3,370 matches
-
adevăr, eram înalt, părul blond îmi era puțin lunguț, șuvițele îmi umbreau chipul, ochii molatici, două smaralde șlefuite de prea mult citit. Mi-am luat pălăria și am plecat condus de mama mea. Eram student în ultimul an la medicină, nerăbdător și dornic să ajung departe, să fiu recunoscut ca un bun doctor. Ar suna cam țanțoș, dar voi preciza că eram cel mai bun dintre cei mai buni. Răsăritul soarelui mă prindea, veșnic, împreună cu câteva zeci de cărți și sute
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un început înseamnă părăsirea unui sfârșit, există lumină chiar și în cele mai întunecate colțuri ale Tartarului. Băncile ne priveau vesele și îmbătrânite de umbra fostelor suflete nesigure ce s-au aflat în ele timp de patru ani trecuți, dar nerăbdătoare să împartă noi fantezii cu noi suflete nesigure. Un diriginte blând, cu un zâmbet diafan, ne privea cu căldură: Bine ați venit! Brusc, toată neliniștea devenise speranță. Speranța găsirii unei lumi mai bune acolo unde viața devine alta și metafora
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și nici una dintre surori nu mai asistase la o naștere. Era adevărat că Lea suferise mai ales din cauza fricii lor. Începuse ușor după-amiaza, cu dureri scurte, ca niște gheare în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că începuse, nerăbdătoare să se alăture frăției mamelor. Încrezătoare că trupul ei, așa de larg și de mare, își va duce sarcina la îndeplinire, ea cânta la început. Cântece pentru copii, balade, cântece de leagăn. Dar cu cât noaptea creștea, luna urca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
față de Iacob. A doua zi după ce Iacob a cunoscut-o pe Bilha pentru prima oară, a fost nevoit să plece cu treburi, împreună cu un negustor, în Carchemish, o călătorie de două zile. Bilha a suferit în absența lui, pentru că era nerăbdătoare să fie iar cu el. Rahela suferea știind că Iacob găsise plăcere la sora ei. Lea suferea pentru că se simțea așa de departe de viața surorilor ei. Zilpa vedea totul, spunea puțin și suspina mult. La întoarcere, Iacob i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dat și el ordine de plecare, spunându-i lui Ruben și mamei ce au de făcut. Eu mi-am făcut treaba cu inima ușoară, bucuroasă că plecam iar la drum și de data asta fără frica de Esau. Eram nerăbdătoare s-o văd din nou pe prietena mea și s-o cunosc pe Bunica, care începuse deja să trăiască în imaginația mea. Eram sigură că Rebeca le va adora pe mamele mele; până la urmă, erau nepoatele ei și nurori totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi dat o mâncare bună și un pat să doarmă, povestea vieții mele ar fi putut fi alta. Mai târziu, m-am întrebat cum ar fi fost dacă ar fi venit după mine Iuda sau Ruben. Hamor nu era prea nerăbdător să se întâlnească cu acel fiu al lui Iacob, cel certăreț care îl acuzase că-i înșelase familia. De ce s-ar fi supus regele încă unui rând de acuzații din partea acelui băiat de cioban veșnic nemulțumit? Dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din Teba, atunci când casa revenise la normal. Când mi-a dat-o, bucătăreasa era copleșită de curiozitate. Cum se făcea că un obiect așa de elegant și de prețios era al meu? Și cine era bărbatul care întrebase de mine nerăbdător? Dar eu n-am spus nimic despre el sau despre cutie nimănui din casă și bârfa a murit de la sine. Nici lui Benia nu i-am trimis vreo vorbă, sperând că el va lua tăcerea mea drept un refuz al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dădusem dovadă, rușinându-l pe fiul meu cel puternic, arătându-i propria nepolitețe și insistând să-mi iau la revedere. Unde era femeia supusă care trăise în casa lui Nakht-re atâția ani? Meryt mă aștepta în ușa casei fiului ei, nerăbdătoare să afle veștile. Ochii i s-au mărit când i-am prezentat-o lui Re-mose, pe care nu-l mai văzuse de când era copil. Și-a dus mâna la gură cu respect și uimire când a auzit că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care, Împreună cu Christian, o vizitase cu cîteva luni mai Înainte. „Casa viselor mele!“ Îi spusese ea, fermecată. O năpădi un val de tandrețe. Dragul de el, Își bătuse capul cu punerea asta romantică În scenă, cu siguranță că o așteptase, nerăbdător și mîndru de surpriza lui, apoi plecase, dezamăgit de absența ei la Întîlnire. Strecură poza În buzunarul rochiei gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acolo unde bătea lumina lanternei rămasă Înțepenită În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea În mînă o piesă importantă din puzzle. Agitată, Îl sună pe Caradec la SRPJ, hărțuindu-l ca să-i facă rost cît mai rapid de informații complementare. CÎnd Morineau, cîteva ceasuri mai tîrziu, scoase faxul pe care Marie Îl aștepta nerăbdătoare, acesta nu-și credea ochilor. - O sută de milioane! În euro, asta face... Măi, să fie...! Și tot bănetul ăsta s-a făcut nevăzut! Lands’en, insula comorilor? Ar fi prea din cale afară, totuși! Marie Îi luă faxul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ar fi mai ușor acum, cînd Pierric Își regăsise capacitatea de a vorbi. Înseninată de gîndul ăsta și de cuvintele medicului curant care confirmase faptul că Pierric se exprima din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Uneori - destul de rar, În fapt - intrau la cafenea. Annabelle știa acum că Într-o zi sau alta Michel va simți dorința s-o sărute, să-i mângâie trupul de a cărui metamorfoză era conștientă. Aștepta acel moment fără a fi nerăbdătoare, nici prea Îngrijorată; avea Încredere. Dacă aspectele fundamentale ale comportamentului sexual sunt Înnăscute, istoria primilor ani de viață ocupă un loc important În mecanismele declanșării sale, mai ales la păsări și la mamifere. Contactul tactil precoce cu membrii speciei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să moară, a atins un nivel de Împlinire spirituală suficient de avansat. Ce vroia să spună cu asta? Nu avea rost să intre În detalii. Era limpede, bătrânul nătărău nu avea nimic de spus; se mulțumea să clămpănească din gură. Nerăbdător, Michel Îi Întoarse spatele și reveni lângă Bruno; se așeză și zise: — Tâmpiții ăștia de hipioți... rămân convinși că religia e un demers individual bazat pe meditație, căutare spirituală etc. Sunt incapabili să-și dea seama că, dimpotrivă, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la cumpărături. Și am o mare surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de dineu ! Masa va fi la ora opt, e OK ? NOUĂ O să fie bine. Dacă o mai zic de multe ori, o să încep s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Sweeting despre părerile sale, dar afirm în mod categoric că nu ne așteptăm ca angajații noștri să «âși vândă sufletul»”. DISPĂRUTĂ Aceasta a confirmat că oferta de lucru făcută domnișoarei Sweeting e încă valabilă, iar partenerii de la Carter Spink sunt nerăbdători să discute cu ea. Cu toate acestea, într-o extraordinară întorsătură a poveștii, această Cenușăreasă a vremurilor moderne nu a mai fost văzută din clipa în care a părăsit în fugă sediul firmei. UNDE E ? Vezi comentariu, pagina 34. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic altceva în lume ? — Nu te uita în aparat. Hilary continuă să-mi dea instrucțiuni agitată. Trebuie să fii bine dispusă și pozitivă. Poți vorbi despre oportunitățile profesionale pe care ți le-a oferit Carter Spink și despre cât de nerăbdătoare ești să te întorci. Să nu aduci vorba despre salariul tău... Ușa se deschide și aud glasul Melissei venind din hol. — Deci pot să te sun la birou ca să vorbim despre planurile mele legate de carieră ? Sau pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Hilary, se pare că e o problemă afară. Guy se întoarce către ea. Un tip de la televiziune face scandal. — Of, la naiba. Hilary se uită la mine. Pot să lipsesc o clipă, Samantha ? — Nici o problemă ! Încerc să nu par prea nerăbdătoare. O să mă descurc ! În clipa în care pleacă, oftez ușurată. — Deci, Guy ridică din sprânceană. Cum te simți ? Emoționată ? — Da ! zâmbesc. De fapt, mă simt cam suprarealist, așa îmbrăcată ca odinioară în costum negru și înconjurată de cei de la Carter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțîndu-mă să nu par prea nerăbdătoare. — Promovarea ? Mă privește uluit. Ce promovare ? — La funcția de marketing executive. — Ce naiba tot spui aici ? — Așa scria. Așa scria În anunțul pentru jobul ăsta... Scot bucățica șifonată de ziar cu anunțul din buzunarul de la jeanși, unde se află de ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de aici, pînă nu observă ceva de gen Tampax și mă Întreabă la ce folosește. Pe bune, acum ! De ce naiba o fi atît de interesat de toate lucrurile ? CINCISPREZECE Ieșim În noaptea Înmiresmată, iar eu mă simt ușoară, fericită și nerăbdătoare. Atmosfera e deja total diferită de cea din seara trecută. Fără mașini ultrascumpe și fără restaurante megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre bulevard. O seară În oraș, stil Emma. — Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rup picioarele. În boxe Începe să se audă un răpăit insistent de tobe și tresar Înspăimîntată. SÎnt atît de departe cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi ce mai facem? - Ce-ai vrea să facem, Barra? Ne continuăm drumul. - Tată din cer... Dar cât mai călătorim? I-am Înfrânt, Krog! I-am făcut una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu o făcea din slăbiciune, ci dintr‑o revărsare a preaplinului. Faimoasa lumină a Parisului se concentra pe chelia lui. - Cât mai e până la magazinul la care mergem? -Nu fi nerăbdător, Chick. De fiecare dată Îmi dai senzația că ai ceva mai important de făcut decât ceea ce faci În momentul respectiv. Nu m‑am apărat de acuzațieă nici măcar n‑am Încercat. Destinația noastră, Lanvin, se afla În apropiere, dar ne rețineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini. Am tras la hotelul „Pont Royal”. Impulsiv, exploziv, nerăbdător să mă vadă, Ravelstein m‑a strigat din vestibulul apartamentului și, fără să aștepte vreun răspuns, a dat buzna În cameră. Voia să mă strângă În brațe - pe mine sau pe Vela, dacă ar fi dat peste ea mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers - rânjind, fumând, conferențiind, copleșitor, nerăbdător, dar pentru mine a fost un om strălucit și fermecător. Mereu gata să submineze științele sociale și alte specialități universitare. Era condamnat să moară din cauza vieții sale sexuale dezordonate. În legătură cu acest aspect a fost total sincer față de mine, și față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]