2,252 matches
-
regilor Volesus și Numa), Cornelius Severus (rege sau descendent din regi), Paullus Fabius Maximus (descendent nici mai mult nici mai puțin al lui Hercule) etc. Polemicile cu homines novi și cu Augustus însuși care nu se bucurau de o asemenea noblețe sunt evidente și de netăgăduit. 2) de cele mai multe ori aceștia sunt grupați în jurul unor familii nobile din Roma, care manifestau o anumită independență față de Augustus, ca, de exemplu, familia lui Messalla Corvinus: L. Iunius Gallius, Ovidiu însuși, Cotta Maximus, Messalinus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și o mărturisire completă și pe față a propriei vine lui Augustus l-ar fi implicat formal și pe Paulus. Iată cum îl apostrofează poetul la începutul scrisorii: "Maxime, pentru tine, care ești pe măsura faimosului tău nume și dublezi noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău, pentru ca tu să te poți naște, ziua în care au căzut cei trei sute de membri ai familiei Fabia nu i-a luat pe toți până la unul" (1-4). Se observă o legătură de profundă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să te poți naște, ziua în care au căzut cei trei sute de membri ai familiei Fabia nu i-a luat pe toți până la unul" (1-4). Se observă o legătură de profundă apropiere între neamul Fabia, cu vechile sale tradiții de noblețe și demnitate, și acest îndepărtat vlăstar, care, pentru a putea trăi, a trebuit să treacă de la curajul celor 306 Fabia, prin prudența și forța lui Fabius Conctator, care și-a salvat patria prin temporizare 368. Și Paulus, așadar, împărtășește, în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la aceeași glorificare a lui Maximus, prin ceea ce reprezintă el pentru acea străveche și nobilă casă de care aparține: "Maxime, tu care egalezi cu ale tale strălucitoare calități numele tău și nu lași ca geniul tău să fie învins de noblețea ta, tu, pe care te-am cultivat până în ultima clipă a vieții mele (prin ce diferă oare această stare a mea de moarte?), tu, fără să respingi un prieten în dizgrație, faci un lucru mai rar decât oricare altul din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faci un lucru mai rar decât oricare altul din vremea ta"379. Acest început nu diferă deloc de cel din scrisoarea I, II, care a fost deja comentat 380: "Maxime, tu care onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face excepție: "Te admir cu atât mai mult, cu cât în acest
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
este defel înconjurată de haloul de blândețe și dreptate. Este evident că Sulmonezul are impresia că a fost condamnat pe nedrept 434. În plus, relegarea sa pentru a respecta termenii condamnării este cel mai dur exil posibil și imaginabil. II. Noblețea: originea modestă a lui Augustus. Când este predispus spre adulare în scrisorile trimise din Pontus Euxin, pentru a-și atrage de partea sa bunăvoința lui Augustus, poetul din Sulmona nu face economie de cele mai mari elogii la adresa împăratului care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de idei și de sentimente ale lui Ovidiu, acest fragment apare ca o referire ironică la originea modestă a lui Octavian. În concluzie, potrivit insinuărilor, mai mult sau mai puțin voalate ale lui Ovidiu, pe Împărat nu-l caracterizează nici noblețea de sânge, nici noblețea de suflet. O asemenea atitudine față de Augustus apare încă dinaintea exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sentimente ale lui Ovidiu, acest fragment apare ca o referire ironică la originea modestă a lui Octavian. În concluzie, potrivit insinuărilor, mai mult sau mai puțin voalate ale lui Ovidiu, pe Împărat nu-l caracterizează nici noblețea de sânge, nici noblețea de suflet. O asemenea atitudine față de Augustus apare încă dinaintea exilului, așa cum va rezulta și mai clar în cele ce urmează. III. Demnitate morală: imoralitatea lui Augustus. Eforturile augustiene de moralizare a societății din vremea sa sunt bine cunoscute și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și față de poetul oficial al acestei politici, Vergiliu. Sintagma "Eneida ta" spusă de Ovidiu reunește în același dispreț pe însuși Augustus și pe poetul preferat! Mai mult, referirea la începutul Eneidei: Arma virumque (cano) în acel context puțin măgulitor pentru noblețea morală a Eneidei și a autorului său, dă impresia unei parodii atroce, care frizează obscenitatea. Între timp, a trecut multă apă pe sub poduri și însuși Augustus a adoptat o morală stoică destul de rigidă, astfel încât să ureze poporului roman, care-l
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tempora noris, care îi amplifică sensul: pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu evenimentul cu care el vrea să marcheze pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Există În limbajul poetului o formă gramaticală ce Înlesnește comunicarea acestei sublimări galopante. Este particula prea de care Heliade face abuz. Abuzul spune Însă ceva despre demersul creatorului. Așezată Înaintea cuvîntului, particula citată dă cuvîntului comun (obiectului) o formă de noblețe. Înnobilarea cuvîntului Începe odată cu intrarea lui În zona vastului, plinului, enormului: zona posibilităților maxime, spațiul În care se trăiește repede (toate pasiunile sînt violente și „repezi” la Heliade) și În mod urieșesc. Poetul acesta care nu cunoaște sentimentul limitelor scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sat” (Epistolă către Voltaire). Înjosire inadmisibilă În poezie. Lucrurile, ideile, scrisul Însuși au valoare numai de la un anumit grad de frumusețe a frazei. CÎnd n-au, poetul trebuie să le-o dea. Menirea poeziei este să fabrice asemenea atestate de noblețe a cuvîntului. Prețuirea lui Grigore Alexandrescu pentru Iancu Văcărescu, contemporanul său, de aici vine: autorul Primăverii amorului știe să fie Înalt cu claritate, simplu cu distincție și mai ales: „care lucruri mici de sine știi să le mărești frumos” (s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decepție. Voința de Înălțare, mărire a obiectului este frînată de irepresabila, inepuizabila dezamăgire. Se pune astfel Întrebarea dacă Gr. Alexandrescu nu-și construiește, sub influența literaturii, o morală decepționistă. Pentru mentalitatea lirică a epocii a suferi este un titlu de noblețe. Poetul Anului 1840 nu-i unicul proprietar al decepției. Interesează, În fond, mai puțin dacă morala este făcută sau dacă poetul se naște cu ea. Importantă este morala exprimată. În versuri, ea dă dualitatea de care aminteam Înainte: o ramă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rece. Depinde Însă de noi de a regăsi În ea, În orice moment, bucuria proaspătă a unui prim angajament, unde spiritul acceptă să aibă un corp și să se bucure [... ]; de la acest risc Îi vine, În orice moment, Întreaga lui noblețe...” Spiritul romantic trăiește din plin, În orice caz, bucuria acestui angajament. El primește ideile, locurile comune cu sentimentul că totul i se cuvine, fără a fi stînjenit În ideea de originalitate. Simțul proprietății este abolit. Retorica este proprietatea tuturor. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel dinainte, de feciori și gineri... Ca să ridice pe unul, poetul nu coboară pe celălalt. Românul elogiază
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de dorința ca „Areti pe el călare cu ochii ei a-l vedea / Și sulița să apuce ca un viteaz luptător / Să se arate pre sine peste toți biruitor”... Cu alte cuvinte: vrea să Înnobileze la modul cavaleresc sentimentul său. Noblețea cîntecului nu-i suficientă. Trebuie și noblețea armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei. Doamna lui Erotocrit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu ochii ei a-l vedea / Și sulița să apuce ca un viteaz luptător / Să se arate pre sine peste toți biruitor”... Cu alte cuvinte: vrea să Înnobileze la modul cavaleresc sentimentul său. Noblețea cîntecului nu-i suficientă. Trebuie și noblețea armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei. Doamna lui Erotocrit este Însă o copilă care nu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trece influxul subtil care pleacă din inima subiectului spre inima obiectului erotic sau invers. În poemul citat ochii sînt numiți „la porte claire, pure et lumineuse”... În fin amor trebuie să eviți viciile, să iubești sincer, să-ți servești cu noblețe Stăpîna, să fii discret, să nu clevetești, să ceri iertare și să fii recunoscător față de binele și răul pe care ți-l aduce iubirea. Pèire de Monlasur recomandă umilința cea mai mare: „L’amant véritable doit donc s’humilier, implorer
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Printre trubaduri era celebru Macabru pentru canso-urile sale sarcastice Împotriva femeilor. Un discipol al lui Betrand de Born, Peire de Bossinhac din Dordogne, scrie un veritabil pamflet contra femeilor pe care le acuză de lipsă de loialitate, de inimă, de noblețe. Satira misogină apare și la Pann, și la alții, Îngrijorați de istericalele femeii modiste. Unii trubaduri fac deosebirea Între femna (noțiune peiorativă) și dòmna, aceea care unește, „joie et plaisir avec corps gracieux et parfait”... Stamati, Pann și alți misogini
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viață, de "personaje" fictive, evident, într-o altă "istorie". Nu degeaba a și fost criticată în epocă portretistica practicată de Lovinescu, reproșându-i-se că nu respectă "adevărul", că exagerează și simplifică totodată, caricatural, că trădează o înclinație lipsită de noblețe pentru cancan și detaliile picante de viață intimă. Reproșul, spuneam, nu-i fără rost de vreme ce, în loc să se refere la documente sigure, ferite de microbul colportajului mistificator, memorialistul dă credit mai degrabă surselor orale, de proveniență incertă (sau de cafenea), asemeni
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
povestitor, pe schema compozițională a Decameronului, relevând situațiile specifice din această capodoperă narativă și diversitatea fără precedent a personajelor, filiația motivelor și a temelor, depășirea erudiției surselor prin integrarea lor într-un discurs umanist dominat de armonie și frumos, de noblețe spirituală, ilustrând varietatea infinită a vieții în zorile Renașterii. Bazându-se pe tradiția și autoritatea criticii italiene, autoarea discută raportul dintre realism și ficțiune în opera lui Boccaccio, viziunea sa artistică subsumată unei filosofii aparte: descoperirea universului comic în deplinătatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
el are dreptul la tron pentru că părinții lui i l-au transmis. Dar dacă abordăm chestiunea, vom vedea că tronul nu se dobîndește prin drept ereditar și nu trebuie înălțat pe tron decît cel care se distinge nu doar prin noblețea corpului său, ci și prin înțelepciunea spiritului său, adică pe cel care are onoarea drept scut și generozitatea drept zid de apărare [...]. Alegeți-l așadar pe ducele care se recomandă prin acțiunile sale, prin noblețea sa și prin forța sa
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se distinge nu doar prin noblețea corpului său, ci și prin înțelepciunea spiritului său, adică pe cel care are onoarea drept scut și generozitatea drept zid de apărare [...]. Alegeți-l așadar pe ducele care se recomandă prin acțiunile sale, prin noblețea sa și prin forța sa militară; veți găsi în el un apărător nu numai pentru stat, ci și pentru interesele voastre private. Datorită devotamentului său, veți avea în el un tată. Cine a apelat vreodată la el și nu a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Salysbury ca și la Köln, la Milano ca și la Burgos. Cel de-al doilea domeniu este cel al limbii și al literaturii. Ca limbă literară, franceza franceza de nord, așa-numita langue d'oïl și-a dobîndit literatura de noblețe odată cu renumitele chansons de geste, cîntecele de gestă, și poeziile *truverilor, aceștia din urmă înspirîndu-se de la *trubaduri, care cîntau în langue d'oc. În secolele al XII-lea și al XIII-lea înflorește mai ales genul romantic în versuri și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]