4,789 matches
-
Întrețineau vitraliile Înguste, saturate de sare, dar și zorii unei zile mohorîte. Cu capul În mîini, se ruga lui Dumnezeu s-o absolve de păcate. - Am făcut ce credeam că e drept, așa cum am făcut odinioară, doar ca s-o ocrotesc. Fie ca Loïc să mă ierte... Glasul i se frînse.Lacrimile se prelinseră În tăcere pe obrajii zbîrciți, fără ca ea să dea semne că vrea să le șteargă. Mult mai tîrziu, Întinse mîna spre geantă și scoase un plic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine am construit toate astea, va trebui să Înveți să te bați ca să le păstrezi. Gwen avea pe atunci doar cinci ani, dar nu uitase. Și o cumplită Îndoială o străbătu. Yvonne era În stare de orice ca s-o ocrotească. Inclusiv de uciderea lui Loïc. Prin fereastra biroului, care oferea o largă perspectivă asupra casei, Își văzu fiul sosind pe scuter, Încetinind În dreptul intrării și, fără să oprească motorul, băgînd mîna În cutia de scrisori pentru a trage ziarul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În primul rînd pentru a-l ocroti pe el. - Chiar credeai că vei putea să-mi ascunzi asta? Gwen tresări, căutînd În zadar cum să se justifice fără a-l jigni, cînd văzu pagina Întîi din Télégramme pe care Ronan i-o flutura pe la nas. Așadar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuia ghicești printre Între cuvinte, căci acestea erau rare. Voia să vorbească de Christian, ghicea vîrtejul de simțăminte contradictorii care o chinuiau pe fiica lui În legătură cu el. - L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă să se explice, murmură Marie. Milic rămase tăcut, tot frămîntîndu-și În mîini cascheta veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe cel pe care-l iubise atît de mult și care o abandonase de bună voie. Om cu puțină credință. Ochii i se umplură de lacrimi. - Aveam o mamă pe care o respectam, un frate mai mic pe care-l ocroteam și un bărbat care spunea că mă iubește. Astăzi mama e În Închisoare, Pierric e În comă, iar Loïc m-a părăsit. Nu vă e de ajuns? Vreți să mă acuzați că am omorît pe doi dintre prietenii mei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un calvar! Iar debilul de Pierric, dacă m-am luat de el, e pentru că reîncepuse să vorbească, trebuia să-l fac să tacă! Voia să spună tot, despre femeia cu gîtul tăiat, despre aur, despre tot! Eu trebuia să-mi ocrotesc fiica, să-i protejez averea, viitorul! Fiica mea era viața mea! Toate grozăviile astea, totul e numai din vina lui Arthus! El e cel care ne-a pus să jurăm că nu vom spune niciodată nimic, el a pus totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămăsese imobilizat, de parcă nu avea să mai fie vară, de parcă ar fi venit deja septembrie. Ryan, cu o deprindere de metronom, Îi vizita În fiecare zi pe Juliette și pe Ronan, care Își organizau viața În jurul viitorului copil. Iar Jeanne ocrotea tînăra pereche, Îi răsfăța, profitînd de absența lui Armelle, care se instalase la Brest pentru a fi În apropierea lui PM, aflat În stare de prostrație Într-un așezămînt psihiatric. În casa Le Bihan, Philippe se consacra cu totul bunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se făcuse livid, rămăsese nemișcat, doar respirația Îi trăda emoția. Cu suspine În glas, cu mîinile Jeannei Într-ale ei, Marie continuă: - Ai fost atît de dură, nu suportam să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca eu să nu știu niciodată că eram fiica unui bandit oarecare... - Taci! Erwan de Kersaint era un tînăr minunat! Loial, curajos! - Un manipulator care a furat, a mințit, a ucis... Îl detest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi sângerau, știa că va rămâne orb pentru totdeauna, iar mâna dreaptă Îi era pe jumătate secționată; dar mai știa că, În ciuda sângelui și a suferinței, Annabelle va rămâne alături de el, ocrotindu-l veșnic cu iubirea ei. În weekendul de Toussaint, plecară Împreună la Soulac, la casa de vacanță a fratelui Annabellei. În prima dimineață, s-au dus Împreună pe plajă. El se simți obosit și se așeză pe o bancă, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce-ați făcut pentru noi cât oi trăi! Să vă ajute Dumnezeu să aveți parte numai de bine, să vă deie Dumnezeu bărbat bun și coconi și tot ce-i bun și de folos sufletului! Doamne Maica Domnului să vă ocrotească și ingerii din ceruri să vă apere! Să fie primit la mormânt, don’șoară, zice și Mihai, privind lung certificatul de naștere. Și-a luat liber de la sondă, l-a sunat pe șef, a zis că dă o țuică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă. Poate nici n-o interesa. - Se-adunase tot sălașul. Tata îi amenințase de dimineață, când trecusem spre ocol. „Bă, a venit ordin de sus să nu tăiați stejarul, că l-am declarat monument istoric. Are trei sute de ani. E ocrotit de lege, de-acu-nainte“. Probabil când au auzit de lege, s-au speriat și, ca să n-aibă de-a face cu ea, au tăiat copacul. Au făcut dispărută și crucea. Ca și cum nimic n-a fost. Îți dai seama? Nu-i răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rătăcea în întuneric ca aliat al spiritelor răului. Pentru asemenea escapade nocturne, războinicii aveau nevoie de o zi întreagă să se pregătească, să stea la soare ore întregi și să se îmbibe cu forța lui binefăcătoare, forță care îi va ocroti apoi de Taré. Cu timpul, va afla că, în zilele fără soare, nu era chip să-l faci pe un yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în înaltul cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la malurile largului râu San Pedro. Kano se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
arborilor de capoc, sprijinindu-se de ramuri și plante agățătoare. Cină pe plaja de nisip, acolo unde descoperise urme proaspete de broască țestoasă care i-a oferit deliciul unor omlete gigantice. Dormi în hamacul atârnat între două trunchiuri de palmier, ocrotit de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât un cer fără nori, și fără alți pereți, decât râul, de o parte, și selva, de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adaptarea noastră la această lume, sau ca ei să vrea să intre în lumea noastră. Sunt lumi diferite și nu se pot contopi... Aroganța albilor disprețuiește tot ce e străin și nu admite că putem fi egali. Vor să ne ocrotească sau să ne distrugă. Iar eu n-am fost de acord. — Misionarii nu s-au purtat bine cu tine? — Ba da. Dar pentru ei, în primul rând este Dumnezeu, iar pentru noi, în primul rând este libertatea... La început, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai multă eficiență. Iar ceilalți! Atât de mândri de sarbacanele și de curara lor, orbiți de setea lor de răzbunare, incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Am ajuns la limita atâtor abuzuri și samavolnicii, încât poporul nu îi va mai suporta mult timp pe cei care îl vând în interesul străinilor și al particularilor. Yubani-i fac parte din poporul nostru și eu garantez că îi voi ocroti, așa cum voi ocroti la momentul potrivit pe fiecare dintre dumneavoastră. O nouă pauză dramatică. Aici, între acești copaci milenari și alături de acești oameni care sunt rădăcina autentică a rasei noastre, vreau să denunț nu numai politica criminală a Guvernului, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
limita atâtor abuzuri și samavolnicii, încât poporul nu îi va mai suporta mult timp pe cei care îl vând în interesul străinilor și al particularilor. Yubani-i fac parte din poporul nostru și eu garantez că îi voi ocroti, așa cum voi ocroti la momentul potrivit pe fiecare dintre dumneavoastră. O nouă pauză dramatică. Aici, între acești copaci milenari și alături de acești oameni care sunt rădăcina autentică a rasei noastre, vreau să denunț nu numai politica criminală a Guvernului, ci și drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
această treabă cu yubani-i și cu măcelul, al cărui obiect îmi poate fi de folos în candidatură și în formularea planurilor mele politice viitoare, voi întoarce favorul, dând garanții yubani-lor că Guvernul meu va confirma Tratatul prin care au fost ocrotiți în toți acești ani. Nu se va deschide șoseaua, iar dacă e deja deschisă, se va închide din nou. Se vor bucura de selvele lor, fără ca cineva să-i deranjeze, iar dumneavoastră, Ávila, veți obține înlesniri pentru a studia regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de apărare, sunt periculoși exact din acest motiv. Pot pricinui mai multe daune decât o armată, pentru că în mintea multora, ei par mai degrabă animale, decât făpturi omenești. Și în țara mea, dumneavoastră știți, există mai mulți oameni dispuși să ocrotească animalele, decât ființele omenești. O sută de yubani pot emoționa publicul mai mult decât zece mii de muncitori cerând un tratament corect. Căută în buzunare, nu găsi țigări și întinse mâna cu siguranța că Gubern îi va oferi de îndată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
altora. Tari să fiți în credință, și tari în gânduri s-o țineți! Îi îndemnă părintele pe credincioși la sfârșitul slujbei. Pentru că în fericire ne dă înțelegere și statornicie... iar în necaz ne alină și învie cerească nădejde!... Dumnezeu ne ocrotește! Să tragem nădejde... Amin!” La Biserica Sf. Gheorghe, din cimitir, Sf. Liturghie se terminase, dangătul clopotelor vibra aerul cu înfiorare în carne. În genunchi lângă mormânt, Iorgu cu ochii închiși se ruga... Pentru o clipă nu mai văzu nimic înaintea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-o de mai multe ori, plângând, cutremurat în toată ființa lui. Iorgu, la marginea patului, plângea... Plângea cu sughițuri, pe aceea care i-a stat alături o viață. Curajoasa femeie, nu s-a temut niciodată pentru viața ei, i-a ocrotit-o pe a lui. Dragostea și puterea ei de dărurire a întrecut orice așteptări. Bătrânul Iorgu plângea... plângea ca un copil după mama lui. Se simțea singur, ca un pui de păsărică, fără aripi, căzut din cuib în drum. Ii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
căutându-și neobosite floarea favorită... Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând tovărășie celor morți. Acolo, sub piatră... acolo își doarme somnul veșniciei și Vasilica... In genunchi, cu mâinile pe mormânt, Iorgu se ruga... -Fata, Fata!.. Tie, care m-ai ocrotit o viață, îți deschid inima... înaintea ta îngenunchez... arată-mi drumul de urmat!.. Iartă-mă, Fata că ți-am greșit, de multe ori, fără să meriți, iartă-mă!.. murumură Iorgu cu ochii înlăcrimați. Erai bună și blândă, și iertătoare... erai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și literatura română), care, pe parcursul unui matrimoniu de 36 de ani, l-a Înțeles perfect (Mare lucru e ca un fost deținut politic să fie Înțeles de o femeie care n-a trecut prin infernul de dincolo de gratii), l-a ocrotit și l-a Îngrijit cu dăruire maritală pilduitoare. Bucurii mari a avut Ică și din partea fiului său (unic) Adrian-Nicolae, care, călcând ferm pe urmele părinților săi admirabili, deveni și el licențiat (este inginer). Bătăile nenumărate din anchetă (la Securitatea bucureșteană
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]