3,633 matches
-
Tropăiau pe margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să schimbe prima pagină, ceea ce era infernal, dar le oferea rara plăcere de-a le-o lua înainte ziarelor de seară și cotidienelor. În schimb, dacă apărea ceva după ce ziarul intrase la tipar, erau nevoiți să fiarbă în suc propriu, neputincioși, o săptămână întreagă, privind cum rivalii lor devorau fiecare detaliu, până nu mai rămânea nimic și pentru ei. Astăzi mai erau de adus doar retușurile minore obișnuite, „Știrile pe scurt“ de ultimă oră și articolul luiKeith Wilson care se învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intrat peste doi oameni în vârstă și am vrut să luăm o sumă de bani. Ce-am pierdut? În primul rând, persoana care m-a crescut și s-a chinuit atâția ani cu mine. În momentul în care a devenit neputincioasă, eu n-am fost lângă ea s-o ajut. În al doilea rând, am pierdut femeia iubită. La un moment dat, da, m-a părăsit, nu cred c-a fost fapta, fiindcă ea, după ce-am fost arestat, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
anihilează reciproc, scot la iveală distanța între poetica avangardistă, „centrifugă” și estetica prin excelență centripetă a „modernismului moderat”, de sorginte clasicizantă, îmbrățișată de critic. Iată încă un exemplu: „Colomba rămîne mai mult o suită de exerciții. Sînt gamele. Cît de neputincioase însă să urnească poemul din hîrtoapele tuturor versurilor centrifugale și care, fiecare în parte, își proclamă dreptul la autonomie. Și mai ales cît de puține aceste imagini expresive. Căci iată atîtea altele (...) al căror efect este de anihilare, și nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că scrierile lui Urmuz nu depășesc nivelul unei asemenea simple și ușurele nostimade. Gestul lui (căci nu putem vorbi în nici un caz de o operă) se explică printr-o răzvrătire puerilă a unui om matur, ca un act rece și neputincios de batjocură”). Deși trei schițe au fost tipărite în timpul vieții lui Urmuz și din voia acestuia, criticul se îndoiește că textele urmuziene au fost concepute spre publicare — de aici, suspiciunea de non-literaritate. Caracterul prezumat „parodic” și „reactiv” al scrierilor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și ochit ușa care fusese lăsată întredeschisă și a țâșnit înăuntru, cu Gaston după ea. — Te rog, ajută-mă! Te rog! A repetat rugămintea de câteva ori, pentru că auzea voci pe coridor apropiindu-se de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul desfigurat și disperat. — Ajută-mă! Ajută-mă! repetă ea. Își împreună mâinile a rugăminte, ca în fața lui Buddha. Avea degete lungi și subțiri ca niște ace. Pe coridor se auzeau acum vocea cameristei și a bărbatului care a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îi rămăseseră niște urme de salivă pe bot, semn că murise în chinuri. Gaston s-a așezat pe vine. Și-a acoperit fața cu mâinile și nu s-a mișcat o vreme. Tomoe stătea în spatele lui, privindu-i umerii, complet neputincioasă. Nu mai era nimic de făcut. Câteva muște bâzâiau lângă blana sură a lui Napoleon. Ați ajuns prea târziu, spuse tânărul oftând. Dacă ați fi venit cu câteva ore mai devreme, poate l-ați fi salvat. Se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din care n-am reușit s-o smulgem nici recurgând la forță. Descurajați, ne-am adăpostit într-o poiană destul de largă ca să ne îngăduie să vedem orice vietate ar fi ieșit din pădure. Ne-am așezat pe pământ, uitându-ne neputincioși unul la altul, bătuți de gândul să ne luăm viața întrucât nu mai vedeam vreo scăpare. Rodoald era cel mai disperat. Se considera vinovat de pierderea surorilor și de moartea vărului. Rotari l-a oprit exact în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alte planuri. Boala Vibanei a început printr-o scurgere de sânge anormală și abundentă, însoțită ulterior de dureri. La început câte un junghi, apoi spasme intermitente și, în cele din urmă, suferință necurmată. Stefano învățase multe, dar s-a arătat neputincios să pună un diagnostic și să trateze cazul respectiv. S-a oferit însă să-mi dea niște preparate pentru alinarea durerii. Drept care, deși ninsese mult, am plătit doi slujbași ca să bată drumul călare până la Aquileia și să-l aducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
teamă de moarte. Am simțit un gol în stomac, văzând-o cum i se înroșeau ochii, cum îi tremurau umerii, cum scumpele ei degete frământau panglicile ce-i atârnau din talie, cum îi dădeau lacrimile. Am lăsat-o să plângă, neputincios. A continuat: - Mâine am să-ți spun toate câte vreau să împlinesc în scurtul răstimp pe care-l mai am. Acum însă te rog să vorbim despre altceva. Ai găsit la Bobbio ceea ce căutai? După care a revenit imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toți laolaltă. Ba mai mult, odată cu trecerea timpului, nu mai reușise să ignore violența, obscenitatea și abuzul care se ascundeau În Însuși actul de a studia și de a expune În numele literaturii ființa umană lipsită de orice apărare, fragilă și neputincioasă. Și astfel sfârșise prin a-și abandona cartea. Se limitase la a trăi doar alături de materialul său uman, cerându-i să-l ignore. Să se prefacă a nu-l vedea - și se simțea În același timp un spion, un trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sângele curgea cu un șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la cap. Ce face tati, de ce nu vine? bodogăni Kevin, sugând din paiul de Coca-Cola. Dar În paharul mare de la McDonald’s nu mai era nici o picătură. Trăgea doar aer. — Da’ ce secătură ești... Mă sufoci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
casei lui Mihnea. Era legat cu multe rânduri de lanțuri groase, făcut pachet de sus până jos, îngropat până la gât în pământ și cu un sac pe cap. Nici măcar nu știa ce se întâmplă cu el. Era speriat, umilit și neputincios. Și-a dat seama cum stau lucrurile abia când i-au scos sacul. În fața ușii stătea boierul Mihnea, un filfizon cu haine largi, din catifea verde, cu ochi mari și pironitori, iar alături, Ioniță Bubosul, slugarnic și trădător. Vorbeau despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru, cu hainele murdare de rugină și cu privirea gravă a unui om aflat la capătul vieții, iar Ghighina, cu rochia sfâșiată și părul despletit. Îi era milă de ea și ar fi vrut s-o ocrotească, dar se simțea neputincios și leșinat. Stăteau lângă trăsură și se priveau în tăcere. În mijlocul lacului se vedea mănăstirea cu stâlpii porții luminați. Apoi el a căzut grămadă pe pământul uscat și rece, al nopții de primăvară. Ghighina l-a privit câteva clipe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri, prin aerul hibernal, și totuși atât de cald... Un murmur stins, aproape inexistent, răsuna în tăcerea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu încetul încep să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat. Memoriile mă sufocă cu tristețe și vinovăție. Eu, mama, tata, fratele meu - toți în mașină. Ploaia orbindu-ne cădea cu repeziciune înfăptuind marea lacrimilor de gheață în care zac neputincioasă acum. Apoi... apoi momentul decisiv, cotitura care stabilește soarta. O căprioară, o biată căprioara alungată de înțepăturile ploii din căminul său se materializează în fața mașinii. Nu mai ai ce să faci; știi sigur ce va urma, știi sigur că s-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oglindă, dar teama că ar dispărea m-a făcut să înlemnesc și cu privirea rugătoare am continuat să privesc. Copilăria mea nu a fost una obișnuită, ca a ta sau ca a lor, sau poate așa gândesc pentru că mă simt neputincioasă să descriu tot ceea ce am trăit. Așa că vă rog să priviți alături de mine în oglindă. În spatele fetiței cu ochii de azur, fluturași cu aripi îmbrăcate în bumbac selenar duceau în zbor gândurile copilăriei uitate. În mâna copilei se cuibarea o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înfricoșătoare. A încercat să spună ceva, să facă un pas înainte, să întindă o mână tremurândă spre iluzia de lumină care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger de gheață care se depărta de ea pe întinsul drum al vieții, fără să se uite o clipă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acum și mami va fi reparată, nu-i așa? spuse cu vocea tremurândă copila. Pentru prima dată în 43 de ani de când sunt vampir, ceva mă înduioșează, simt că vreau să ajut pe cineva cu toate puterile mele, dar sunt neputincioasă. Am luat fetița în brațe, am sărutat-o pe frunte, m-am concentrat asupra privirii ei și i-am spus: Mami va fi bine! Acum doarme și va avea un somn foarte adânc. Te rog, liniștește-te! Mă liniștesc, mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să trecem. Cronos este scriitorul poveștilor noastre. Graba alunecării lui depinde de starea pe care noi o trăim. Foarte fericiți, nu ținem pasul cu acele ceasornicului, ora devine clipă, iar acea secundă scrie ,,veșnicia” vieții noastre. Retrăind fericirea, suntem uneori neputincioși să înțelegem dacă momentul a fost vis ori aievea, iluzie sau fapt? Îndurerați, trăind o dramă, pierderea unei persoane dragi, simțim că timpul a uitat să mai curgă. În fața unui dezastru, ziua nu se mai termină. Și acel ,,prezent” reînvie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea și la surorile ei ca la o turmă oi. Iacob vorbea frumos și era luminos la chip. Când a întâlnit privirea Leei, Zilpa a înțeles că viețile lor nu vor mai fi la fel. Era abătută și furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în mâini. Aerul era încărcat de ură. Laban a dat un pas înapoi. - Fiule! De ce mă ocărăști? a început el dintr-odată să-l lingușească, cu o voce dulce de bătrân neputincios. Sunt aici doar ca să îmi iau rămas-bun de la familia mea iubită, de la fiicele și de la nepoții mei. Suntem rude, eu și cu tine. Tu ești nepotul meu și te iubesc ca pe un fiu. M-ai înțeles greșit. Eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din nou pe Iacob și să se ofere să treacă râul înapoi și să petreacă noaptea cu el. Tata n-a fost de acord. - Spune-i mamei tale să nu-i mai fie frică. Nu sunt nici copil, nici bătrân neputincios. O să dorm singur sub cerul liber, așa cum am făcut în tinerețe, când am traversat râul ăsta în sens invers. A spus asta și apoi n-a mai adăugat nimic. Luna era încă în primul pătrar, așa că noaptea era întunecoasă. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
brațele fiilor săi, cu piciorul stâng într-o poziție nefirească de parcă nici n-ar mai fi fost atașat de corpul lui. Inna s-a precipitat și a pus să fie ridicat cortul tatălui meu. Bilha a făcut focul. Bărbații stăteau neputincioși. Ruben nu știa să le spună nimic și ei au tăcut. Inna a ieșit la un moment dat din cort și a zis: Febră! Rahela a alergat la desaga cu ierburi tămăduitoare. Inna i-a făcut semn lui Ruben s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai lăsa în nopțile în care se ducea să asiste la vreo naștere. Eu mergeam rareori cu ea după lăsarea întunericului, pentru că îmbătrânisem. Dimineața mă dureau picioarele, iar mâinile îmi erau înțepenite, dar mă consideram norocoasă, pentru că nu eram nici neputincioasă, nici cu mințile duse. Aveam destulă putere să mă ocup de casă și de Benia. El rămăsese la fel de puternic și de sigur, cu ochii la fel de limpezi, cu aceeași dragoste neclintită și neschimbată ca soarele pentru munca lui și pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]