2,372 matches
-
le-a spus că era urgent; nu aveau timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era un drum accidentat, îngustându-se rapid până când ajunse cât o pistă de motociclete. Potrivită pentru un tractor, dar dificilă pentru un Subaru închiriat. —Intră pe ogor. OK. Omoară motorul. Era un lan de bumbac, suficient de înalt ca să ascundă mașina, exact cum fuseseră informați. Băieții care studiaseră terenul făcuseră o treabă bună. Cei patru începură să se schimbe în haine negre. Ziad le dădu fiecăruia cagule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cadavrul îmbibat cu benzină al gardianului. Flăcările izbucniră imediat, ajungând atât de sus, încât Ziad și echipa puteau să le vadă în cea mai mare parte a celor douăzeci de minute cât a durat tăcutul lor drum de întoarcere prin ogoarele chibuțului. Prima mașină de pompieri a ajuns cam în același moment în care cei patru au găsit mașina pe care o lăsaseră în lanul de bumbac. Pe drumul de întoarcere către Afula, numărară cel puțin încă două camioane de pompieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Jihadul islamic. Dar avem o sursă foarte sigură acolo. Spune că sunt la fel de surprinși ca și noi. Dar scopul? — Ăsta e lucrul cel mai ciudat. Dacă s-ar fi urmărit omorârea cât mai multor oameni, s-ar fi întors de pe ogoarele kibbutzului și și-ar fi îndreptat atacul asupra clădirilor rezidențiale. Dar s-au dus la muzeu. Unde au omorât un singur om. Toubi aproba din cap. —Sau nu s-ar fi dus deloc acolo. Odată ce au trecut peste zid, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
l-au supărat. Dzingbe ("Părintele universal"), Ființa supremă la populația ewe, nu este invocat decât în vreme de secetă: "O, Cerule, către tine se îndreaptă mereu recunoștința noastră; mare este seceta; fă să plouă, ca Pământul să se răcorească și ogoarele să rodească!"7 Îndepărtarea și pasivitatea Ființei supreme sunt minunat redate într-un dicton al populației gyriama din Africa de est, care vorbesc despre zeul lor astfel: "Mulugu (Zeul) este sus, sufletele morților sânt jos."8 Populația bantu spune: "Zeul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Un profet indian, Smohalla, șeful tribului wanapum, nu voia să lucreze pământul, considerând că este un păcat să rănești, să tai, să sfârteci ori să zgârii trupul "mamei noastre a tuturor" prin muncile agricole. Și adăuga: Îmi cereți să ar ogorul? Mă pot eu duce să iau un cuțit și să-l împlînt în sânul mamei mele? Dacă fac asta, atunci când voi fi mort, n-are să mă mai primească în pântecele ei. Îmi cereți să sap și să scot pietrele? Credeți
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub numele de "matriarhat" este legat de descoperirea culturii plantelor comestibile de către femeie. Femeia a fost prima care a cultivat plantele alimentare, devenind așadar în chip firesc stăpâna ogoarelor și a recoltelor. Puterile magico-religioase și, prin urmare, predominanța socială a femeii au un model cosmic: Pămîntul-Mamă. În alte religii, creația cosmică sau, cel puțin, desăvârșirea ei sânt rezultatul unei hierogamii între Zeul-Cer și Pămîntul-Mamă. Acest mit cosmogonic este destul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
agricultorii europeni au integrat în noua lor credință religia cosmică păstrată din vremuri preistorice. Pentru un istoric al religiilor care dorește să înțeleagă și să facă înțeleasă totalitatea situațiilor existențiale ale lui homo religiosus, problema este mai complexă. Dincolo de granițele ogoarelor se întinde o întreagă lume, lumea cu adevărat "primitivă" a păstorilor nomazi, a vânătorilor, a populațiilor aflate încă în stadiul vânătorii de animale mici și al culesului. Ca să putem pătrunde în universul mental al lui homo religiosus, trebuie să ținem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am văzut, căsătoria este valorizată ca o hierogamie între Cer și Pământ. Omologarea Pămînt-Femeie este însă mult mai complexă la agricultori. Femeia este asimilată gliei, semințele înseamnă semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Femeia este asimilată gliei, semințele înseamnă semen virile, iar muncile câmpului, unirea conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un cânt din secolul al XII-lea, Fecioara Maria este slăvită însă ca terra non arabilis quae fructum parturiit. Să încercăm să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conjugală. Femeia aceasta a venit precum un ogor viu; semănați într-însa sămânța, bărbați!" stă scris în Atharva Veda (XIV, II, 14). "Femeile voastre sunt pentru voi precum ogoarele" (Coran, II, 225). O regină stearpă se jeluiește: "Sînt ca un ogor pe care nu crește nimic!" Într-un cânt din secolul al XII-lea, Fecioara Maria este slăvită însă ca terra non arabilis quae fructum parturiit. Să încercăm să înțelegem situația existențială a celui pentru care toate omologările sânt experiențe trăite
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
soției sale. Țăranul austro-asiatic care dă același nume, lak, falusului și sapei, și asemuiește sămânța cu semen virile, ca atâția alți cultivatori, știe foarte bine că sapa este o unealtă pe care și-a făcut-o singur și că, lucrând ogorul, face o muncă agricolă care presupune un oarecare număr de cunoștințe tehnice. Cu alte cuvinte, simbolismul cosmic adaugă o nouă valoare unui obiect sau unei acțiuni, fără ca prin aceasta să le știrbească valorile proprii și nemijlocite. O existență "deschisă" spre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se încrâncenează în „răzbunare“ pentru un pumn de cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt prădate, făcute de nimic. Există, din această cauză, o mare diferență între scrierile despre anii prigoanei. Multe dintre ele par „blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apă dulce rezervoarele, ba din cînd În cînd Îl mai și răsfăța cu vreun cadou neașteptat, venit din alte lumi și de pe alte pămînturi. Și, În cele din urmă, marea Îi mai dăruia În zori roua bogată care Îi acoperea ogoarele. Din prima lui ședere În Insulele Canare, pe vremea cînd era copil, Învățase să lucreze pămîntul ca mulți dintre cei născuți acolo, care-și acopereau cu cenușă vulcanică teritoriile, iar aceasta absorbea umezeala, o transmitea solului și slujea totodată drept izolator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chica-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n gunoi. 179 Frunză verde mintă creață, Duminică dimineață La Darabani în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate părți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și curelele Oboară-mi umerele - Bată-te - mpărate, bată 221 {EminescuOpVI 222} Cea jale - a feciorilor, Lacrimile maicelor. 191 Vai, săraca catana, Când aude porunca, Lasă lingura pe blid Și să ia pe drum plângând, Și-a lăsa plugu -n ogor Și cu ochii plini de dor, Și lasă nevasta grea; Vine vremea ș-o face Și pruncul îmblă pe vatră Nu știe cine i-i tată, Toată cas- o lăcrămează Și pe tată-său -l poftează Jele-i Doamne cui
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
funciară, generalizată de altfel în toată Europa de Est, ci distrugerea imediată a infrastructurii productive din cooperative ; legea din 1991 asociază restituirea proprietății lichidării CAP-urilor. Fragmentării funciare i se adaugă așadar existența micilor exploatații agricole puțin echipate. Reapariția aproape generală a ogoarelor individuale, sub forma parcelelor înguste și alungite, a condus la renașterea unui peisaj agrar caracteristic Europei secolului al XIX lea”. O hartă dedicată „traiectoriilor decolectivizării” plasează în spațiu „bastioanele agriculturii țărănești” (Maramureș, Suceava, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Hunedoara, Gorj și Vîlcea), avînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
își dovedește perenitatea și la tânărul profesor ieșean, care își revizuiește spiritul critic pe măsură ce înaintează în vârstă, tot așa cum „mintea românului cea de pe urmă” l-a sfătuit și pe Constantin Hușanu să nu-și lase mioarele creației împrăștiate pe toate ogoarele scrisului contemporan, ci să le așeze în volumul de față, constituinduse astfel și într-o fereastră deschisă spre colegii lui de breaslă cu care a traversat ultimii 50 de ani.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
în fața călătorilor. Terasamentele plantate cu arbuști de protecție, gardurile vii și lizierele ce apărau drumul de fier de năvala zăpezilor iarna, acum, vara, impresionau prin coloritul lor viu și înviorător. În spatele acestora, cât cuprindea cu privirea, până la orizont, se întindeau ogoarele bine delimitate: unele cu porumb înalt, încă verde, prin care omul se pierdea; altele cu floarea soarelui de un galben-maroniu, grădini de legume și livezi încărcate cu fructe în pârgă ce-i stimulau papilele gustative și-l făceau să înghită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
intră direct în rol, cu glasul lui sonor, clar și precis: "Mi-e foame, dragă mamă! Nu e pâine! / Mi-e foame și să știi că am să mor/ Mai rabdă, puiul mamei, până mâine/ Că mâine scoatem plugul la ogor!" Ca la un semnal, toți din sală au început să ofteze și să se agite. Bidaru însă continuă: "Mi-e foame, dragă mamă. Nu e pâine! De amar de vreme m-ai tot amânat/ Mai rabdă, puiul mamei până mâine
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Pământ, chiar și cu binoclu nu ar fi putut privi niciodată la o distanță mai mare de câțiva kilometri în jurul său. Din avion nici atât: ori vedea sub el doar câțiva nori albi ca spuma și Soarele orbitor deasupra, ori câteva ogoare ca niște preșuri pe care puteai călca la nevoie; ori acoperișurile caselor în interiorul cărora se adăposteau semenii lui, ființe minuscule de dimensiunea unor furnici. Acum avea în față un peisaj celest, o întreagă planetă cu mări și oceane, cu un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crâng. Tufișuri și hățișuri, clătinându-se de vietăți, mărginesc drumeagul până sus. De departe, acolo sus se vede pâlcul de salcâmi înalți... Acolo îi cimitirul. Satul viu... cu toții, trăiesc învecinați cu morții lor. Pe coasta dealului, un țăran își ară ogorul. În plug, boii cu spume sub jug și la gură, răsuflau adânc, sufereau... dar, trăgeau mai departe credincioși stăpânului, într-o înțelegere tacită, într-o împerechere de destin și suferință în inima amândurora. Soarele se lăsa spre asfințit. Văzduhul era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori cu Suru, numai acolo reușea să se regăsească, alături de ei, retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nimic altceva. Cred că aceasta este cea mai valoroasă brățară a sufletului nostru. Vai, ce frumos sună! Dar prea moralizator. Și dacă într-adevăr, e o veritabilă brățară, nu se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]