadrul nebuniei parțiale (pp. 129-133). În psihiatria modernă, termenul de "paranoia" a fost folosit pentru prima dată de Karl Kalhbaum, în
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
privește spectacolul vieții, tot astfel, conștiința religioasă diurnă între-zărește transcendența. Revelația prezenței însoțitoare a zeului solicită ochiul teluric, privirea abisală a sufletului uman credincios, apelează acea vedere ce se deschide din interior spre adâncurile de vârtej ale meta-conștiinței, ale eului neatins de însemnele mundaneității spațio-temporale. În acest fenomen al întrezării transcendenței, conștiința diurnă prinde, captează fulgurant chipuri ale absolutului divin prin intermediul privirii religioase, această privire fiind chemată aici de revelația dăruită a zeului. Ziua sau mai exact astrul ce luminează determinând
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din cameră, cu o protecția absolută de negura ce stă să vină, protecție divină ce ne transformă în acel astru satelit ce ar gravita în jurul soarelui fiind înveșmântat în strălucirea acestuia. Acceptând să cinăm cu zeul, noi devenim prezență selenară neatinsă de bezna învăluitoare, reflexie palidă, dar vie a izvorului de lumină spirituală. În textul Apocalipsei, a doua afirmație de trecere spre etapa dezvoltări descrierii simbolice a evenimentelor premergătoare apariției divine ce va închide timpul și agitația istorică inserată acestuia este
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
oricât de empiu nemicul. Cu travaliu, cu laboare, un popol ce jace risorge, căci Domnul e omnipotent și operele sale sunt admirabili. Domnul îl deiface. Reforma avu efecte întinse și durabile, nefaste bineînțeles. Totuși Eliade a împămîntenit câteva noțiuni subtile, neatinse în acea vreme: afabil, adorabil, absurd, actual, abuziv, abject, absolut, colosal, conjugal, cristalin, consecvent, ingrat, inert, implacabil, inefabil, juvenil, legal, legitim, mistic, nupțial, pervers, serafic, suav, venerabil etc. Și ca gânditor Eliade este interesant, oricât de naive ar fi uneori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un leu. Versurile memorabile sunt acelea în care poetul arată o insațietate lirică infinită, nesăturată nici măcar cu prestigiul lui Eminescu: Pe Eminescu, noi poeții tineri, Zadarnic încercăm, nu-l vom ajunge. Cântecele lui fără seamăn Sunt pentru noi miraj de neatins... Dar Eminescu nu cuprinde tot În stihurile lui dumnezeiești. Durerea romînească-i mult mai mare Și n-o cuprinde toată nici un cântec. Interesanți sunt I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e mai însemnat, dușmani ai claselor de sus, care erau și apăsătoare, și de alt neam, și de altă lege. La aceste motive de democratism, se adăugau și altele, izvorâte din "latinism": poporul român, strănepot al celui roman, a rămas neatins la țară, în țărănime; mai departe: latiniștii visau republica romană și, în capul lor, republica era forțamente democrație. Să ne gândim la doctrina socială a lui Barnuțiu. Să adăugăm la aceasta ura latinistului împotriva fanariotismului, care era semnul distinctiv al
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a-și spune cuvântul său -, nu puteau să nu fie fascinați de concepția naționalistă, datorită Franței revoluționare. Iar dacă țara era îngenuncheată de vecini puternici, apoi marea majoritate a țării, elementul ei viu, acel care producea bogăția și care păstra neatins spiritul național - bogăție și spirit care aveau să alcătuiască viitorul patriei române -, elementul acela era subjugat unei clase care îl înăbușa. Și dorința spiritelor luminate de a scoate la iveală, de a pune în valoare tot ce putea da acest
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]