7,995 matches
-
îl face să nu dea posibilitatea mezinei să se justifice: Fata nu a fost lăsată să dea nici o explicație și a fost alungată. El este ușor influențabil de mijloace care profită de naivitatea lui, de lipsa de documentare și a neputinței de a înțelege sensurile cuvintelor: Surorile și-au bătut joc de prostia ei și s-au bucurat că pleacă, fiindcă tot nu prea o aveau la inimă. Prin cuvântul prostie autorul popular nu vrea să scoată în evidență partea negativă
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
cu suflet de floare. Cine ar putea înțelege mai bine suferințele unui băiat sărman, supus unui handicap, cum este personajul principal din basmul Țugulea, fiul unchiașului și al mătușii, decât un suflet asemănător, de copil, care cunoaște această durere a neputinței de a merge? Și, care inimă nu a tresărit citind, sau ascultând cu respirația întretăiată, povestirea faptelor minunate ale Greuceanului. Cine oare nu a simtit o mare încercare emoțională citind finalul basmului Prâslea cel voinic și merele de aur? Și
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
pe calea virtuții. Harul îngăduie ca încercările și necazurile să se întărească asupra omului, spune Sfântul Isaac Sirul, atunci când vede că în el a început să răsară mândria sau slava deșartă, până când omul își va da seama de slăbiciunea și neputința sa și va căuta să-l dobândească pe Dumnezeu, cu smerenie 29. Acelea sunt, așadar, încercările generale prin care trece omul căzut din starea harică dobândită în Taina Sfântului Botez, până la restaurarea ontologică a firii sale, până la redobândirea conștiinței prezenței
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
murdăria plăcerii și smulge cu totul afecțiunea față de lucrurile materiale, descoperindu-i paguba ce o are din iubirea față de ele”36. Scopul lor este, așadar, profund duhovnicesc: - evitarea mândriei și dobândirea smeritei cugetări. Ele au scopul de a dobândi conștiința neputinței noastre și conștiința puterii dumnezeiești, de a dobândi simțirea curată, duhovnicească a harului Duhului Sfânt 37. Sfântul Isaac Sirul spune că răsplata nu se dă virtuții, nici ostenelii pentru ea, ci smereniei ce se naște din ele. Dacă aceasta lipsește
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
înainte de a gusta încercările 55. Tot el ne spune că acelora încercați, Dumnezeu le dă răsplata sau darul simțirii păcatelor proprii, ca nu cumva să plece de aici împovărați de aceste necazuri 56. Încercările trupești iau, adeseori, forma infirmităților, slăbiciunilor, neputințelor și a bolilor trupești, care afectează întreg echilibrul omenesc, zdruncină persoana umană în totalitate. Mesajul Mântuitorului, transmis nouă în mod fidel de către Sfinții Părinți, este unul optimist, încrezător în izbăvirea noastră din aceste încercări și din păcat, spre viața și
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
îl numise pompos: ,,Mesia!”. Sfetnicul numit Huza îi spuse lui Irod că nici unul din profeții lui Israel nu fuseseră cu nimic deosebiți ca înfățișare și că fuseseră oameni ca toți oamenii, din carne și oase, toți cu slăbiciunile și cu neputințele lor, dar ceea ce îi deosebea de ceilalți oameni era credința și dreptatea cu care se înconjurau precum și hotărârea lor neabătută. Irod însă nu luă în seamă vorbele lui Huza. Îi făcu însă semn cu mâna că e de ajuns ceea ce
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
desfătare, era concluzia lui, fără nici un dubiu. Atunci Irod își zise să caute mai în profunzime. Se concentră deci asupra chipului din fața sa, ca să descopere ce impresie îi va produce acesta. Simți curând în persoana celui din fața sa slăbiciunea omenească, neputința și nenorocirea care planau asupra aceluia și își imagină un vultur deasupra prăzii paralizate de frică, care nu avea unde fugi. El era vulturul iar cel din fața sa prada. Una măruntă. Privindu-l cu superioritate, Irod avu sentimentul de dominație
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
prin roua translucidă-n infinit, Prin lacrima fierbinte, care m-a sfințit, Mă pierd prin valurile mării, ce se duc, Și ca ofrandă, iubirea mea ți-aduc. Iar tu, ajută-mă să nu îmbătrânesc Și-arată-mi calea, când mă rătăcesc În neputințe și-n tristeți, ades mă pierd, Speranțe și clipe iluzorii, mă dezmierd. Și lasă-mi timpul, să mai pot petrece, Șă mă strecor prin clipa care trece, Prin gându-ți tainic, care indărătnic tace, Prin labirintul, ce de vlagă, viața
UN VIS FRUMOS de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367008_a_368337]
-
arogă ce nu le este în putință în mizeria lor de viață. Coloanele și luxul nu le spală murdăria din interior. Autoflagelarea a pus stăpânire pe unii dintre noi. Stingem lumina în tăciuni de întuneric și acoperim totul cu lutul neputinței. Impreunăm mâinile și lăsăm să curgă în noi veninul șarpelui servit de către unii, pentru ca să n-e înece privirile gândirii. Facem trinitatea cu semnul diavolului pe stâlpii dreptății și o rastignim pe pereții vieții. Haosul ne-a fost însămânțat în cuvintele
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
ceaune mari când sunt pregătiți de un popă îmbrăcat în sutana întunericului, vampir în fața uriașelor camere și aruncați pe ecrane ciclopice, ca apoi să fie împroșcați ca un lichid limfatic în fiecare lăcaș în serile vieții. Am aterizat în mileniul neputinței și “vom fi religioși s-au nu vom fi deloc” căci dumnezeirea ne-a fost furată pentru ca să trăim fără zile. Oare nebunia umilinței pentru o bucată de viață poate mutila în așa hal destine? Nu suntem gropi comune în care
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
a avut loc cu prilejul construirii turnului Babel și darul limbilor, dobândit de Sfinții Apostoli la Cincizecime. Fenomenul petrecut la începutul istoriei indică pierderea comuniunii cu Duhul Sfânt, a cărei consecință directă a fost fărâmițarea unității neamului omenesc. Incapacitatea și neputința oamenilor de a se mai înțelege, fiecare rămânând închis în propriul său univers spiritual, constituie semnul ruperii sale de Dumnezeu. Sentimentul izolării, resimțit atât de acut de omul de astăzi, se datorează tocmai faptului că el s-a înstrăinat de
DESPRE SFANTUL DUH IN BISERICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366878_a_368207]
-
filocalică Părintele Dumitru Stăniloae l-a comentat și pe Sfântul Maxim Mărturisitorul în textele ce evidențiau o concepție liturgică asupra lumii. Sfântul Maxim indică trei mișcări ale sufletului: după minte, după rațiune și după simțire. Prima e simplă și cu neputință de cuprins. Mișcarea prin rațiune ni-L descoperă pe Dumnezeu ca fiind Cauză a lucrurilor. Simțirea este o mișcare compusă, deschisă către cele din afară, adunând rațiunile din lucruri. Simțirea care reține rațiunile duhovnicești din lume, unificate prin mijlocirea rațiunii
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
explicată prin legi științifice, iscodită cu o minte însetată de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei îndumnezeite. O rațiune care caută să stăpânească creația prin forța unei minți neînduhovnicite provoacă și generează gânduri moarte, închise în limitele propriei neputințe, interpunându-se astfel ca o barieră în fața unei asumări duhovnicești a creației, dechise unei vederi nemijlocite a prezenței lui Dumnezeu în cosmos și în univers. De aceea, Părintele Dumitru Stăniloae într-o notă la textul maximian prezentat anterior, precizează, cu
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
o teologie teoretică, scolastică, ci o teologie trăită, experiată în propria-i viață. Lucrările sale sunt mai curând o convorbire cu Dumnezeu, decât o vorbire despre Dumnezeu. Când citim din dogmatica sa, parcă îl simțim pe Dumnezeu care suferă datorită neputinței noastre de a iubi. A fi cum el a fost, același pentru toți laolaltă și totodată diferit pentru fiecare în parte, această calitate nu a aparținut decât marilor părinți filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru
DESPRE SFANTA TREIME... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366879_a_368208]
-
mai mică? Nu oricine, ci numai dacă cineva nu se poate apropia trupește, precum sufletele morților și cum sunt cei ce rătăcesc în pustii, în munți, în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evr. II, 38), cărora le este cu neputință să vadă jertfelnic și preot; căci pe aceștia i-a sfințit cu sfințirea aceasta în chip nevăzut Iisus Hristos Însuși. Dacă însă cineva, deși poate, nu se apropie de Masă, acestuia îi este cu desăvârșire imposibil să dobândească sfințirea care
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
Dacă stăpânul sau dispecerul ei o umilește cu ignoranța, răspărul, reaua intenție, cu viclenia dezavuantă a jumătăților de gând... Într-o publicație, drept-stătătorii bisericii sunt bălăcăriți ca fiind „apostoli de odăjdii violate”, într-o alta, la întrebarea despre putința sau neputința noastră de a ne ridica la standardele (stas-ul) economiei europene, i se retează aparent înciudat, printr-un pretins calambur (oricum forțat!): „Tu-i para-stas-ul mă-sii de viață!” Impietatea răzbate din clișee-versete devenite tabuuri pentru adevărații creștini și care
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367092_a_368421]
-
recunoscută drept campioană a apărării lor peste tot în lume și când în general opinia societății civile americane este hipersensibilizată, serios ofuscată - chiar dacă nu agreate de pe aceeași poziție de ambele părți - în explicarea „tărășeniei” și pasivității oficialilor, sau indecizia, ignorarea,neputința, reținerea autorităților să fi avut în vedere vreo compensație retro către un anume tratament „mătrășitor” și injust aplicat cândva, în istorie, indienilor americani !?. Se știe că neangajarea și neutralitatea efectivă în vreo direcție a implicării americanilor în viața lumii în
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
CER Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm, Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va
POARTA SPRE CER de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367106_a_368435]
-
racile ale oricărui alt sistem, în afară de cel pe care-l construim și în care „Grozăveștiul” și facultatea au fost zile întregi cercetate, răscolite și intimidate de „civili” în limuzine negre. Mi-aduc aminte de firava noastră solidaritate, ba poate, în neputința noastră de a-l ajuta efectiv (altfel decăt negând sau dând din umeri!) la ce i se punea în cârcă, de faptul că-i ridicasem mental (doar) o statuie a devoțiunii față de principii, că-l văluream cu priviri de mândrie
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
a mă limpezi sau cum spune poetul, „întru adeverire”. Să tot fie vreo 15 ani de când. Neașteptat, m-a vizitat la Rucăr. Trecuseră ceva ani peste noi. Iar entuziasmul mai slăbise. Nu se afla însă la limita de jos a neputinței și a insensibilității, în fața durei realități cu care ne confruntam. Condiția de fondist de cursă lungă sau medie îi configurase o aură blasfemitor-malițioasă din partea „conformiștilor”, a unui teribilism săcăitor, „îmbătrânit în rele”, nemăsurat și fără perspectivă din partea colegilor de care
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
de ziuă. Am așteptat ca întunericul să-și ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă nu era așa, astfel că dădeam mereu drumul la
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea și starea mea de neputință și nervozitate. Când s-a mai risipit ceața dinspre oraș, m-am putut îndepărta de mal și am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
și se căina: - Văleu, maică ce pălălaie ! - Arde satu țață Mărioară ! - Las să arză că e lumea rea ... În port rucărean, cu ie și fotă și maramă ajunse odată la un teatru de pitici. În timpul piesei au trecut-o toate neputințele și sărind în picioare se duse în spatele scenei, scăpând de necazul udului, în mirarea unui grup de pitici ... Din cumpăt și dărnicie avea o vorbă a ei : “Să dai și celui de-a avut”. Nu-i prea plăcea pologul dar
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
efemerul pe care-l desemnează, a fost nevoie ca pleoápele (care o realizează) să se evidențieze printr-o sacadare improprie în mod „normal”, în hiat. Desigur, și pentru a rima cu ape. Dar și apele sunt o sugestie a trecerii. Neputința de a ameliora destinul pământesc este accentuată paronomasic prin cumul de elemente care impun ideea unui regim aspru (foarte potrivit pământescului): O, bătrîn sufletul meu / Rătăcit pe-a vieții cale, / Mai amar decît amarul / Mărilor pline de jale // [...] / Mai pustiu
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
lumii imanente stăpânite de Rîul-Timp. Singura certitudine este: Pururea nedezlegată / Taină ești fără hotare!... Sunt condiții diferite, peste care („deocamdată”) nu se poate trece. De aceea De ce viața? De ce moartea? rămân înafara înțelegerii omenești, dar, deși pare că poetul afirmă neputința lui Dumnezeu în a elucida problema, premisa este cât se poate de falsă. În fața imposibilelor întrebări care așteaptă, despre și din transcendent, răspunsuri concrete, Dumnezeu își menține etanșeizat misterul, ceea ce Teofil Răchițeanu spune foarte pe-nțeles: Domnul fața-n mîini
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]