6,770 matches
-
Ne plimbăm printre vise, Intuind acele simple așteptări. Noi căutăm prin Calea Lactee, Ceva să ne unească noile destine, Obstacole în cale să nu ne steie, Timpul pleacă și nu mai revine. Aceleași pendule orele măsoară, Pașii noștri vor fi mai obosiți, Curând tot ce ne înconjoară, Ne vom găsi de timp părăsiți. Referință Bibliografică: DRUM PRIN CALEA LACTEE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1637, Anul V, 25 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile
DRUM PRIN CALEA LACTEE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352964_a_354293]
-
osteneli făcute fără cruțare. Drumurile obositoare, postul, neodihna, slujbele fără nici un ajutor, cântarea plină de dăruire, afară și în bisericile neîncălzite iarna, privațiunile de tot felul - au contribuit substantial la îmbolnăvirea sa. Părintele a devenit tot mai rezervat și mai obosit, în contrast cu firea sa activă și dinamică. Ce va fi aceasta, fraților?", întreabă Părintele Dometie într-o predică ținută în anul morții sale. Când am ațipit, am văzut un mormânt gol, cu o cruce la capăt, iar eu eram pe marginea
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
entuziasm și vibrau de bucurie, deoarece, pește numai 30 de ore, urma să pășim pe “pământul făgăduinței” ‐ UȘA! Era în noiembrie 1995, într‐o dimineață cu o ploaie mocăneasca, cănd împreună cu alți cinci brașoveni părăseam Brașovul, înghesuiți într‐o dubita obosită care ne ducea la aeroport, cu desinatia “ the American dream”. Pe drumul către București, ne întreceam în bancuri, poante, snoave și ghidușii, bucuroși nevoie mare că plecăm în căutarea El Dorado‐ului și cu speranța că o viață mai bună
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
bărbaților, aceasta ne este firea și ei sunt conștienți de acest lucru de aceea ne apreciază pentru felul simplu în care suntem, nu pentru kilogramele de fond de ten sau anticearcan pe care le folosim pentru a ne ascunde tenul obosit, nu pentru hainele noi pe care le cumpărăm într-o zi de shopping, nu pentru sacrificiile pe care le facem pentru ei, pare ciudat, da, dar ei nu urmăresc să ne facă să plângem și nici să ne sacrificam propria
PARTEA II) de DIANA ILIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354296_a_355625]
-
de zile, te căsătorești, faci un copil, trebuie sa il speli, să îi faci de mâncare, trebuie să te joci cu el, trebuie, trebuie, trebuie.Apoi vine bărbatul acasă, iti cere datoria de femeie și tu îi răspunzi:” Sunt prea obosită, iubitule!”.Așa se întâmplă azi, așa se întâmplă mâine, totul are o limită, ajungi să fii înșelată, ajungi iar singura, ajungi să iți plângi de milă din nou, ajungi să îmbraci din nou rochia de mireasa.Esti fericită?Îți spun
PARTEA A2A) de DIANA ILIA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354328_a_355657]
-
mai important lucru pentru că bărbatul de lângă tine să te privească că pe cea mai dragă este să îl asculți, să fii prietena lui. Chiar dacă nu știi nimic despre fotbal asculta-l când pierde echipa lui favorită ,chiar dacă ești extraordinar de obosită și el vine de la lucru abătut asculta-l sau chiar dacă te-a supărat atât de tare încât îți vine să îi dai cu țigaia în cap, ascultă și partea lui, acele câteva zeci de minute sunt prețioase pentru el, acele
A DOUA PARTE) de DIANA ILIA în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354329_a_355658]
-
muncă ieftină. Categoric nu suntem competitivi în Uniunea Europeană! De ce s-a renunțat atât de ușor la contractele externe cu țările arabe și cele din fosta URSS? Acolo aveam ce să vindem și astfel dădeam de lucru economiei noastre învechite și obosite, iar țara avea șansa să încaseze valută, cu care ar fi putut să se retehnologizeze și să devină competitivă cu timpul și în vest. De la africani puteam să luăm în schimb materie primă; de la arabi petrol; din fostele țări sovietice
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
mai dă‑le dracu’ de păsări! Le ajunge atâta, că s‑a lăsat întunericu’ de tot. Nici nu se mai vede cărarea spre casă”, s‑a răcorit Gavrilă și a plecat cu sacul umplut doar pe jumătate. A ajuns acasă obosit și supărat. A scăpat de câteva de la taică‑său numai la intervenția Ioanei. - Lasă, mă’ Vasile, că păsările s‑au culcat. Mâine le‑oi da eu și altele să se sature. E și el obosit după atâta muncă și drumu
CHEMAREA DESTINULUI (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354391_a_355720]
-
și este alături de noi în momentele fericite si cele mai puțin fericite, ne-a ajutat și încă ne mai ajută să ne creștem proprii noștri copii și nu ne-a reproșat niciodată că este greu, că nu poate, că este obosită sau că de-acum trebuie să ne descurcăm singure că ea și-a făcut datoria. Are un simț al datoriei față de ceilalți care nu poate fi exprimat în cuvinte și pe care eu personal nu am putut niciodată să-l
„A FI MAMĂ ESTE CARIERA CEA MAI DE SUCCES DIN TOATE TIMPURILE ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT” de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354428_a_355757]
-
Acasa > Strofe > Atasament > VEGHE Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ai adormit, prințesa mea? Visezi? Ești obosită după greul zilei? Aș vrea să intru-n visul tău, să vezi plutirea prin înalturi a acvilei. Eu te-aș chema să te ridici în zbor, să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru, să ne-aruncăm, vijelios, pe-
VEGHE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354492_a_355821]
-
dată inspecta întreaga fermă, observa dacă sunt probleme ce trebuiesc corectate imediat și dacă toată lumea și-a îndeplinit atribuțiunile. Intra apoi în birou să se schimbe și să-și facă cafeaua. Aceasta era micul său dejun. Mama se simțea din ce în ce mai obosită și mai neputincioasă. Nu știa ce o doare. Când era întrebată răspundea simplu: „sufletul maică - sufletul mă doare". Se ruga zilnic lui Dumnezeu să o ia la El, să nu mai facă umbră pământului degeaba. Oricât încerca Săndica să o
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
mirean sărman te-ai îngălbenit odată cu filele vieții tale negăsind punctul lui i brațele simple și linia îmbrățișării lui pi aleargă în fiecare anotimp privește pietrele cum tresar în unghiurile imposibilelor apariții ale soarelui posibile în sufletul în inima ta obosită aleargă aleargă apoi lasă-ți trupul să fie gustat de aura bucuriei de a fi în plin răsărit amurgul te va adormi blând în brațele lui aurii te vei regăsi vei regăsi visul pescărușului când aripa lui sărută valurile în
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
se transformase într-un amărât de purcel. Era mulțumit ca i l-a dat Dumnezeu și p-ăsta. De, e păcat de Dumnezeu să te treacă Crăciunul și să nu tai și tu un purcel, cât ai fi de amărât! Obosit, ca tot omul dupa o zi de muncă, dupa ce mâncă ce-i puse nevastă-sa pe masă, mâncare de post că era în postul Crăciunului, Ciodin se dădu în pat, la ogeac, să se odihnească un pic. Așa făcea
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
Pot fi exemplificate atâtea momente lirice! În Cântec de leagăn: „Nani, nani ... / Dormi în paza nesecatului izvor/ de priviri/ ce te-nfășoară ca-ntr-o haină de mătase,/ nani, nani ... / ochii mamei au vegheat întreaga noapte,/ și-acum dormi, căci obosite dorm și florile din vase ... ” Apreciez din calitatea mea de femeie că erotica lui este plăcută, sinceră, originală, senzualitatea are delicatețea ei și dacă transpare umorul, este, cred, apărarea bărbatului în fața sentimentului iubirii de care este copleșit. Sensibilitatea bărbatului este
SCRISOARE DE PESTE ATLANTIC de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353896_a_355225]
-
noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme, / reflux al spaimei de clipa / în care lumina
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
ca să îmi aducă mustrări sau acuzații, pentru greșeli pe care le repet. Îl rog să intre-n casă, la masă îl invit și mă-nfioară albele lui plete. Pe ochi are mânia lui Hera ca pecete, e slab și pare foarte obosit. Sunt ostenit, îmi spune, spre Delphi mă îndrept și vreau să mă-odihnesc puțin la tine. Nu te speria. Destinul cu a ta viață ține... Și capu-i cade-ntr-un oftat pe piept. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353978_a_355307]
-
când, cu gesturi largi, semnul crucii... În sâmbăta aceea, nici n-a mai mâncat de cină. Mărian nu i-a zis nimic. Și-a pus singur să mănânce iar ea s-a culcat abia pe la ora două, linștită și deloc obosită, chiar dacă stătuse ore-ntregi în genunchi, rugându-se... Afară, după slujbă, lumea a rămas în fața bisericii mai mult decât de obicei, comentând cu aprindere întâmplarea aceea cu Îngerașu. Ca niciodată, căci de atâtea ori până atunci Mărian îi striga sătul
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
unul mai cu toane. - Curios. Vântul umflă vela cum îi spui tu de se vede cu ochiul liber iar eu nu-l simt. - Este doar o palidă briză, adică un vânt domol moldovenește. Văd că te-a doborât totuși, pari obosită moartă. Oare vei avea forța necesară dacă vine o furtună? - De forță nu mă plâng. Am și de prisos. Dar deie Domnul fă nu întâmpinăm furtuni. De unde vine acum vântul? Parcă vela nu este perpendiculară de axa bărcii ca-n
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
fetei". Sarcina creștea și ea, și își cerea drepturile . Obosea din ce în ce mai mult , picioarele începuseră și ele să se umfle. Avea pofte . Într-un cuvânt n-o mai putea ascunde mult timp, mai ales ca se rotunjise binișor. Într-o seară obosită adormise. Era sfarsitul lui octombrie, focul ardea in sobă , el privea la televizor și cum ea se dezvelise ochii i-au cazut pe burta ei și ca un făcut copilul a mișcat. A trezit-o din somn .. Numai Dumnezeu știe
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
plângând de toate, Asigurați că îi e bine, Nu au sosit la a lui moarte. Prin schit și azi e duhul său Și la învierea de apoi, Jurnalul scris cu Dumnezeu, Va fi relecturat în doi ! Cu suflet trist și obosit, Din an în an, din joi în Paște, Mai trec, sfârșită, pe la schit, Să vărs o lacrimă la moaște. Încet, cu inima -i șoptesc, Că voi veni până la moarte, Fiindcă în neamul românesc, Noica, înseamnă libertate ! POETA DE LA VĂRATEC Bat
ALTARUL SUFLETULUI MEU (POEME) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353074_a_354403]
-
2014 Toate Articolele Autorului fântâna cuvintelor pierde cumpăna între două poteci ridică țeasta sensurilor le izbește de apă inelele cresc figurinele nopții dansează acolo în oglinda literelor mă tot nasc de zeci de ani fur aerul pământului în plămânii acum obosiți alerg după cercul fericirii iluzive arcuri sufocă mutismul uman scot verbele pe taraba poeziei mă satur să alerg printre consoane a picta mișcarea static este ca un gest al mâinii care rupe ciorchinele de strugure în plin cântec al viței
VOCALELE DISTANŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353128_a_354457]
-
niște rachete țâșnesc pe ușă afară. - Doamna, e pauzăăăăăăăăăăăăă! - Bine, bine! Am auzit. Merg să-mi beau cafeaua. Mi-ați promis că nu faceți rele. Orele următoare au trecut ca doua clipe. Cu ghiozdanele mai mult târâte, elevii se îndreaptă, obosiți, către microbuz. Copiii vin din mai multe sate. Le place la noi la școală cică e ,,fain”. - Vasilică, tu unde stai acum? îndrăznesc să-l întreb, văzând că o ia în altă direcție. - M-a luat Nea Valeriu la el
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
nu mișcă, așa s-a întâmplat! Mașina a plecat, mama se plimba prin curte ca o păpușă stricată, cu castronul cu boabe de porumb în mână, lume în drum, soarele sprijinit în sulițele de foc ale razelor, ca un străjer obosit privind mulțimea din piață. În curte a intrat unchiu Iosif, alt frate al tatei, morarul satului, mare, vânjos, parcă se lăsa pământul când călca, pe cât de voinic pe atât de blajin și de vesel în privirea albastră. A luat-o
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
celelalte șapte camere de la etaj, în timp ce altă parte se stabilise în clădirea de la intrarea în curte, pe partea stângă a acesteia. Clădirea din față, în spatele peronului asfaltat pe care se odihneau două autoturisme, era destinată familiei proprietarilor pensiunii. Nedormiți și obosiți, ne-am cerut scuze că nu putem participa la programul primei părți a zilei, urmând a ne întâlni cu grupul la prânz. Înțelegătoare, doamna Rodica s-a retras, nu înainte de a ne explica unde este sala de mese, adică în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat o tristețe adâncă, iar gândurile- păsări de pradă rănite- bântuiesc nesfârșit, obosite și frânte. Și pacea nu vine...a încetat să existe... Dragul meu, mă simt ca un pumn de fărâme care încearcă cu greu să se adune și să poată apoi din nou să zboare și să cânte. E adevarat, e
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]