5,297 matches
-
rămână conformă cu experiența. Spiritul omenesc este prin urmare sănătos atunci când simte, judecă și hotărăște potrivit cu experiența, și bolnav atunci când se îndepărtează sau chiar se înstrăinează de ea”. Această definiție formulată de I. Kant este cea care corespunde concepției despre normalitate și boală psihică în sfera psihopatologiei. Limitele de variație ale „normalului” permit ca să distingem câteva aspecte nepatologice, care nu pot fi considerate nici chiar ca anomalii. Acestea sunt conceptele de „diferit” și „divers”. Intervine în acest caz un nou cadru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acestea sunt conceptele de „diferit” și „divers”. Intervine în acest caz un nou cadru lărgit al „acceptabilului” în care sunt incluse următoarele aspecte: a) normalul, ca indicator standard al unor valori culturale; b) diferitul, ca o altă formă posibilă a normalității; c) diversul, ca o variantă de tip formal a normalității. În esența lor cele trei concepe de mai sus exprimă de fapt ipostaze diferite ale unor „variații acceptabile” în sfera normalității. Un alt aspect care intră în discuție este reprezentat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caz un nou cadru lărgit al „acceptabilului” în care sunt incluse următoarele aspecte: a) normalul, ca indicator standard al unor valori culturale; b) diferitul, ca o altă formă posibilă a normalității; c) diversul, ca o variantă de tip formal a normalității. În esența lor cele trei concepe de mai sus exprimă de fapt ipostaze diferite ale unor „variații acceptabile” în sfera normalității. Un alt aspect care intră în discuție este reprezentat de raportul dintre normalitate și adaptare. Se consideră că adaptarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
culturale; b) diferitul, ca o altă formă posibilă a normalității; c) diversul, ca o variantă de tip formal a normalității. În esența lor cele trei concepe de mai sus exprimă de fapt ipostaze diferite ale unor „variații acceptabile” în sfera normalității. Un alt aspect care intră în discuție este reprezentat de raportul dintre normalitate și adaptare. Se consideră că adaptarea este simplul proces de acceptare care este oferit individului de mediul exterior sau de societate. După R. Mucchinelli adaptarea este o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o variantă de tip formal a normalității. În esența lor cele trei concepe de mai sus exprimă de fapt ipostaze diferite ale unor „variații acceptabile” în sfera normalității. Un alt aspect care intră în discuție este reprezentat de raportul dintre normalitate și adaptare. Se consideră că adaptarea este simplul proces de acceptare care este oferit individului de mediul exterior sau de societate. După R. Mucchinelli adaptarea este o investire de energie orientată pentru ca individul să se integreze și să poată rezista
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-și însuși și menține rolurile sociale dobândite. Cu toate acestea s-a constatat faptul că pentru un individ normal este imposibil să se poată adapta la toate grupele sociale. Din acest motiv E. Trillat preferă să utilizeze drept criteriu al normalității „adaptabilitatea” afirmând că „individul normal nu este niciodată complet adaptat, în schimb psihopatul este o persoană inadaptabilă”. Atât normalitatea cât și anormalitatea depind de variațiile mediului exterior în ceea ce privește capacitățile de adaptare ale individului, fapt care va declanșa suferința. Un alt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este imposibil să se poată adapta la toate grupele sociale. Din acest motiv E. Trillat preferă să utilizeze drept criteriu al normalității „adaptabilitatea” afirmând că „individul normal nu este niciodată complet adaptat, în schimb psihopatul este o persoană inadaptabilă”. Atât normalitatea cât și anormalitatea depind de variațiile mediului exterior în ceea ce privește capacitățile de adaptare ale individului, fapt care va declanșa suferința. Un alt aspect de care este legată atât normalitatea, cât și anormalitatea este dimensiunea istorică, psiho-biografică, a individului, a factorilor de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este niciodată complet adaptat, în schimb psihopatul este o persoană inadaptabilă”. Atât normalitatea cât și anormalitatea depind de variațiile mediului exterior în ceea ce privește capacitățile de adaptare ale individului, fapt care va declanșa suferința. Un alt aspect de care este legată atât normalitatea, cât și anormalitatea este dimensiunea istorică, psiho-biografică, a individului, a factorilor de viață care pot interveni fie în sens „protector” fie având semnificație de „risc morbigenetic”. Datele de antropologie culturală au pus în evidență faptul că manifestări psihocomportamentale care sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie considerate ca principii distincte, entități care-și dispută între ele organismul viu. În realitate, între aceste două moduri de a fi nu există decât diferențe de grad: exagerarea, disproporția, dizarmonia fenomenelor normale constituie starea de boală. Dacă privim problema normalității și a anormalității dintr-o perspectivă antropologică, sănătatea va avea un caracter relativ, iar tipul de „om normal” devine, în cazul acesta, o abstracție ideală. Aspectele dezorganizării în psihopatologie Am stabilit că „normalitatea” este condiția naturală a stării de echilibru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constituie starea de boală. Dacă privim problema normalității și a anormalității dintr-o perspectivă antropologică, sănătatea va avea un caracter relativ, iar tipul de „om normal” devine, în cazul acesta, o abstracție ideală. Aspectele dezorganizării în psihopatologie Am stabilit că „normalitatea” este condiția naturală a stării de echilibru psihic, dar concomitent ea reprezintă și criteriul de evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede, din punct de vedere psihopatologic un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stării de echilibru psihic, dar concomitent ea reprezintă și criteriul de evaluare al abaterii de la normă. În cazurile oferite de psihiatria clinică, dincolo de aspectul „tablourilor clinico-nosologice”, J. de Ajuriaguerra vede, din punct de vedere psihopatologic un proces de dezorganizare al normalității psihice. În cadrul acestei dezorganizări se disting mai multe forme specifice. Dezorganizarea în psihopatologie trebuie considerată din punct de vedere dinamic, ca un proces extrem de complex. Ea trebuie înțeleasă ca reprezentând noi modele funcționale adaptate condițiilor patogenetice care au produs dezorganizarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trebuie privită sub două aspecte diferite: a) aspectul negativ reprezentat de nivelul de atingere al sistemului personalității; b) aspectul pozitiv sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării de normalitate funcțională sau de integritate anatomo-fiziologică al sistemului personalității umane. J. de Ajuriaguerra stabilește existențe a trei grupe principale de dezorganizări psihopatologice ale sistemului personalității: lezionale, de imaturitate și funcționale. Să le analizăm în continuare pe fiecare. 1) Dezorganizarea lezională Aceasta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
verbalizarea fundamentală a patologicului” (M. Foucault). Discursul medical obiectivează, din punct de vedere patologic corpul uman considerat ca reprezentând „spațiul de origine și de repartiție al bolii” în care sunt reunite anatomicul și fiziologicul. Gândirea medicală, rezultând din combinarea „fiziologiei” (normalității) cu „fiziopatologia” (anormalitatea) operează o „suprapunere exactă a corpului bolii și a corpului omului bolnav” (M. Foucault). În felul acesta spațiul configurației bolii și spațiului localizării suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În această spațializare a bolii se disting trei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lumii (demențe) sau într-o lume a realității iraționalului, o lume interioară, închisă sau circumscrisă la interioritatea persoanei bolnavului (schizofrenie, parafrenie, paranoia, melancolie). Această lume a bolii psihice are un caracter închis, întors către sine, negativ în raport cu experiențele sufletești ale normalității, o lume stranie și incomprehensibilă pentru ceilalți, în care identitatea schimbată a bolnavului dă impresia că se regăsește pe sine. Prin transformarea personalității și „închiderea în sine” se produce o „întoarcere narcisică” a persoanei către sine - însuși rupându-se orice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
iese din cadrele logicii, pentru a ilustra absurdul. Ea este „reversul” persoanei umane. Nebunul exprimă, în sens antropologic, contradicția internă a ființei umane, paradoxul acesteia. Nebunia este expresia dezordinii iraționalului, care se opune ordinii rațiunii, considerată a fi înțelepciunea, sau normalitatea în raport cu anormalitatea. Boala psihică este în primul rând un concept clinico-medical al psihiatriei, desemnând o dereglare a vieții psihice (fie că este vorba de procese psihice izolate sau de întregul sistem al personalității). Fiind un concept medical, boala psihică implică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere „procesul psihic morbid”, dincolo de aspectele sale clinico-psihiatrice, trebuie considerat și înțeles ca un „accident ontologic” sau chiar ca un „mod de a fi negativ” al ființei umane comparativ cu „modul de a fi pozitiv”, specific stării de normalitate sau de sănătate mintală al acesteia. Orice analiză psihopatologică având ca obiect studiul „fenomenelor psihice morbide” trebuie să explice semnificația naturii acesteia și să-și organizeze tematic concluziile teoretice ale „cunoașterii bolii psihice” într-un „discurs epistemic” capabil să o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost”, în comparație cu „cel care este”; iar pe de altă parte se va raporta la „celelalte persoane” față de care se simte ca fiind diferit. Diagnosticul clinic, medico-psihologic, întrucât rezultă din „prelucrarea” materialului narativ al bolnavului, va compara la rândul său „criteriile normalității” și „Simptomatologia anormalității”, operând în felul acesta o analiză a modului în care „este” bolnavul în raport cu normalitatea individuală și cea a grupului social-uman. Aspectele mai sus discutate, referitoare la „diagnosticul psihiatric” care are ca obiectiv final desemnarea „bolii psihice” sunt
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se simte ca fiind diferit. Diagnosticul clinic, medico-psihologic, întrucât rezultă din „prelucrarea” materialului narativ al bolnavului, va compara la rândul său „criteriile normalității” și „Simptomatologia anormalității”, operând în felul acesta o analiză a modului în care „este” bolnavul în raport cu normalitatea individuală și cea a grupului social-uman. Aspectele mai sus discutate, referitoare la „diagnosticul psihiatric” care are ca obiectiv final desemnarea „bolii psihice” sunt expuse în schema de mai jos. fig. p. ms. 5 de la Capitolul 6 De la suferință la simptom
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proces patologic sau boală. El reprezintă sinteza finală a raționamentului medico-psihologic care plecând de la „observarea” suferinței ca anormalitate, îi va atribui semnificația simbolică de boală. Conceptul medical de boală, ca imagine clinică a persoanei și ca semnificație medico-psihologică a înlocuirii normalității cu patologicul, reprezintă concluzia epistemică la care „se oprește” raționamentul o dată cu „momentul diagnosticului”. Discursul clinic are funcții precise, atât pentru bolnav, cât și pentru medic sau psiholog. Am desprins în sensul acesta câteva aspecte principale, după cum urmează în continuare. Funcțiile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavul vrea să se desprindă. În ceea ce privește „discursul clinic medico-psihologic”, acesta are o configurație și funcții diferite. Discursul clinic reprezintă „câmpul epistemic” care relatează și explică suferința ca „boală” din perspectiva unei organizări științifice riguros raționale a stării de alteralitate în comparație cu normalitatea. El are un caracter strict codificat ca limbaj, cu structură semantică, obiectivând în felul acesta subiectivul suferinței. Atât narațiunea bolnavului cât și discursul clinic au forme sau „modele” diferite, care exprimă atitudinile față de suferința și boala psihică, pe de o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrilor”. Boala mintală înceta să mai existe, ea fiind un produs al unui „discurs clinic artificial”. 12) Modelul igienei mintale este un punct de vedere lărgit, care tratează tematic boala psihică, asemenea unei stări de anormalitate opusă calitativ stării de normalitate reprezentată prin conceptul de sănătate mintală. Igiena mintală aduce în discuție două „modalități de a fi”, egal posibile ale vieții psihice: sănătatea mintală și boala psihică. Ambele forme pot fi controlate prin măsurile de protecție reprezentate prin psihoprofilaxie, care urmărește
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
controlate prin măsurile de protecție reprezentate prin psihoprofilaxie, care urmărește protejarea și dezvoltarea stării de sănătate mintală, precum și prevenirea bolilor psihice sau recuperarea completă a bolnavilor psihici. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că atât starea de normalitate (sănătatea mintală) cât și starea de anormalitate (boala psihică) au o istorie comună. Ele sunt produsul unor analize complexe și de o mare varietate metodică a vieții sufletești, în care locul principal este deținut de „discursul epistemic” despre boala psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boli se află o cauză specifică, iar gândirea medicală trebuie să determine cauza și natura bolii. Ea este urmată de acțiunea medicală cu rol terapeutic, având ca scop suprimarea acțiunii nocive a cauzei, eliminarea consecințelor acesteia asupra organismului și restabilirea normalității. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul limbajului psihologiei și psihopatologiei. În ambele situații cunoașterea vizează „subiectul” uman, viața psihică normală sau patologică, care este o experiență interioară. Ea nu este direct accesibilă experienței noastre, ci este intuită și reflectată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau patologică, care este o experiență interioară. Ea nu este direct accesibilă experienței noastre, ci este intuită și reflectată. Din acest motiv, termenii limbajului în psihologie și psihopatologie sunt „concepte ale gândirii” rezultate din reflectarea „subiectului uman” în stare de normalitate sau de anormalitate psihică. Din acest motiv, „limbajul științific” în psihologie și psihopatologie suferă modificări în raport cu evoluția cunoașterii. Vocabularul științific se îmbogățește sau se schimbă. Acest aspect poate fi recunoscut în analiza termenilor și a etimologiei, mai ales în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Actul perceperii conștiente a obiectului este pentru E. Husserl, „noemă”, iar exprimarea lui „noeză”. Acest aspect apare deosebit de pregnant dacă vom compara termenii psihologici cu termenii psihopatologiei, așa cum se poate vedea în continuare, în lista comparativă a termenilor grecești desemnând normalitatea și anormalitatea psihică. Grupa de termeni Psihologie (procese psihice normale) Psihopatologie (fenomene psihice morbide) Nous = suflet Ek-nous = scos din minți a-nous = smintit Dis-nous = ostil Apo-noia = irațional Paranoia = nebun, cu mintea tulburată Phrenos = gândire, inteligență Ek-phron = smintit, ieșit din minți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]