2,169 matches
-
Oricât de privată, această trecere a femeii de la condiția de tânără fecioară la cea de mireasă se reflecta asupra complexului social și implica zeitățile panteonului. Abandonarea stării feciorelnice, legată de Artemisxe "Artemis", era trăită ca o pedeapsă de „ispășit” prin ofranda adusă zeiței, ofrandă alcătuită din obiecte care aminteau de copilăria fetei, dar care la Cirene, ca și În alte cetăți, se traducea Într-un tribut pe care tânăra mireasă trebuia să i-l plătească Artemisei Înainte de a intra În camera
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această trecere a femeii de la condiția de tânără fecioară la cea de mireasă se reflecta asupra complexului social și implica zeitățile panteonului. Abandonarea stării feciorelnice, legată de Artemisxe "Artemis", era trăită ca o pedeapsă de „ispășit” prin ofranda adusă zeiței, ofrandă alcătuită din obiecte care aminteau de copilăria fetei, dar care la Cirene, ca și În alte cetăți, se traducea Într-un tribut pe care tânăra mireasă trebuia să i-l plătească Artemisei Înainte de a intra În camera nupțială. Și Zeusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lipsea nici Afroditaxe "Afrodita", care domina dimensiunea sexualității pe care tânăra o descoperea prin nuntă. Darurile pe care soțul i le făcea soției după nuntă „pentru pierderea fecioriei” (ibidem, 3, 36) Încheiau acest complex rit de trecere care Începuse cu ofranda către Artemis. Deși private, riturile de naștere, căsătorie și moarte, care, laolaltă, scandau etapele existenței umane, interacționau cu viața publică a cetății, cu care cetățenii Înșiși se identificau; de aceea, ele nu se puteau sustrage intereselor divinităților care stăpâneau ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hera le dădea frumusețea și prudența; Artemis statura, iar Atena le Învăța să realizeze „lucruri minunate”. Transferate În cetate, aceste zeițe Își Împart În spațiul public controlul asupra lumii feminine, dar se și intersectează. Astfel, la Sparta, o Afrodita-Hera primea ofrande din partea mamelor Înainte de nunta fiicelor, iar la Atena Afrodita ocrotea nunta fecioarelor. Tot la Atena, tinerele erau consacrate Artemisei În timpul brauroniilor, În timp ce celelalte fete, Între șapte și unsprezece ani, alungate În apropiere de templul Atenei Polias și numite arrefore, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Î.Hr.) În centrul cetății Tarquinia, a furnizat noi și importante informații despre religia primitivă a Etruriei anterioară fazei de elenizare din secolele VIII-VII Î.Hr. Sediul originar al acestui cult este o cavitate adâncă a solului, obiect al unor ofrande sângeroase și nesângeroase, care a restituit documente Însemnate despre posibila existență a unor sacrificii umane infantile, așa cum ni s-a transmis În legătură cu originea sărbătorii romane a Larilor Compitales (Macrobius, Saturnalia, I, 7, 35). Ulterior (secolul al VII-lea Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței Atenaxe "Atena", paladiul (Gianelli, 1923, pp. 52 sqq.). Eneaxe "Enea" ar fi primit acest paladiu În Italia, de la Diomede sau de la Nauta, tovarășul său1. Filoctetxe "Filoctet", care ar fi Întemeiat diferite cetăți Între Sibaris și Crotona, a depus ca ofrandă, În templul lui Apolloxe "Apollo" Aleos, la Crimisa (Punta Alice), arcul primit odinioară de la Herakles. Mormântul lui este arătat la Crimisa (Lykophron, 911 sqq., 927 sq.; Servius, comentariu la Eneida, 3, 402; Strabon, 6, 1, 3). La Metapont puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase În cultul privat zilnic (Larii și Penații primesc mici părți din mâncare), dar și În cultul morților, În care sunt comemorați membrii familiei, sau În sărbătorile În care este celebrat ciclul vieții. Nunta și nașterea pot fi celebrate prin ofrande și purificări În cadrul familiei. La ziua de naștere pater familias Își sărbătorește propriul „geniu” printr-o ofrandă de vin și tămâie. Cultele care se moștenesc impun obligații particulare. Cu toate acestea, indivizii privați nu sunt În mod necesar și membri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților, În care sunt comemorați membrii familiei, sau În sărbătorile În care este celebrat ciclul vieții. Nunta și nașterea pot fi celebrate prin ofrande și purificări În cadrul familiei. La ziua de naștere pater familias Își sărbătorește propriul „geniu” printr-o ofrandă de vin și tămâie. Cultele care se moștenesc impun obligații particulare. Cu toate acestea, indivizii privați nu sunt În mod necesar și membri ai unei comunități stabile, legată de un anumit sanctuar local, În care ea să Își practice propriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
analizată izolat, Într-o perspectivă naturalistă. 3. Cultul imaginilortc "3. Cultul imaginilor" a) Imaginea Un elementar ansamblu de cult are nevoie să fie delimitat (cu garduri, pietre, un zid) și are nevoie de un loc În care să fie depuse ofrandele, câteodată un altar făcut din bulgări de pământ, iarbă sau pietre. Este folositor și un izvor, așa cum este nevoie și de lemne de ars și de magazii. Însă un monument sepulcral sau o statuie nu sunt neapărat necesare. Statuia este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Imaginile pot vedea, Își pot roti privirea, pot asuda, vorbi. Oamenii le contemplă În rugăciune, iar de cealaltă parte, zeii, În sălașul lor din partea de răsărit a templului, par să Îi privească pe cei care Îi imploră și le aduc ofrande (Vitruvius, 4, 5, 1). Când zeii li se arată oamenilor, ei par statui de cult: „Era Iunonaxe "Iunona": am recunoscut-o pentru că stă pe cetățuia lui Jupiter” (Ovidiu, Faste 6, 18; cf. Apuleius, Metamorfoze, 11, 3). Imaginea structurează epifania. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o haină, lui Jupiter i se oferă o cunună de lauri sau o implorare scrisă. Pare mai puțin respectuos gestul de a lipi o foaie pe statuie sau cel de a scrie propria cerere pe piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fii cinstit de această turtă”. 2a Apoi oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin (și roagă-te) astfel: „Ianus, părinte, după cum oferindu-ți turta am Îndreptat către tine rugăciuni bune, la fel, din același motiv, să fii cinstit de această ofrandă de vin”. 2b Apoi lui Jupiter, În acest fel: „Jupiter, să fii cinstit de această turtă, să fii cinstit de ofranda de vin”. C II: Oferă, apoi, porca praecidania. II: 1 Îndată ce au fost tăiate măruntaiele, B II: 1a oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oferindu-ți turta am Îndreptat către tine rugăciuni bune, la fel, din același motiv, să fii cinstit de această ofrandă de vin”. 2b Apoi lui Jupiter, În acest fel: „Jupiter, să fii cinstit de această turtă, să fii cinstit de ofranda de vin”. C II: Oferă, apoi, porca praecidania. II: 1 Îndată ce au fost tăiate măruntaiele, B II: 1a oferă-i lui Ianusxe "Ianus" o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 1b În același fel, oferă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această turtă, să fii cinstit de ofranda de vin”. C II: Oferă, apoi, porca praecidania. II: 1 Îndată ce au fost tăiate măruntaiele, B II: 1a oferă-i lui Ianusxe "Ianus" o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 1b În același fel, oferă-i lui Jupiter o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 2a/b În același fel oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin și oferă-i lui Jupiter vin, așa cum ai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tăiate măruntaiele, B II: 1a oferă-i lui Ianusxe "Ianus" o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 1b În același fel, oferă-i lui Jupiter o turtă și dă-i cinste așa cum ai făcut cu ofranda dinainte. 2a/b În același fel oferă-i lui Ianusxe "Ianus" vin și oferă-i lui Jupiter vin, așa cum ai făcut mai Înainte aducându-i turta și oferindu-i turta. C II: 2 Oferă-i deci lui Ceresxe "Ceres" măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ianus" vin și oferă-i lui Jupiter vin, așa cum ai făcut mai Înainte aducându-i turta și oferindu-i turta. C II: 2 Oferă-i deci lui Ceresxe "Ceres" măruntaiele și vinul. Ritualul constă În patru părți: oferta premergătoare (praefatio) - ofranda turtei sfințite - ofranda animalului - ofranda turtei. Fiecare parte este alcătuită din diferite unități. La rândul ei, oferirea animalului se desfășoară În trei momente: immolare - caedere - exta porricere. Porcul este consacrat cu mola salsa și vin. Este ucis și spintecat; În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oferă-i lui Jupiter vin, așa cum ai făcut mai Înainte aducându-i turta și oferindu-i turta. C II: 2 Oferă-i deci lui Ceresxe "Ceres" măruntaiele și vinul. Ritualul constă În patru părți: oferta premergătoare (praefatio) - ofranda turtei sfințite - ofranda animalului - ofranda turtei. Fiecare parte este alcătuită din diferite unități. La rândul ei, oferirea animalului se desfășoară În trei momente: immolare - caedere - exta porricere. Porcul este consacrat cu mola salsa și vin. Este ucis și spintecat; În timp ce ficatul, inima, plămânii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Jupiter vin, așa cum ai făcut mai Înainte aducându-i turta și oferindu-i turta. C II: 2 Oferă-i deci lui Ceresxe "Ceres" măruntaiele și vinul. Ritualul constă În patru părți: oferta premergătoare (praefatio) - ofranda turtei sfințite - ofranda animalului - ofranda turtei. Fiecare parte este alcătuită din diferite unități. La rândul ei, oferirea animalului se desfășoară În trei momente: immolare - caedere - exta porricere. Porcul este consacrat cu mola salsa și vin. Este ucis și spintecat; În timp ce ficatul, inima, plămânii etc. sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi consumată. Acest ultim gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere), sunt despărțite de o a doua ofrandă a unei turte sfințite. În acest proprium al lui Cato nu sunt numite trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare animalul este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere), sunt despărțite de o a doua ofrandă a unei turte sfințite. În acest proprium al lui Cato nu sunt numite trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare animalul este ales, curățat, Împodobit; cei Însărcinați cu sacrificiul și participanții Îmbracă haine curate și au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare animalul este ales, curățat, Împodobit; cei Însărcinați cu sacrificiul și participanții Îmbracă haine curate și au mâinile spălate (purae manus). Sunt pregătite focul, instrumentele și materialul pentru cult. După ofrandă Începe masa. Știm puține despre formula și caracterul acestei paranteze: participanții la sacrificiu trebuiau să mănânce carnea, sau puteau să ia parte la masă și cei care nu erau nici Însărcinați, nici participanți (1 Cor. 8,10)? După sacrificiu, carnea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
formule care verbalizează acțiunea cultuală În timpul desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și În recurentul model „R dat D” a majorității unităților cultuale. Printr-o reproducere mimetică, ritualul reflectă niște acte: a dărui, a hrăni, a mânca. Semnificația ritualului nu stă, așadar, În ucidere, În sânge, În frică și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum este cazul marilor cetăți elenistice constituite În vechime sau mai noi, populate de coloni greco-macedoneni și, mai târziu, de acei romani care, fiind comercianți activi la Delos Încă de la sfârșitul secolului al II-lea Î.Hr., apar adesea În ofrandele onorifice ale atâtor cetăți asiatice alături de grecii care dețin magistraturile cetățenești. O asemenea mobilitate a indivizilor este Însoțită de o mobilitate a ideilor și a practicilor religioase, de Întemeierea unor culte noi care, Într-o primă instanță, au reprezentat patrimoniul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vreme, Înainte ca, În 371/370 Î.Hr. (IG, II2, 1428, Add. 800, 73-74), să-i asume cultul și, În afară de celebrarea de sărbători În cinstea sa, să denumească o navă cu numele său, Ammonis sau Ammonias, pentru a-i trimite ofrande zeului În lăcașul său african. Totuși, În toate aceste cazuri este vorba despre experiențe sporadice, absorbite larg de cadrele tradiționale ale religiei cetățenești care Își menține ritmurile și regulile ancestrale. Dacă uneori personajele divine și credincioșii lor se remarcă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se folosea un amestec din trei elemente, lapte și esență sau frunze de la două plante; pentru foc se folosea un alt amestec de trei elemente: un combustibil uscat, tămâie și seu de la animale (Boyce, 1966; 1975a, pp. 153 sqq.). Aceste ofrande, tipice pentru un ritual domestic zilnic, sunt prevăzute și În yasna „jertfă, cult” (yajña În India), În cadrul căruia era practicată jertfa animală ca act În virtutea căruia spiritele animalelor domestice și benefice ajungeau să fie absorbite de entitatea divină. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]