3,019 matches
-
negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin Artaud în Manifestele la "teatrul cruzimii" pentru care "umorul distructiv poate servi să concilieze, prin râs, obișnuințele rațiunii"201. Pornind de la premise similare, teatrul absurdului va înțelege valențele terapeutice ale umorului negru și absurd, prin posibilitatea de confruntare directă, exorcizatoare, cu tenebrele conștiinței, cu angoasele existenței. Pe o treaptă anterioară a umorului, așa cum indica de fapt și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriptură, teologie, catehism, irosind însă substanța sensului), riturile (reînscenări simbolice ale experienței primordiale, care însă își pot pierde funcția exemplară și luminozitatea iradiantă) și practicile culturale (care marchează singularitatea unui grup față de altele și care se pot deteriora în simple obișnuințe, tradiții opresive și chiar tiranie a expectanțelor).138 Privind din nou către preistorie, Campbell conchide că există două tipuri distincte de mitologii, în funcție de atitudinea față de "precondiția vieții", aceea că "viața există consumând viață": cele războinice (inteligente, agresive, rezistente, care se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nou vital să distingem deformările ideologice ori reflexele de gândire din orice investigație cu pretenții de luciditate și echilibru. La urma urmelor, clasificările și ierarhiile lasă impresia unui arbitrar care nu poate fi justificat decât din nou prin recursul la obișnuință. James Heilbrun, de pildă, împarte câmpurile creației artistice în trei: arta "înaltă" (teatrul, muzica și opera clasică, baletul, sculptura și muzeele de artă), arta culturii "de masă" (filme "lingua franca a secolului XX", după expresia lui Vidal, jazz, rock și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
încep să apară analize universitare, care legitimează banda desenată și îi sporesc capitalul cultural (datorită în primul rând nevoii de subiecte inedite în disciplinele "suprapopulate", ca limba engleză, literele, psihologia, dar și ca urmare a relativismului cultural, care favorizează transferul obișnuințelor academice, pe filiera "categoriei de mijloc" a lumii universitare, care nu poate face față în câmpul disciplinelor "tari", nedispunând de o pregătire specifică robustă și nici de cunoașterea limbilor clasice). Rămâne însă în zonele marginale ale culturii savante, unde cenzura
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
așteptându-l, transpirat, cu chipul roșu încorsetat în sutana neagră, Daniel, Daniel, ajunge într-un târziu la mine, aici, erai, Da! se lasă cu mișcări îngreunate lângă mine în iarbă, cu ah-uri și of-uri de durere și de obișnuință, Te-am căutat, băiete, ai primit o scrisoare, au adus-o din sat niște pelerini, eu nerăbdător și fratele Rafael cu aceleași mișcări dezarticulate scoate cu multă greutate din brâul sutanei sale o scrisoare mototolită și mi-o întinde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l descrie și despre bucuria fără glorie a aromei tari a primei gauloise, îmi vorbește cu ușorul accent franțuzesc, nu cred că-și dă seama ce fac, fascinată de redescoperirea unor semnificații noi a fiecărei clipe trăite de ea în obișnuința unei zile, semnificații dobândite prin povestire, dar mai ales prin dorința ascunsă a mea, dorință pe care ea o intuiește cu o finețe feminină desăvârșită, de a participa tainic la momente din viața ei pe care eu, la rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la care să se uite cu toții, Joy privi pe fereastră înspre Snow, clubul de peste drum. Cei de la ușă îi lăsau să intre pe gratis pentru că stăteau în zonă. — Are cineva chef să treacă strada pentru un dans? sugeră ea din obișnuință. Foarte din obișnuință —NU! spuse Ashling înspăimântată. Trebuie să fiu în cea mai bună formă când mă duc la muncă mâine dimineață. —Și eu am o slujbă, să știi, spuse Joy. Cea mai mare companie de asigurări din Vest. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se uite cu toții, Joy privi pe fereastră înspre Snow, clubul de peste drum. Cei de la ușă îi lăsau să intre pe gratis pentru că stăteau în zonă. — Are cineva chef să treacă strada pentru un dans? sugeră ea din obișnuință. Foarte din obișnuință —NU! spuse Ashling înspăimântată. Trebuie să fiu în cea mai bună formă când mă duc la muncă mâine dimineață. —Și eu am o slujbă, să știi, spuse Joy. Cea mai mare companie de asigurări din Vest. Haide, doar un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
probabil simte prea mult. Era normal așa ceva? se întreba ea. Poate. Și dacă nu era? Ei bine, avusese o copilărie nefericită, se gândi ea. OK, poate că nu a fost nefericită, nefericită. Dar a fost lipsită de rutină, lipsită de obișnuință. După prima criză de depresie a mamei sale, normalitatea nu a mai existat niciodată. În schimb, viața cu care se obișnuiseră cu toții dispăruse. Pentru totdeauna, deși nici unul nu își dăduse seama pe moment. Ironia este că, inițial, Ashling fusese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu Mai și devenind și mai rușinat, nu sunt chiar deschis la ciorovăieli de rutină cu partenerul, în public. Deși știu că probabil e greu de crezut. — Păi șiă tu și Mai de ce...? Jack schimbă poziția. — Chiar nu știu. Din obișnuință, cred. A fost distractiv la început și mai apoi nu am găsit alt mod de a interacționa. Nu dorea să disece subiectul, mai ales dintr-o fidelitate pe care încă o simțea pentru Mai, așa că s-a întors către Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el să refuze și ea să poată pleca liniștită mai departe, cu conștiința curată, dar el părea că se umple de recunoștință. —Mulțumesc, spuse el, înghițind în sec, apoi începu să plângă din nou. Nu o să fac din asta o obișnuință, promise el, în timp ce ea îl conducea pe scări. De îndată ce a văzut contrastul dintre el și apartamentul ei curat, și-a dat seama cât de murdar era cu adevărat. Blugii mizerabili atârnau pe talia lui slăbănoagă, fața lui palidă și osoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling băgă mâna în geantă. —Unde sunt? A scos o cutie de medicamente și o sticlă cu un leac miraculos, înainte să găsească ceea ce căuta. — Încă mai ai toate lucrurile alea acolo? spuse Jack, trist. Plasturii și toate cele? Din obișnuință, presupun. Dar, pentru prima dată, se simțea ciudat că ducea după ea atâtea nebunii pentru prevenirea dezastrelor. — Nu vrei să le arunci? Nu mai ai nevoie de ele. Totul e diferit. Ashling îl privi îndelung. Avea dreptate, totul era diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O stare de sentiment continuă te ghidează În acest excurs descriptiv ce nu poate fi În nici un fel opus actului poetic. Un romancier care se respectă este Întotdeauna și un poet. Jurnalul lui M. Țin acest jurnal dintr-o proastă obișnuință. Mi se pare că așa mențin mai autentică Întâmplarea concretă. Prea repede, În jur, totul se transformă În discurs. Nu mă mai satisface deloc discursul vorbit. Cu atât mai puțin cel scris. Dacă aș fi avut la mine În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aici tu hotărăști, căci poeziile se pot discuta și prin corespondență. Eu am o idee și o supun la vot! Vreau să ne scriem În versuri. Pot fi rime strâmbe, ritmuri nereușite, dar trebuie să prindem Într-un fel o obișnuință de a versifica orice gând, de a-l Încadra În limitele strâmbe ale ritmului și rimei. E foarte greu să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități, dar eu zic să scriem cât putem În versuri, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gât și plină de resentimente. Clar ți se pare oribil faptul că eu mă relaxez bucuros în fotoliul ăsta, pe când tu abia ai venit după o zi întreagă de muncă.“ Și asta poate că ar fi avut un efect. Dar obișnuința anilor ne permitea să vorbim fără să ținem seama de nimic din ceea ce se spunea de fapt. Ce pierdere. Doar obosită. De fapt, da, așa e. Sunt epuizată. M-am întors și-am ieșit din salon, iar fisura cât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unei jumătăți din restaurant. Pentru noi. Leigh ciocni paharul fără prea mult entuziasm. — Pentru noi. Am belit-o original, spuse Emmy ca pentru ea aplecându-se în față. Adriana își dădu capul pe spate, pe jumătate încântată, pe jumătate din obișnuință, pentru impresie. — Categoric am pus-o, râse ea. Glumesc, desigur. Putem să plecăm de-aici înainte să intrăm într-o spirală a rușinii cum n-a mai văzut vreodată niciuna dintre noi? Vă rog? imploră Leigh. Începuse să o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ei proprii. Era o chestiune de a alege Între compromis sau păstrarea standului de la târg. În cele din urmă, Ruby se decise să aleagă compromisul. Noua afacere nu merse prea bine În primele luni. În mare, din cauza snobismului și a obișnuinței, femeile tindeau să rămână cliente fidele vechilor și pompoaselor magazine pentru mamă și copil din Chelsea și Kensington. Dar treptat totul s-a Îmbunătățit și, datorită faptului că Stella și soțul ei se mutaseră la New York, unde Stella se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
termine în mod corect ciclul. Apoi, aproape fără să-mi dau seama, m-am lăsat învăluit de o liniște interioară, însoțită de o ușoară deziluzie. Am vorbit despre asta cu mama ta, ea spusese că alunecam pur și simplu în obișnuința vieții adulte, o tranziție necesară și, în fond, plăcută. Aveam doar patruzeci de ani și de o bucată de vreme încetasem să mă mai revolt. Nu pentru că mi-aș fi vândut sufletul diavolului, pur și simplu nu-l oferisem zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iar soarele! „Gândesc, deci exist - își spunea Augusto, adăugând în sinea-i -: Tot ce gândește există și tot ce există gândește. Da, tot ce există gândește. Exist, deci gândesc.“ La început nu simțea deloc poftă să cineze și doar din obișnuință și ca să cedeze la rugămințile servitorilor săi credincioși ceru să i se dea două ouă fierte și-atât, ceva foarte ușor. Pe măsură însă ce le mânca, i se deschidea o poftă ciudată, o furie de a mânca din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a începe? —Amsterdam, a spus bărbatul de pe chei când a văzut eticheta de pe valiza mea. Poate îl știi pe tatăl meu. Eram rezidenți americani acum, liberi să mergem unde voiam, dar tot ne agățam unul de altul din teamă, din obișnuință sau suspiciune. Sau cel puțin așa făceau ceilalți. Eu mă grăbeam să scap de acolo. Dar se așezase în fața mea, acest vestigiu al trecutului meu, deși atunci nu eram conștient de asta. Auzisem de el, dar nu ne întâlniserăm niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ridicolul. Cât de dependenți de regulile fixe ale ritualului sunt atât victima, cât și seducătorul; cât de copilărească era dorința sa de nepotolit de-a cuceri și ce rol mic juca În ea dorința carnală, cum se Împletesc minciunile, rutina, obișnuințele și prefăcătoria chiar și În țesătura dragostei adevărate; și cum anii care trec ne privează de forța emoției și a nostalgiei totodată, iar totul devine șters și fad. Uneori, În Decameronul său de vineri seara, apărea și el, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
două valize, rușinat, vinovat, căzându-i la picioare și sărutându-i-le. Era oare posibil ca ea să-i fi mărturisit ce se Întâmplase Între ei? Era oare posibil ca el să apară aici cu un pistol În mână? Din obișnuință și din cauză că era Încă amețit de somn, În loc să sune la Annette, Fima formă din greșeală numărul lui Țvi Kropotkin. Acesta Îi spuse chicotind că tocmai se bărbierea, dar apucase deja să se Întrebe ce i se Întâmplase În dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iarnă, fie vară persistă aici un miros umed, de sudoare, un iz de burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi abandonate. Iar tu pur și simplu te-ai obișnuit și nu-ți mai pasă. Fără Îndoială, obișnuința este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se referea Pascal când scria despre moartea sufletului. Într-un colț al biroului, Fima găsi un fluturaș de reclamă verde, de la supermarketul din zonă, care anunța reduceri masive. Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se referea Pascal când scria despre moartea sufletului. Într-un colț al biroului, Fima găsi un fluturaș de reclamă verde, de la supermarketul din zonă, care anunța reduceri masive. Pe el mâzgăli: Obișnuința e Începutul morții. Deprinderea este coloana a cincea. Iar dedesubt: Rutina = minciună. Acomodare - deteriorare - ruinare. Intenționa să nu uite și să dezvolte ideile astea În cursul săptămânii. Amintindu-și că mâine era sâmbătă, ajunse la concluzia că azi era vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]