13,698 matches
-
îl mângâiam pe tata după ce se bărbierea, că-mi plăcea să simt prospețimea pielii catifelate. Și obrajii tăi sunt catifelați, o mângâia și el. Numai că ai o alt fel de senzație pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului unei femei, diferită de cea pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului unui bărbat proaspăt ras. La femei este mai multă finețe, fragilitate, pe când la voi este, nu știu cum să spun, un fel de duritate plăcută, îl strânge de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
catifelate. Și obrajii tăi sunt catifelați, o mângâia și el. Numai că ai o alt fel de senzație pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului unei femei, diferită de cea pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului unui bărbat proaspăt ras. La femei este mai multă finețe, fragilitate, pe când la voi este, nu știu cum să spun, un fel de duritate plăcută, îl strânge de obraji cu drag. Te doare? Miroși atât de frumos! Cu ce loțiune ți-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unei femei, diferită de cea pe care ți-o dă pielea catifelată a obrazului unui bărbat proaspăt ras. La femei este mai multă finețe, fragilitate, pe când la voi este, nu știu cum să spun, un fel de duritate plăcută, îl strânge de obraji cu drag. Te doare? Miroși atât de frumos! Cu ce loțiune ți-ai dat? —Curioaso, stai puțin aici, o așeză pe genunchii lui și povestește-mi ce-ai visat azi-noapte. —Nu-mi aduc aminte, sau poate nici n-am visat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ridica în coc dându-și cu părerea cum i-ar sta mai bine. Am stat destul. Lasă-mă să mă îmbrac. — Întâi trebuie să plătești tributul. Cecilia înțelegând la ce făcea aluzie, își încrucișează mâinile după gâtul lui, îi mângâie obrazul cu obrazul ei, el o strânge în brațe sărutându-se îndelung. — Acum pot să plec? Ai undă verde, îi sărută mâna. Pe cât de mult îi plăcuse Cecilia în neglijeu pe atât de mult îl încânta acum aranjată într-o ținută
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
coc dându-și cu părerea cum i-ar sta mai bine. Am stat destul. Lasă-mă să mă îmbrac. — Întâi trebuie să plătești tributul. Cecilia înțelegând la ce făcea aluzie, își încrucișează mâinile după gâtul lui, îi mângâie obrazul cu obrazul ei, el o strânge în brațe sărutându-se îndelung. — Acum pot să plec? Ai undă verde, îi sărută mâna. Pe cât de mult îi plăcuse Cecilia în neglijeu pe atât de mult îl încânta acum aranjată într-o ținută sportivă. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și roșii, roșii de frig. Bagă-le sub bundița mea. Abia a așteptat Matei invitația că s-a și conformat, ca să-i simtă sânii prin puloverul de lână, pe care îi ținea deja în cupa mâinilor sale
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bundiță prelungindu-și această plăcere. —Ale tale nu s-au încălzit? — Nu cred. Ia să văd, i le prinde și i le scoate de sub bundiță. A! mincinosule, sunt calde, calde. Îl gâdilă fiindcă a mințit, iar el o ciupește de obraz, de nas, de urechi. După ce s-au săturat de hârjoneală, o pornesc spre hotel. Seara au luat cina la restaurantul hotelului, au închinat pentru ei, pentru iubirea lor, fiind ultima seară pe care aveau s-o petreacă împreună. Au ascultat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
doare, nu te-ai lăsat de năravul tău. Mi-a fost tare dor de tine, prostuță, înțelegi? —Sărut mâna, mamă, nu mai ai loc de ei. Ce mai faci? se îndreaptă Cecilia spre Silvia care rămăsese pironită cu lacrimi pe obraz, se îmbrățișează și se sărută. În iarnă de ce n-ai trecut pe la noi? N-am putut. Nu v-a spus Matei? —Ba ne-a spus și era atât de fericit că vă logodiserăți. — Apropo! Îl sun pe Matei să-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el s-a depărtat. 231 —Te-ai supărat? El tăcea fără să scoată un cuvânt. Nu mai vrei să vorbești cu mine? —?! — Spune! De ce ești rău, băiatul meu din parc, și-a pus capul pe pieptul lui mângâindu-l pe obraz. Tu nu mă cunoști? Așa sunt eu. Spun verzi și uscate ca să te înveselesc. Mă doare când te văd trist. Te iubesc atât de mult că am lăsat totul baltă ca să vin să te văd și tu mă respingi. Inima
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
al nouălea cer. S-a schimbat total. Să nu vă mai certați. Spune-mi cum te pupă? — Ce mă întrebi prostii, Leni? Hai, Ceci, arată-mi. Uite așa, o strânge în brațe Cecilia și-o sărută cu nesaț pe amândoi obrajii. Nu mă strânge așa, că mă doare, strigă Elena. —Îți place? Așa ne sărutăm. Minți, că vă sărutați pe gură. —De ce mă întrebi dacă știi? —De sanchi. Sunt atât de fericită c-am fost cu Matei în natura aceea superbă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bun de la membrii familiei lui Matei. Tiberiu i-a șoptit: — Să-l ții în șah pe frate-meu, că atât de mult mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a spus, nebunul de Matei? o ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi dau eu lui. — Unde mergem? —La Vadul Morii. Dar n-am costumul de baie. Numai dacă merg
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acum. Nu mă mai admira, stai aici lângă mine. Matei s-a așezat cu spatele spre soare ca s-o poată privi când vorbea cu ea. Îmi va fi dor de ochii tăi, îi pipăia pleoapele închise din cauza soarelui, de obrajii tăi, îi mângâia, de buzele tale pentru care îți cer tributul, o sărută în timp ce ea râde veselă, de sânii tăi care ar trebui și ei să cadă sub incidența tributului. Ești un adevărat Soliman Pașa care ne împovăra cu tributurile
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub cămășuța și așa sumară. Ea îl gâdilă, ajungându-se la o plăcută hârjoneală. Când se potolesc, Matei devine tandru, alintând-o, sărutându-i obrajii, umerii, sânii, determinând-o și pe ea la aceleași gesturi care culminează cu același fermecător moment al dragostei împărtășite pe care Matei îl prelungește și-l prelungește până când Cecilia se ridică strigând ca din gură de șarpe. — Mi-e foame
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Toți îmi spun că te-ai făcut mai frumoasă de când ești mămică. Deci până acum am fost urâtă? — Nici vorbă, că nu m aș fi îndrăgostit de tine, dar acum ești mai bucălată, mai împlinită, mai distinsă, o sărută pe obraz ținându-și mâna pe fetița care sugea lacom. De fapt Cecilia arăta foarte bine, așa cum arată toate femeile după ce nasc copii, chiar și acelea care înainte au avut mici probleme de sănătate. Într-o seară, pe când copiii se mai măriseră
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
necesitat intervenție chirurgicală, au suturat plăgi, tendoane, au tratat și pansat rănile existente, i-au făcut transfuzie că pierduse mult sânge, i-au mărit presiunea arterială, au conectat-o la diferite aparate că intrase în comă. Lacrimile se scurgeau pe obrajii lui Matei fără încetare și fără nici un cuvânt. Colegii l-au scos afară ducându-l la el în cabinet, încredințându-l că vor face totul ca s-o scoată pe Cecilia din comă. În cabinet, stând singur, toți preocupându-se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
i-a adus lui Matei, în cabinet, ceva de mâncare. — Domnule doctor, v-am adus ceva să mâncați că probabil nici nu mergeți acasă. La cine să mă duc, Magda? Mai am la cine mă duce?îi curgeau lacrimile pe obraz. Aveți copiii, domnule doctor. Mâine, poimâine se va întoarce și doamna Cecilia. Nu fiți trist! Vă las să mâncați. —Mulțumesc! Nu cred că am să pot. Trebuie să mâncați. Te rog să-mi faci o cafea. Cu multă plăcere. Noaptea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
perfect, mai ales atunci când îi spusese că-l cicălește. Cât ar dori să-l mai cicălească, dar acum Cecilia nu mai poate face acest lucru. De ce n-a oprit-o? își reproșa și alte rânduri de lacrimi îi curgeau pe obraz. Auzea în urechi zgomotul ușii trântite de Cecilia în momentul în care a plecat și tropotul pașilor ei grăbiți pe scări. Se întreba, uitându-se la picioarele ei imobilizate sub cearșaf dacă îi va mai auzi pașii și când îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și iubirea noastră. Nu ne poți părăsi. Nu putem merge mai departe fără tine. Ca să înțelegi ce este în inimile noastre ascultă-ți inima ta și luptă pentru viață, draga mea. Îi sărută repetat mâna udă de lacrimile scurse de pe obrajii lui. Așa l-au găsit dimineața medicii care veneau să vadă starea Ceciliei. Le-a fost atât de milă de el! În turele lor îl mai văzuseră și-n toiul nopții stând nemișcat lângă Cecilia și plângând, dar nu l-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare generală a omului dintotdeauna, care sa învolburat și s-a concentrat asupra valorilor materiale mai ales în veacul acesta, a început, odată cu acea revelație bruscă, despre care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l din drumul său. Avea o mare senzație de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără să aștept cumva să-mi mulțumească. Este atât de frumos să faci bine doar de dragul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei. Nimeni, însă, nu mai băga asta de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]