2,868 matches
-
Judecător în stare de inconștiență, nimic nu fusese ușor. Uneori i se păruse că nu va mai termina niciodată. Ceea ce îl uimea era că unitățile de atac conduse de Gregson avuseseră atât de puțin timp pentru a înfrânge rezistența Creierului. Neliniștit, se îndreptă spre Trask, care se uită la el, foarte palid, cu ochii obosiți. ― David, cred că cel mai bine ar fi să mă aduci în stare de inconștiență până se termină totul. Eu sunt elementul de legătură între tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se prăbuși inert pe scaun. Marin se îndreptă încet spre Marele Judecător, care răsturnat peste brațul fotoliului părea că doarme liniștit. Îl privi o clipă și oftă. ― Domnilor, va trebui să îl lăsăm în această stare până la sfârșitul luptei. Adăugă neliniștit: Sunt sigur că ne putem aștepta la reacții brutale dintr-o clipă în alta. Cu puțin înainte de ora cincisprezece, Creierul își dădu definitiv seama că nu va obține victoria prin mijloace diplomatice. Într-adevăr, o escadrilă aflată în zbor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să apară cuvintele și cunoașterea, cu ere Întregi Înaintea profeților, a regilor și a mântuitorilor care umblau pe-aici, pe dealurile Betleemului, venea această creatură care Îl privea acum pe Fima de la un metru distanță, cu un fel de tandrețe neliniștită? Ca o rudă Îndepărtată, Îngrijorată de sănătatea ta. Un mic dinozaur perfect, redus la dimensiunile unei șopârle de curte. Se pare că Fima trezise interesul creaturii, altfel de ce-ar fi mișcat capul de la dreapta la stânga, Încet, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
melodia asta în prima seară când am ieșit, ca să îmi vindece inima rănită. Parcă o văd introducând monede în tonomatul sută la sută american, masiv și strălucitor. Uneori, când îi scapă acel sunet, mă întreb dacă știa, în fecioria ei neliniștită, că și ea va scoate acele note pe care le va interpreta pentru mine ca o promisiune a lucrurilor ce aveau să vină. Mă întreb, doctore, dar la dracu’, nu e treaba ta. Am încuviințat din nou și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cărții scrise nu este materială.(...) Totuși, cartea duce la construirea catedralei sau a barajului.” Antoine de Saint-Exupery 362. „Amintește-ți de cartea ta și de puținul zgomot ce face.” Molière 363. „Ce este cartea? O trebuință de singurătate a omului neliniștit și curios, însușirile insului militant, înainte de-a deveni o filozofică amărăciune, cartea este o făgăduință, o bucurie, o călători prin suflete, gânduri și frumuseți.” Tudor Arghezi 364. „Tot omul se naște cu cartea lui în sân... Nu o lasă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie neliniștită. Ce naiba se întâmplă? Țiuitul iritant de fundal se întețește. Undeva, pe un deal din depărtare, vântul începe să bată din nou cu putere, zgâlțâind punctul de contact al circuitului care leagă cele două lumi, încercând să distrugă conturul lui Eri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Jina și-a pus capul pe stânca ascuțită, elanul a mugit. Femeia a tresărit, iar durerea i-a explodat în lungul piciorului. Taci din gură, Presley, a spus ea. Când a ridicat ochii, elanul era tot acolo, legănându-și capul, neliniștit. Finalmente, a pășit pe morena instabilă. Un elan matur poate ușor să ajungă să cântărească patru sute cincizeci de kilograme. Jina a așteptat să-l vadă prăbușindu-se, pentru ca trupurile lor s-ajungă un morman de carne, hrană pentru vulturi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și-a luat sandalele și s-a uitat la John. Poate c-ar trebuiVino acum, i-a zis Helena. Să nu te lași impresionată de lacrimi. În Rusia, bărbații plâng tot timpul. Lui Alice nu i-au plăcut vorbele astea. Neliniștită, a urmat-o pe Helena afară din cabană, apoi amândouă au început să urce pe cărare. Stele erau învăluite într-un soi de ceață. Alice se mișca încet, devenind, dintr-o dată, mai atentă. Poate era din cauza poveștii pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Nu comisese acolo nici o greșeală publică de emoție sau de violență, dar nu era dispus la nici o concesie. Trecea pe lângă toți, fără să vadă parcă pe nimeni și toți se uitau lung după domnul acela ,,bine". Vardali, simțind pe Ada neliniștită, se oferise galant să o servească! - Si la princesșe avait quelque chose ă dire au pere eprouve! Ada fu recunoscătoare. Numai moșnegii știau să mai facă curte așa de generos. - Da! Ar fi vrut să știe dacă cortegiul are cumva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aparatul de zbor, își dădu seama ce treabă formidabilă făcuse. Acum, nu-i mai rămânea altceva decât să plece, luând cu el și aparatura de care ar fi putut să aibă nevoie. Sau poate va fi nevoit să lupte? Auzi, neliniștit, pașii unor oameni care se apropiau și i se păru că motoarele nu mai duduiau ritmic, ca până atunci, ci într-un fel dezordonat, scoțând un sunet strident și enervant. Printr-un efort suprem de concentrare, aproape că izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în ecranul retrovizor, văzu că globul minuscul încă se zărea ca un punct luminos în imensitatea neagră a spațiului. Punctul mai licări o dată, apoi se stinse. Corl avu impresia ciudată ca punctul se mișcase înainte de a dispărea și se întreba, neliniștit, dacă nu cumva ființele din navă stinseseră toate luminile și îl urmăreau acum pe întuneric. Era conștient că nu se va simți în siguranță decât după ce va coborî pe planetă. Își îndrepta din nou privirea spre ecranul din față, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Korita mi se pare foarte rezonabil! exclamă Morton și începu să împartă ordine. Din interiorul navei fură aduse alte aparate, care fură instalate pe suprafața ei. Fu adus și un scaner, pe care-l atașară de cușca mobilă. Grosvenor asculta neliniștit instrucțiunile date de Morton oamenilor care manevrau cușca: - Deschideți larg portița și închideți-o de îndată ce va intra înăuntru! Aveți grijă să nu se agațe de zăbrele! Dacă am ceva de obiectat, acum e momentul", își spuse Grosvenor. Nu vedea, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că cei doi șovăie, nexialistul adăugă, cu răceală în glas: - Dacă mă atingeți, o să ardeți de vii! Mâinile au să vi se umple de bășici, fața o să vi se... Cei doi tehnicieni se depărtară. Bredder începu să-i arunce priviri neliniștite lui Kent. - Cantitatea de electricitate acumulată într-un trup omenesc n-ar fi în stare să ucidă nici măcar o mușcă, zise Kent, furios. - Domnule Kent, replică Grosvenor, nu ți se pare că te-ai aventurat în afara domeniului dumitale? Electricitatea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
preconizat de mine. Oricum, majoritatea va hotărî, iar eu nu mă voi mai putea opune hotărârii ei prin nici un mijloc legal. Se opri, pentru a-i lăsa pe toți să se pătrundă de această idee. Mulți începură să schimbe priviri neliniștite. - Nu vă pripiți! exclamă Kent. Eu m-am și izbit de zidul de piatră al egoismului acestui individ! Era prima remarcă ostilă rostită de la începerea ședinței. Grosvenor îi aruncă o privire fugară, apoi continuă: - Îmi revine penibilă misiune de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apoi înaintă și spuse, clătinând din cap: - În ciuda asigurărilor dumitale, am avut senzația că zeci de arme erau ațintite asupra mea. Și totuși n-am văzut nimic. Nu cumva totul e o farsă? - Nu, răspunse încet Grosvenor. Sunt eu însumi neliniștit. Mi-ai zdruncinat încrederea în dumneata, zău că nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
adeseori degetul arătător la tâmplă și reflectează, într-un stil sentențios grandilocvent, asupra mersului istoriei. Câteodată le atribuie și personajelor istorice această morgă de cugetători. Iată, ca exemplu, un dialog dintre Traian și Decebal: „Iar Traian: «Te iubesc așa cum ești, neliniștit. / Omul este un accident al naturii, / Deci și eu și tu, intuiție, așa cum ești.» / Iar Decebal: «Ancestralul guvernează nu noi, / Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orice altceva decât masculină. Dar cine știe câte dificultăți sexuale și complicații se asociau cu părul Shulei? Și, de la unghiul tulburat al părului din mijlocul frunții, urmând o linie imaginară de iluminare peste nas, la origine de finețe, dar distorsionată de mișcări neliniștite, peste comentariul ridicol al buzelor (pline, date cu roșu-Închis) și În jos printre sâni spre mijlocul trupului - ce probleme trebuie să fi fost! Sammler tot auzea cum Își dusese peruca la un coafez bun să o potrivească și cum coafezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lor, oricât de cuprinși de disperare, Îngroziți sau tociți de tot, vin la ce au de făcut. În sus și-n jos În lift, stând la birou, la volan, Îngrijind de mașinării. Pentru un animal atât de nestatornic și de neliniștit, un animal curios, cu nervii atât de Întinși, o maimuță supusă la atâtea boli, la caznă, la plictis, asemenea disciplină, asemenea instrucție, asemenea putere de regularitate, asemenea asumare de răspunderi, asemenea respect pentru ordine (chiar În dezordine) sunt și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și păroase. Era un dandy. Un filfizon (Sammler nu putea renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi Început ploaia, dar, totuși, ploaia nu Începea. Puținele bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privind cu prudență În jur. Bandiții păreau nedumeriți, dar autoritatea bătrânului era suficient de mare, iar Jian Shi zăcea nemișcat. - Înapoi! repetă bătrânul, cu o voce mai aspră. Retragerea În munți! Oamenii se mișcară, Încet, apoi din ce În ce mai repede. Din privirile neliniștite ale bătrânului, Înțelegeau că erau pândiți de o mare primejdie. Întoarseră caii și porniră, la galop, pe drumul pe care veniseră. În spatele lor rămânea cadavrul vestitului bandit și imaginea incredibilă a unei armate nemișcate. 13 ianuarie 1475, Cetatea de Scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În toți acești ani de așteptare fără să-și piardă mințile și fără să renunțe la gândul răzbunării. Și iată că istoria se Întorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care-l Însoțeau. Războinicii se apropiară și scoaseră din nisip câteva trupuri pe jumătate putrezite. Două erau arse. Alte trei erau despicate de sabie. Războinicii se priviră neliniștiți. Se aflau Într-o vale a morții. Amir ceru descoperirea altor cadavre. Se aplecă asupra fiecăruia, Încercând să-și imagineze ce se Întâmplase. Unii aveau pieptul despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
treacă șirurile de oșteni purtând flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Păși Încet prin ninsoare, tulburată, și nu-l văzu decât În prag pe tatăl ei, sprijinit În cerdac. Caii se treziseră și ei și se Învârteau dincolo de gard, neliniștiți. - Ce se Întâmplă, Erina? Întrebă logofătul, privind gânditor trecerea călăreților spre sud. Tânăra nu răspunse, sau nu auzi Întrebarea. Era limpede că hotnogul Nechifor nu știa mai multe decât Îi spusese. Dar era la fel de limpede că undeva spre malul Dunării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
semn, spuse Ali arâtând pe partea dreaptă a platoșei semnul șarpelui și săgeții. Doctorul rămase Încremenit. Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să-și strângă În grabă lucrurile, În timp ce Ali se duse, neliniștit, la fereastră. Auzise un tropot de cal dincolo de ziduri. Curând, pe poartă intră una dintre iscoadele lăsate cu cinci ceasuri În urmă. Omul sări din șa și alergă spre treptele care duceau către camera În care se afla rănitul. Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]