5,154 matches
-
cred că e doar o aparență, un exercițiu, pentru că Tu, Eu și Dumnezeu suntem Unu, deci nu pot să te scot din unitate și să te privesc față către față. Ar fi ca și cum l-aș vedea pe Dumnezeu, o imposibilitate ontologică. Filosofia nu poate neglija Revelația, aceasta din urmă fiind, ca să spunem așa "filosofie primordială", preponderent etică. Începutul filosofiei nu a fost cogito-ul, ci receptarea. Marile teme au fost revelate, sau măcar inspirate. Cărțile sacre conțin tot ce avem nevoie. Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cotidian. Cum gîndește cine se exprimă astfel ? Sau, mai bine zis, gîndește ? 1.12. PRADĂ LUI DUMNEZEU Sub orice nume sau formă vei căuta Realitatea absolută, vei constata că ea nu are nici nume nici formă. Cînd realizăm identitatea noastră ontologică cu Realitatea, putem dobîndi Pacea, sau liniștea. Aceasta presupune depășirea tuturor dualităților, gen subiect-obiect, viziunea și trăirea unității, trăirea în înțelepciune, dincolo de orice îndoială. Descoperindu-ne adevărata identitate, căreia scripturile îi spun Sinele suprem, devenim unu cu Dumnezeu, îi cădem
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Spontană sau programată, acestă susținere recurge la politici concurențiale ofensive acceptabile de comunitatea internațională și la alte practici economice agresive, vizibile sau mascate, ce pot fi încadrate în expresia "război economic". 4.1. GEOECONOMIA O ABORDARE EPISTEMOLOGICĂ Care este statutul ontologic al geoeconomiei ? Există multiple moduri de a ne interesa privind logica de decantare a cunoștințelor științifice și de clarificare teoretică, istorică, ideologică ș.a., astfel încît alegerea nu e deloc ușoară. Trebuie răspuns la trei întrebări: 1) Ce este o cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
constituită, cum și-a atins acest statut ? și 3) Cum se apreciază valoarea sau validitatea acestei cunoștințe și cum este ea introdusă în cîmpul de întrebuințare? Studiile epistemologice, cum sesiza Bachelard, sunt înscrise într-o perspectivă istorică, mai curînd decît ontologică. Există o dublă discontinuitate: pe de o parte, între sensul comun și teoriile științifice; pe de altă parte, între teoriile știin țifice care se succed de-a lungul timpului. Acestea se cheamă rupturi epistemologice. Provoacă geoeconomia o astfel de ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe de o parte, între sensul comun și teoriile științifice; pe de altă parte, între teoriile știin țifice care se succed de-a lungul timpului. Acestea se cheamă rupturi epistemologice. Provoacă geoeconomia o astfel de ruptură ? Răspunde ea unui vid ontologic lăsat liber de alte discipline științifice, de alte paradigme ? E dificil de stabilit o astfel de ruptură și de a emite astfel de pretenții. Dorința de a adera la paradigma geoeconomică vine din insatisfacția oferită de modelele curente în explicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
atenție însă la opinia lui Aristotel, potrivit căreia în orice mișcare există un punct care rămîne imobil. Mișcătorul nemișcat... Alte științe urmăresc în egală măsură să descopere o astfel de arhitectură implicită, fără să-și schimbe principiile, valorile sau contractele ontologice cu realitatea. E vorba de fizică, de economie și alte științe care pur și simplu se autoflagelează. E adevărat că au ajuns și ele să-și pună noi întrebări. Proiectul geoeconomiei este de a răspunde la o întrebare ontologică ce
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
contractele ontologice cu realitatea. E vorba de fizică, de economie și alte științe care pur și simplu se autoflagelează. E adevărat că au ajuns și ele să-și pună noi întrebări. Proiectul geoeconomiei este de a răspunde la o întrebare ontologică ce apasă asupra realității economice și sociale a națiunilor, organizațiilor și indivizilor. Geoeconomia adoptă o viziune privind mecanismele și dinamicele ce pot clarifica și explica con juncția aparent contradictorie între teritoritorialitate și puterea economică și socială. Geoeconomia este un enunț
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cercetătorilor și practicienilor, care doresc să-și reînnoiască perspectivele asupra rea lității. Ea se bazează pe un relativism instruit și refuză să se supună atît individualismului metodologic, cît și instituționa lismului. Poate e prea devreme pentru a căuta un statut ontologic geoeconomiei, este încă nevoie de dezvoltări, de experimentări și tatonări. Destinul nu poate fi forțat. Deocamdată, geoeconomia permite edificarea unei baze de discuții, de interpretare, dialog științific și de critică pentru geopolitologi, economiști, manageri și eseiști. Geoeconomia a ales calea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
critică pentru geopolitologi, economiști, manageri și eseiști. Geoeconomia a ales calea pozitivismului logic, împrumută instrumentar de la alte discipline pentru a-și forma propriul aparat metodologic, propriile credințe și sistem de valori, pentru a depăși criza de modele și eventualul paradox ontologic. Este adevărat că întrebările sunt încă mai numeroase decît răspunsurile. Asta pentru că lipsește un repertoriu de răspunsuri de-a gata de utilizat ca fațadă epistemologică a producției de enunțuri. Această disciplină nu-și propune să ofere o sumă de certitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu mijloacele actuale, pot fi însă cum știm întrerupte de revoluții, de schimbări bruște și masive în ceea ce numim "ordinea lucrurilor", cvasiimprevizibile. O stare de neascundere, cum ar zice Heidegger. Modificările posibile sunt de profunzime, atingînd nivelul ontic și cel ontologic al Ființei, niveluri care se implică reciproc prin însăși esența lor. Gîndiți-vă numai la domeniile IT, telecomunicații și biotehnologii. Evoluțiile și transformările, cu cît vor fi mai deosebite, cu atît vor dezvălui bogăția adevărului originar. Ființarea dezvăluie Ființa, o propune
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a urîtului", cu trimitere la cartea cu același titlu coordonată de Umberto Eco. În fine, ultimul capitol, este unul de spiritualitate, ce încearcă, într-o lume plină de pericole și de amenințări, să ne redea speranța, în-crederea în statutul nostru ontologic de "fii ai luminii" și să planteze "sămînța devenirii" întru mai bine. Se cuvine să aduc calde mulțumiri domnului academician Basarab Nicolescu pentru prefața cu care m-a onorat, colegilor din cadrul Centrului de Studii Transdisciplinare al Universității "Alexandru Ioan Cuza
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
continuă să producă aceleași efecte, umplându-l de groază pe talentatul denigrator al festivismului globalizat! Nostalgie și dor de insignifianțătc " Nostalgie și dor de insignifianță" Evident, individul nu este mai pueril ca odinioară și n-a avut loc nicio „răsturnare ontologică completă”. Aici nu e vorba atât de triumful regresiei psihologice, cât de consacrarea socială a tinereții ca ideal de existență pentru toți. În acest cadru cultural în întregime nou, idealul vieții adulte, serioase și riguros organizate se estompează în beneficiul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
lucrări publicate de către profesorul Geană în perioada ulterioară susținerii tezei sale doctorale. Cartea este scrisă ca o „introducere epistemologică” (nu tematică) în antropologie, cu convingerea critică potrivit căreia „știința pornește de la concept”. Ca atare, autorul identifică „trei condiții constitutive”: condiția ontologică (în legătură cu precizarea unui domeniu antropologic propriu), condiția metodologică (rezultată din specificitatea cercetării antropologice) și condiția conceptuală (cu scopuri taxonomice, dar și pentru o coerență și completitudine a disciplinei). „Condiția ontologică” este abordată, în primul rând, cu referire la începuturile științifice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
de la concept”. Ca atare, autorul identifică „trei condiții constitutive”: condiția ontologică (în legătură cu precizarea unui domeniu antropologic propriu), condiția metodologică (rezultată din specificitatea cercetării antropologice) și condiția conceptuală (cu scopuri taxonomice, dar și pentru o coerență și completitudine a disciplinei). „Condiția ontologică” este abordată, în primul rând, cu referire la începuturile științifice ale antropologiei, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Contextul desăvârșirii „marilor descoperiri antropo-geografice” îngăduie disciplinei depășirea unei problematici inspirată de ideile de „natură umană” (conform cu Adolf Bastian
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
continuum psiho-socio-cultural al universului uman”, în planul identității individului (și deci al personalității acestuia) în cel al normelor de comportament (ce compun cultura), și în cel pozițiilor și relațiilor sociale (specifice societății și structurii sociale). Din tripla perpectivă a condiției ontologice, metodologice, și conceptuale a disciplinei, profesorul Geană este îndreptățit să definească antropologia culturală ca „studiu participativ și comparativ al interrelației structură socială-cultură-personalitate, la scara variabilă a unităților existențial-umane în care omul se întruchipează concret”. Lucrarea profesorului Geană este importantă și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
disciplinei. Cartea profesorului Geană se încheie cu o seamă de „reflecții sinoptice” legate de nevoia unor concepte adecvate într-un demers cu adevărat științific (realizat atunci ca un „limbaj bine făcut”) și cu „eficiența prin cumulare a celor trei condiții - ontologică, metodologică și conceptuală”, în înțelegerea și asumarea profesională a antropologiei culturale. Pe un asemenea temei, arată autorul, disciplina de față își poate descoperi o „conștiință de sine” urmându-și „existența și căutările ca anthropologia perennis”. Mai mult decât o simplă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
sine însuși provine din nevoia ruperii de nevoile și investițiile din copilărie și din distanțarea de ceea ce este perceput ca o supunere față de imaginile oedipiene. În același timp, constatăm destul de des o suprainvestiție a sinelui care începe frecvent prin întrebarea ontologică: „cine sunt eu?”. Într-o oarecare măsură, pentru a se identifica, adolescentul are nevoie să se replieze asupra lui însuși și asupra propriei sale funcționări mentale. Aceste întrebări privind sensul vieții și al morții, asupra identității de bază fac parte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
într-o zi sau alta să se confrunte. Transformarea pubertară care este marcată de îndoiala în ceea ce privește recunoașterea de sine, travaliul de identificare în curs, ruptura de vechile interese, toate aceste lucruri explică apariția acestei replieri spre sine și a întrebărilor ontologice. Aceste întrebări sunt cu atât mai dureroase și insistente cu cât adolescentul percepe mai bine multiplele schimbări, incertitudinile, contradicțiile pe care le trăiește. Adolescența implică, în sfârșit, o profundă schimbare a sistemului de valori, iar unii autori consideră idealul eului
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Încercarea limitelor Povestea omului modern descrie un eșec: dorind să se elibereze de limitările ordinii naturale, a devenit captiv al ordinii reprezentărilor. În fapt, omul modern a încercat să-și marcheze distincția poziționării în raport cu puterea de a ieși din limitele ontologice folosind calea regală a cunoașterii. În mod paradoxal, această îndrăzneală fără precedent a fost subminată de preferința exclusivă pentru gândirea rațională concentrată în dictonul baconian „știința este putere”. Extraordinara soluție a eliberării de constrângerile naturale s-a dovedit în timp
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
blestemul determinist, și natura umană, indeterministă, spontană, conectată la energetica libertății și moderată de discernământ. Inversiunea concretă este mișcarea, în spirală, de substanțiere a libertății gândirii prin puterea creației ca răspuns la așteptări, motivații și necesități ierarhizate, fie în ordine ontologică, fie în ordine axiologică. În sfera de semnificații a acestei inversiuni se produce marea mișcare de eliberare a omului de fatalitatea timpului și spațiului, accesul lui la poziția de control instrumental și mental a acestor dimensiuni ale universului, pe de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
eroul invincibil era știința. În metanarațiunea în care sistemul ordonează scrierea eroul este omul ca expresie unitară a condiției umane de a fi parte armonică (nu răzvrătită) a realului și a naturii umane însăși, ca distincție rațională și emoțională în ontologic; ca fenomen autoreflexiv și ca intersubiectivitate autoguvernabilă. Sistemul ca metaforă gnoseologică, nu doar epistemologică, este imaginea lumii despre ea însăși nu în sens material, al forței oarbe, mecanizate, ci ca autoproiecție în timp real a gesturilor, gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, idealurilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mai omogen, indistinct, unificat, complet. Detaliile dispărând ca nesemnificative, nu rămâne de operat decât cu concepte mari, abstracte, care codifică fluxurile de coerență și consistență ale lumii ca întreg, structură și funcțiuni globale, principii ordonatoare. Într-un fel ce revelează ontologic se reintră în marea tradiție, deodată occidentală și orientală, pentru că perspectiva metateoretică este interesată atât din cauza primă a grecilor antici, cât și de esența absolută din gândirea hindusă. Dar, pe aceste culmi nu trăiește decât spiritul pur, nelumesc în sens
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
lumii, se regăsesc semnificații ce limitează sau deturnează opțiunile de ieșire din consecințele primei modernități. Presiunea căreia încearcă să i se răspundă cu concepte difuze de către științele sociale este nu doar una a decadenței epistemologice, ci și una a ineismului ontologic. Recursul la deschidere Și totuși, una este această tendință de resuscitare a unor valori constitutive și alta este cea de aglomerare terminologică a celor două sensuri ale magistralelor evoluției, deci și pe cel pe care vine schimbarea modelului explicativ. Forțând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxos nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxos a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ceva ce te transformă în zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. 9 Abilitarea esteticii. Philodem păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează o serie de aspecte: astfel, Philodem nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]