10,695 matches
-
se urcă pe pat, cum Își trece ușor mîna peste baldachin și mai reperează acolo Încă ceva, atunci Înțelese. Desprinsese un microfon miniaturizat. Marie se sculă cu multe precauții și Își puse un trening, În timp ce Îl privea pe Lucas dînd ocol Încăperii, culegînd Încă două microfoane. Ieșiră fără să facă zgomot și așteptară să ajungă pe plajă pentru a-și vorbi. - E tot ce se face acum mai bun În materie de Înregistrare. - Cine a putut să-mi pună așa ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
palmă domeniul Îl văzură Întorcîndu-se pe plaja privată, savurînd liniștit ultimele fumuri ale țigării de foi. Somat să dea explicații, atît de către polițiști, cît și de soția sa, fiul lui Arthus se mulțumi să spună că se dusese să dea ocol insulei. Pe jos, da. Nu era În asta nimic ce ar fi putut justifica desfășurarea trupelor de jandarmi. Armelle nu gustă deloc ironia vorbelor lui. Nu-i venea nicidecum să glumească. Mai ales după povestea cu cimitirul. PM făcu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fîl-fîl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupîndu-l. — Emma ! Își duce o mînă la cap, jucînd surpriza. Ai reușit să ajungi ! Fără să mai faci nici un ocol ! Și fără să mai vizitezi nici un oraș istoric ! — Nu, azi nu ! rîd. Azi n-am avut parte de peripeții. Odată, mai demult, la scurt timp după ce ai mei se mutaseră În casa asta, am luat trenul greșit și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
strălucesc. Acum am Înțeles. Vă rog continuați. Îmi aruncă o privire, Își dă ochii peste cap și zîmbește, și nu mă pot abține să nu-i surîd și eu. După ședință, lumea părăsește treptat camera, Încă discutînd, iar eu dau ocol mesei, strîngînd ceștile de cafea. — Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, domnule Harper, Îl aud pe Connor zicînd cu Înflăcărare. Dacă doriți cumva o transcriere a prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
perioadă mai de demult. Are o arhitectură georgiană absolut fabuloasă, spune cineva către altcineva, trecînd pe lîngă mine spre intrare, iar pietrișul le scîrțîie sub pași. Georgiană. Asta am vrut și eu să zic. Pornesc pe urmele muzicii și dau ocol casei, ajungînd la peluza uriașă, unde evenimentul e În plină desfășurare. Partea din spate a casei e acoperită cu stegulețe, iarba e Împînzită cu corturi, pe o scenă cîntă o formație, iar copiii țipă, sărind pe un castel-trambulină. — Emma ! Ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Alergând la PARASCHIV.): Zice, da, zice... că noi... noi suntem gata... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice că da, că el... el... INAMICUL (Alergând la PARASCHIV.): Zice că... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice... (MACABEUS și PARASCHIV au făcut în acest timp ocolul camerei, fiecare în alt sens, unul mirându-se că vede, celălalt mirându-se că nu vede; s-au ciocnit în fața mesei; se pipăie unul pe altul.) INAMICUL (Când la unul, când la altul.): Da, cu floarea, cu floarea... Vezi? Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și va asculta atent ceea ce se va întâmpla, uneori ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în amurgul care se lasă peste ninsoarea de ace. Urâtă vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de Tecla când a fost tunsă întru monahism, la un an sau doi după Primul Război. Câțiva ani mai târziu, a căzut însă în păcat cu inspectorul silvic Anatol Osirică, unchiul tânărului Georgiu Osirică, care va ajunge în 1948 șeful Ocolului Silvic de la Obancea. Așa s-a născut viitorul general. L-au botezat Lavrentie, în amintirea bunicului. Tecla a trebuit să părăsească mănăstirea. Cum Osirică n-a vrut să recunoască copilul, i-au dat numele de familie al mamei. Din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cenușă, cum am văzut odată ca se spunea într-un film. Ridică din umeri. Nici nu-i păsa de ce lăsaseră anii în urmă. Poate nici n-o interesa. - Se-adunase tot sălașul. Tata îi amenințase de dimineață, când trecusem spre ocol. „Bă, a venit ordin de sus să nu tăiați stejarul, că l-am declarat monument istoric. Are trei sute de ani. E ocrotit de lege, de-acu-nainte“. Probabil când au auzit de lege, s-au speriat și, ca să n-aibă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul pantofilor lui, de umbrele lor lungite mult în țărâna drumului. Magda se pomenise dintr-o dată povestindu-i de copilăria ei, petrecută într-un sat din apropiere, peste pădure. Tatăl ei, Georgiu Osirică, fusese șeful Ocolului Silvic Obancea. S-au stabilit în orășel când ea se pregătea să intre la liceu. Atunci s-au cunoscut, s-au apropiat. Au făcut ultimul an de școală împreună. Mai înainte el fusese la București. Crescuse la cineva din capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără umbră de-a lungul drumului, își aminti de întâmplarea aceea cu stejarul făcut dispărut de țiganii dintr-un cătun de lângă satul lor. Era un cătun de lingurari. Trăiau din furtișaguri de lemne din ocolul de care răspundea tatăl ei. Îi venise așa, dintr-o dată, amintirea întâmplării de demult, dintr-un fel de zădărnicie a vorbelor. Mergea lângă el, îl simțea alături, îl cercetase tot timpul cât duraseră festivitățile, apoi la masă și tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
motiv, că își marchează teritoriul în alte părți. — Așa a zis? — Da. — Ce prostie. Și nu i-ai zis că miroase? — El a zis că nu miroase. — Probabil că s-a obișnuit și nu mai simte. — Știi că lucra la ocolul silvic? — Cine? — Negruțiu. — Serios? — Da. Era și vânător, are trofee prin casă, are și pușcă. L-am văzut cum o curăța într-o duminică. — Își curăța pușca în curte? — Nu, stătea în geam și o curăța cu o cârpă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nț, murmură Hugo, un băiat în creștere are nevoie de mai mult de atât dimineața“) și ne-am dezlănțuit. Față de sfeclă, care stătea lângă Matthew, se prezentă sub numele de Bill și îl juca pe Bottom; în același timp, făcu ocolul mesei cu o privire fioroasă de parcă ar fi vrut să ne atragă atenția că intenționa să taie din scurt orice glumă care s-ar fi făcut la adresa lui pe tema asta. Am remarcat că a zăbovit cu privirea mai ales asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fi fost în Sicilia, nu-ți mai dădea mâna să-mi zici așa ceva, zise Sally, cu un accent voit mai pronunțat, pentru efectul dramatic. —Ben? Ben! strigă o voce de pe scenă. —Lângă birou, răspunse Ben, vin acum. Philip Cantley dădu ocol panoului care masca scena și se opri, uitându-se lung la noi. Avea o capacitate uimitoare de a face oameni nevinovați să se simtă de parcă ar fi fost prinși în flagrant delict; nu puteam decât să bănuiesc ce efect ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și norii albi păreau acum un caier de bumbac îmbibat în sânge. Papagalii și curcanii sălbatici căutau un adăpost unde să-și petreacă noaptea, iar o familie de maimuțe araguatos urla, acolo în depărtare, printre arborii mari de capoc. Dădu ocol lagunei cu pas grăbit și blestemă primii țânțari care se avântaseră să-l atace. Ultimii metri îi parcurse în fugă și nu se opri până nu se simți în siguranță sub apărătoarea de țânțari. Rămase acolo, citind la lumânare, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi atins echilibrul perfect între existența lui și lume, între spiritul lui și Natură. Înainte de a ajunge în Amazonia, încercase doar o singură dată o senzație asemănătoare. S-a întâmplat într-o dimineață, pe o șosea din California, când un ocol neprevăzut l-a silit să intre pe un vechi drum de pământ și s-a rătăcit. Deodată, s-a trezit singur în pădure, lângă o fântână veche, la care s-a oprit. S-a așezat pe marginea ei, a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care s-a oprit. S-a așezat pe marginea ei, a aprins o țigară, s-a gândit la o mie de lucruri pe care le avea de făcut în ziua aceea și pe care nu le va mai face din pricina ocolului, și s-a simțit fericit, cum nu mai fusese niciodată. Și-a dat seama câte lucruri urgente puteau aștepta ziua de mâine, sau o altă zi, sau nu se mai făceau deloc, și că nimic nu i-ar putea prilejui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu în pierdere, dar nu văd un alt mod de a deschide această șosea. — Prin masivul muntos... Există un proiect. — N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. Se jucă din nou cu creionul. Apoi se ridică în picioare, dădu ocol enormei mese de lemn ros și ieși în balconul larg. Îl urmară. Guvernatorul privi cu atenție linia abruptă a Anzilor care se distingea foarte departe și arătă într-acolo: — O șosea prin masivul muntos? Clătină din cap în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vrem să pricinuim daune, dar stați în calea noastră... Când un tren merge cu o sută de mile pe oră și un cal îi traversează calea, logic este să se dea calul la o parte, nu să facă trenul un ocol... Noi suntem Progresul. Un tren pe care nimeni nu-l mai poate opri... Nu e vina mea! Așa merge lumea... Atunci, ucideți calul, spuse José Correcaminos. Dacă un cal stă întotdeauna acolo unde este locul lui și dacă numai acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
strângea de Încheietura mâinii și spuse: — Commissario Brunetti? — Da. Zâmbetul care umplu fața carabinierului fu aproape angelic În căldura și simplitatea lui. Dumnezeule, omul are gropițe În obraji! Mă bucur că ați putut veni taman din Veneția pentru asta. Dădu ocol mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți, vă rog să luați loc. Ați vrea puțină cafea? Vă rog, puneți-vă servieta pe masă. Așteptă răspunsul lui Brunetti. — Da, mi-ar prinde bine puțină cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nicio mașină nu venea de undeva pentru a se îndrepta către nicăieri, surâse și se ridică de pe bancă. Ajunse în mijlocul străzii, se întinse pe linia albă care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul îi dădu ocol, privindu-l cu superioritate. - Cam asta a fost, înțeleg că ai ajuns la concluzia următoare - nu are rost să-ți înfigi încă un cuțit în rana deschisă. Lucia, cel puțin așa cum vrei tu să crezi, nu există. Du-te acasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
s-au produs schimbări pozitive, prin formarea uniunilor de obști, acele „romanii populare”, cu scopul rezistenței în fața pericolelor externe. În zonele unde s-au constituit aceste uniuni de obști, au fost păstrate până astăzi denumirile de țări, câmpuri, codri sau ocoale, practic structuri social-economice și administrative, care au dăinuit multe secole. Obștea sătească avea proprietăți funciare comune (terenuri agricole, păduri, iazuri, locuri cu materii prime), folosite de toți locuitorii ei. Ulterior, apar și proprietățile familiale private (loturi arabile, vite, unelte), care
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]