3,664 matches
-
ale curiozității și decepției. 203 "N-a venit azi! . . . Nici azi n-a venit! . . . Ce-o fi având de nu vine? . . . Lipsește, pesemne' ... Să știi că s-au certat! . . . Se vede că 1-a luat dracu! . . ." Gam acestea erau etapele nerăbdării pe care le petrecuse doamna Vera. Băgând însă de seamă că brise-bise-le, tot săltîndu-le, făcuse dungi, le potrivise cu grijă la loc, și se retrăsese în mijlocul odăiei la masa de nuc, unde făcea pasiențe. în interesul cucoanei Vera, Lică ocupa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
galben, ședea o cuconiță oacheșă ce-1 mâncase cu ochii ei aprinși. Sia ascultase întîmplarea cu un fel de pică pentru cunoștinți și aventuri așa de însemnate și care păreau a ispiti așa de mult pe Lică. Așteptase însă cu nerăbdare vizita următoare ca să afle ce-a mai fost. Zilele treceau și Lică nu mai venea. Pe măsură ce întîrzia, Siei îi creștea paraponul asupra acelor străini, ca și cum numai ei puteau pricinui lipsa lui Lică. Se pregătea să-1 primească cu bosumflări și cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu rozeta de ofițer al coroanei, putea față de cumnata Norica arăta fără grijă omul fără redingotă. Olimpica Elena cunoștea și ea unele emoțiuni. I le da singura fi pasiune: muzica. Pentru tot ce privea audițiile avea ezitări, timidități, temeri, griji, nerăbdări, toată gama. Chiar după ce totul era pus pe rost, nu lipseau necazurile: dacă virtuozul X, în trecere prin București, va accepta să cânte la ea, înainte de concertul lui public; dacă muzica lui St. Saens va fi executată mai bine ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la telefon, trecuse receptorul lui Marcian, nevoit să-și decline prezența și să întrebe când era binevenit. Emoționată, Elena nu băgase de seamă emoția lui Marcian. și, cu glas puțin alterat, îi spusese că era dorit în orice joie cu nerăbdare. Modestia doamnei Drăgănescu, a cărei reputație de mândrie îl speria, îneîntase pe Marcian. Se putea deci devota lui Bach, fără neplăceri. Prima vizită, pentru care și Elena și Marcian aveau temeri, se petrecuse foarte bine. Preocupată de muzică și măgulită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În cuvinte simple, pe înțelesul copiilor, autoarea reușește să creeze o lume magică, plină de farmec și culoare în care copiii uimesc prin perspicacitate, sensibilitate, spontaneitate. O alta, intitulată: Darul „Mulțumesc!”istorisește despre un băiețel voinicel, care își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Băiețelul răsfățat, obișnuit să primească toate darurile pe care le cerea părinților și rudelor, află de la bunica lui o lecție strașnică, și anume aceea că trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu pentru toate darurile
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
clasa, au făcut cu degetele inimioara exact așa cum o învățase doamna Irina pe Lavinia. Tocmai atunci a intrat domnul director și a zărit 25 de inimioare și două doamne cu ochii licărind... Darul ,,Mulțumesc!” Un băiețel voinicel își aștepta cu nerăbdare aniversarea, chiar de ziua Sfântului Dumitru. Și pe el tot Dumitru îl chema și toți îl alintau Dumitrel. Era tare șotios acest băiețel. Nici părul pe cap nu stătea cum trebuie; era întors în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mai avea un pic și făcea și ea ca Dumitrel, dar Dumnezeu vedea cum inima ei era ca acelui copilaș în acele clipe... doar ei doi știau asta: ea și Dumnezeu. Zilele treceau și Dumitrel tăcea. Nu mai arăta aceeași nerăbdare. Părea preocupat de ceva anume. Se retrăgea deseori în camera lui și tot meșterea ceva ce doar el știa. Iată că ziua lui sosise cu pregătirile de rigoare. Musafirii soseau rând pe rând aducând cu ei cadourile frumos ambalate, unele
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de 540 de pagini se citește cu interes și ușurință, autorul derulându-și subiectul într-un dialog continuu între personaje, pigmentat din când în când cu peisajul înconjurător parcurs de eroi, menit să domolească firul acțiunii dar și să sporească nerăbdarea deslușirii întâmplărilor descrise. Aș sublinia din nou vastele cunoștințe ale autorului asemănătoare istoricului profesionist, cunoștințe ce se împletesc fericit cu talentul și imaginația de prozator, capabile să asistăm din fotoliu, ca la un film, cum curg prin fața noastră file dintr-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
mă anunță că mâine, 9 noiembrie 2009, în jurul orei 11 va poposi pe Aurel Vlaicu nr.14, că va fi însoțită de o verișoară din Ploiești pentru ca pe parcursul drumului până la Iași și mai departe să conducă alternativ mașina. Aștept cu nerăbdare musafirele. La TV aceleași încrâncenări politice, demne de o cauză mai bună. Lumea e oarecum zăpăcită, derutată de atâtea teorii susținute cu voci tari, stridente, iar noi, cetățenii de rând, aproape că nu mai știm ce să credem. În plus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Văd. Azi, cam pe la ziuă, s-a petrecut catastrofa. Bucata întreagă, de teren, cu tot ce fusese pe ea, a pornit, la vale, către șoseaua principală, cu un zgomot infernal. Eu, cu animăluțele, eram în șosea. Vă așteptam. Ardeam de nerăbdarea de a vă revedea, apărând, de după colț. Bine că n-am fost înlăuntru! Că ne-am fi băgat sub surparea de teren, sub alunecarea nenorocită, care s-a abătut, asupra locului! Lasă, nu plânge, l-a netezit, Covrigel, prin păr
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a plecat. Nu,însă, fără schiuri. Mai pe urmă a părăsit definitiv și armata. Captura lui, pe vreme de pace, și-o socotește, acum, cea mai dragă amintire din timpul armeții sale. De-atunci, așteaptă, cu bucurie, cu înfrigurare și nerăbdare, sosirea fiecărei ierni; să poată face, din dealul cocoțat în fața satului natal, cea mai apreciată pârtie de schi, din lume. Dar, n-a destăinut, și nici nu va destăinui, nimănui, vreodată, nimic, despre felul în care a devenit, el, un
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Încă Înfiorată și se Îndreptă spre sufragerie, iar ei priveau, numai ochi, această parte a castelului pe care o lăsau În urmă. Rafaelito și Pipo aveau un prieten, un idol și cu toate că-și ascunseseră Îngrijorarea față de musafiri, Îl așteptaseră cu nerăbdare Încă de cînd Începuseră să sosească invitații. Martin. De ce n-o fi venind? Dar o să vină? Desigur că mama ar fi preferat să nu vină. Oare nu le spunea ea mereu să nu se joace cu el? Dar era ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să Învețe cu domnișoara Julia ca să-l poată Înscrie la anul Într-o clasă specială, de pregătire pentru clasa Întîi. Se luau o mulțime de hotărîri rapide. Palatul era cufundat În Întuneric, dar Înăuntru toți se agitau dînd semne de nerăbdare și Încercînd să uite cele Întîmplate. Susan lua prea multe calmante și unchiul Juan Lucas o sfătuia să joace golf, Îmbrăcată În gri, pînă În ziua plecării. Într-o bună zi, Julius se apropie pentru a o ruga pe Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu un aparat de fotografiat și i-a făcut o mulțime de poze. Carlos și majordomii erau plecați, Nilda era ocupată cu copilașul ei, iar Arminda și fiică-sa Dumnezeu știe unde umblau. Fapt este că bietul Julius ardea de nerăbdare să iasă ca să-l caute pe pictorul Peter În piață. Îi spusese că va ieși În după-amiaza aceea, dar Vilma nu-i dădea nici o atenție. Iar Palomino aproape că s-a răstit la el să mai aibă puțină răbdare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără o ureche, bineînțeles nu de-adevăratelea, fiindcă puseseră dopuri de plută În vîrful bețelor. Așa se jucau În recreație, grasul Încercînd să-i reteze urechea lui Julius, iar Julius provocîndu-l mereu la duel. În dimineața asta Îl așteptase cu nerăbdare, dar uite că acum venea În fugă și-i anunța vestea unei provocări mult mai importante. Arzubiaga spuse că el rămînea acolo, era ușor de găsit și nu fugea de nimeni, era grozav Arzubiaga ăsta. Grasul Martinto o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acces de mînie. Măicuțele de anul trecut au apărut una cîte una, toate cu zîmbetul pe buze; uite-o pe Mary Agnes mușcîndu-și buzele și frumoasă foc. Terasa se umplu de călugărițe zîmbitoare. Ei le priveau din curte, arzînd de nerăbdare să rupă rîndurile și să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Arenas din clasa lor, cel mai murdar dintre frații Arenas, părea scos ca din cutie În dimineața aceea. Mai curînd taică-su era murdar: e domnul ăla cu mustață care se dă jos din Ford. Fiecare Își aștepta tatăl cu nerăbdare și cînd Îl vedea Își umfla pieptul de bucurie, mai ales cînd era mai Înalt decît tata lui Fuentes, de exemplu. Mamele soseau care de care mai elegante, unele cu pălării, altele cu șaluri de dantelă, Juan Lastarria sosi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Daniel și un grădinar pe care nu știa cum Îl cheamă; Carlos se apropie și el din spate. Voiau să-l vadă pe băiat Îmbrăcat pentru prima Împărtășanie. Susan se uită la Juan Lucas, Împlorîndu-l să nu dea semne de nerăbdare. Celso adusese un aparat vechi, cu burduf negru, ca să facă poze cu băiatul. Julius, care tocmai În clipa aceea se dădea jos din mașină, privi Întreaga scenă ca pe ceva foarte firesc; se interesă Îndată de fotografii și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce cobora scările ca să ajungă la locui ei, dar era un soare orbitor și ea nu distingea bine figurile și nu se putea gîndi decît la un pahar de coca-cola de la gheață. Grozav de frumoasă era Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întreba fiindcă voia să știe adevărul; nu cunoștea răspunsurile exacte, dar simțea că nu de răspunsurile arhitectului avea el nevoie: prea semănau cu ale lui Juan Lucas... „De ce nu-i spui să ne dea o primă?“ De aceea așteptă cu nerăbdare să se Întoarcă Susan și Juan Lucas de la golf. De aceea Își dori din tot sufletul ca seara să organizeze o petrecere acasă și nu În altă parte, ca să nu plece iar și el să le poată spune tot. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ciudat care din nou părea mort. Juan Lucas nu ceruse nimic la desert, fiindcă detesta toate dulciurile În afară de prăjiturile franțuzești, la ora șase după-amiaza și la Paris. Jucătorul de golf Începuse să se plictisească și-i făcea să-i simtă nerăbdarea bătînd cu arătătorul lui foarte lung În cupa goală de șampanie. Lui Susan Îi aduseră Înghețată de vanilie, o porție simplă, Într-o cupă de argint ca un potir. Poate că o să guste o linguriță, În orice caz o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din piele de porc și să anuleze cîteva Întîlniri pe care și le dăduse cu prietenii din Madrid. Era un coșmar să te instalezi În casa cea nouă, dar Juan Lucas era topit după noul lui palat și ardea de nerăbdare să sărbătorească odată clipa inaugurării cu un cocteil formidabil. Pe Susan a Încîntat-o gîndul de a se Întoarce atît de repede, fiindcă-i lăsase pe copii singuri În apartamentul de la Country Club și Bobby, mai ales, era În stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băutură specială domnișorului Bobby, ia să vedem dacă-l facem să nu mai aibă căutătura asta de bandit, cu o asemenea Înfățișare n-o să-l lase să intre cu noi la golf. Bobby zîmbi, Susan zîmbi și Julius ardea de nerăbdare s-o vadă ieșind pe Țanțoșa ca să Întrebe ce Înseamnă cuvîntul pică. „Mă duc după gheață“, spuse ea În cele din urmă; Susan și Juan Lucas se pregăteau să rîdă amintindu-și cum Îi sălta pieptul cînd spunea cuvîntul pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
goală și că nici la etaj nu mai era nimeni. La ora aceea se apuca Întotdeauna să calce, dar astăzi parcă era prima dată, nu-și explica prea bine de ce ținea să-i vadă pe toți plecînd, de ce ardea de nerăbdare să urce la călcătorie și să se apuce de lucru știinduse singură. Se opri o clipă pe palierul scării și se trezi că ascultă cu urechea ciulită: nu se auzea nici cel mai mic zgomot, Îi văzu din nou cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mari Între răstimpurile de priveghi, dar a izbutit să completeze cele cinei ore și chiar să se simtă Îndurerat În unele momente și dacă a trebuit să depună un efort considerabil de vină era Peggy, nu Arminda, cu toate că ardea de nerăbdare să se ducă undeva să se Îmbete și să simtă atmosfera de chef și pe urmă, cînd va Începe să-i fie greață, să se ducă la un bordel, să se trîntească Într-un pat plîngînd Înăbușit și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]