2,214 matches
-
nimic. Înainte însă de a ne referi la această deschidere, se cuvine să ne întrebăm dacă nu cumva am ieșit deja din topos-ul celor două modele ale judicativului constitutiv. Pe de o parte, câteva aspecte ale aparenței însemnând, aici, opusul fenomenului par a fi purtătoare de sensuri non-judicative. De exemplu, sensul negativ al noumen-ului (cel pozitiv nu reprezintă decât ceva fără sens, o configurație pur sofistică, așadar nesemnificativă, în proiectul critic al lui Kant), care nu este propriu-zis prins în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect sensibil sau timporizare prin intuiția sensibilă. Orice pretenție de timporizare prin rațiune, dusă la bun sfârșit, conduce la aparență dialectică. "Absența temporală", așadar, nu este "fenomen" al dialecticii. Fenomenul orice constituire fenomenelă nu este, așa cum s-ar putea crede, opusul aparenței; acești doi termeni nu pot fi opuși, fiindcă ei nu aparțin aceluiași gen. Iar neapartenența în cauză ține de jocul timpului, de prezența (operațional-timporizatoare) sau absența sa. Opus fenomenului nu poate fi decât ceea ce nu poate fi constituit fenomenal
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca și cum am avea de-a face cu "prezența" timpului. În acest caz, Ideea are pretenție obiectuală, ca și cum obiectul ei ar fi dat, cumva, în intuiție. Abia acum avem de-a face cu aparența dialectică. Dar care este, din această perspectivă, opusul aparenței? Asemenea oricărui termen, trebuie să participe și ea la un gen și să aibă un opus. Nu putem gândi un răspuns decât acceptând ca gen alt-ceva decât "absența" timpului; de fapt, ceva care nu este timp. Până acum s-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectul ei ar fi dat, cumva, în intuiție. Abia acum avem de-a face cu aparența dialectică. Dar care este, din această perspectivă, opusul aparenței? Asemenea oricărui termen, trebuie să participe și ea la un gen și să aibă un opus. Nu putem gândi un răspuns decât acceptând ca gen alt-ceva decât "absența" timpului; de fapt, ceva care nu este timp. Până acum s-a arătat a nu fi timp doar nimicul. Totuși, acesta a fost el însuși socotit "ceva", de vreme ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în Scrisoare despre umanism (adică și în lucrări mai târzii) etc. Aceste fapte, care pot fi luate, cumva, drept probe în susținerea ideii despre așezarea după coordonate judicativ-constitutive a ontologiei heideggeriene a umanului, sunt dublate de îndoieli și uimiri, așa încât opusul acestei evaluări este plauzibil. De asemenea, înseși temeiurile pe care se ridică analitica existențială a Dasein-ului, adică ontologia umanului, atât cât ea a fost edificată, țin balanța în echilibru: unele trag spre judicativul constitutiv: e vorba îndeosebi de temeiuri strict
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
heideggeriene ale acestor doi "existențiali" (verbul și Dasein-ul) la elementele din structura dictaturii judicativului, evidențiate în primele capitole ale acestei lucrări precum și în celelalte două aplicații desfășurate până aici. Totuși, fiindcă reducția se face la verb ("este"), iar nimicul, ca opus ființei, ființării și "existenței", ne-a apărut, în toate aceste aplicații de până aici la Aristotel și Kant, parțial și la Heidegger ca fiind "conceptul" cu resursele non-judicative cele mai puternice și mai deschise către o rostuire propriu-zis non-judicativă, ne-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-a doua este reprezentată ca fiind "obiectul" prin excelență al cunoașterii, așadar și obiectul metafizicii, deși în acest caz ar fi vorba despre ființa ființării. Nimicul apare, de fapt, ca un opus al ființării; este, prin urmare, non-ființare. Dar non-ființarea este "reprezentarea" pentru ființă, așa încât Nimicul este ființa însăși.178 Identitatea Nimicului cu ființa nu este, totuși, așa cum de altfel am aflat în fazele anterioare ale demersului din lucrarea de față, decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potrivit terminologiei din lucrarea de față. Dar mai trebuie să luăm în seamă și indicația "nimicnicistă" pe care o cuprinde negativitatea lui "nu". Poate că este vorba despre o trimitere clară către "ceva" ce nu poate fi ființare, fiindcă este opusul ființării, este non-ființare; și, cum știm, nimicul se află astfel. Indicația în cauză este adâncită de negativitatea lui "nici". Nu mai este vorba, așadar, despre "este" ("nu este") copulativ sau despre o identitate directă cu sine a evenimentului (evenimentul este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune: "Da-sein înseamnă: stare-de-menținere (Hineingehaltenheit) în Nimic."181 Sunt, cum bine se înțelege, doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de alta, Nimicul. În context, Nimicul este, înainte de toate, non-ființare; mai bine spus, opusul ființării ca totalitate, nu al unei ființări anume; totuși, este și opusul unei ființări anume, al Dasein-ului, dar numai întrucât acesta este deschis, venind din sine, numai în măsura în care este însăși deschiderea (ca ființa însăși), Nimicul fiind el însuși, de asemenea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se înțelege, doi "termeni" și o relație între ei: pe de o parte, Dasein-ul, pe de alta, Nimicul. În context, Nimicul este, înainte de toate, non-ființare; mai bine spus, opusul ființării ca totalitate, nu al unei ființări anume; totuși, este și opusul unei ființări anume, al Dasein-ului, dar numai întrucât acesta este deschis, venind din sine, numai în măsura în care este însăși deschiderea (ca ființa însăși), Nimicul fiind el însuși, de asemenea, în deschiderea sa, adică venit din sine. Cumva, tocmai acest Nimic este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu tocmai non-ființarea (ceea ce se opune ființării ca totalitate), dar numai pentru a se depărta de acest sens care nu este al său, pentru că nu-l exprimă pe Dasein ca venit din sine, adică pentru a prelua sensul de Dasein-existență opus Nimicului-non-existență. Pe drept cuvânt, această dublă negativitate Nimicul ca non-ființare "negat" de Nimicul ca non-existență reprezintă un "miracol", raportat la convenționalitatea judicativ-constitutivă. Nici un enunț nu poate prelua acest sens. Atunci, de unde vine el și ce anume îl "legitimează", în așa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire și ființă. La fel procedează, cumva, și cu părerea, deși în cazul ei nu mai poate fi vorba despre o identitate inițială cu obiectul, căutată pe o anumită cale; aceasta din urmă este determinată într-o modalitate negativă, ca opus al căii științei. Temeiul "subiectiv" al posibilității de a practica știința și opinia se află în anumite facultăți sufletești, totodată căi de cunoaștere a celor două "obiecte": gândirea pentru ceea-ce-este, simțurile pentru ceea-ce-nu-este. Pornind de la cele câteva gânduri parmenidiene, putem
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
parte ca nesemnificativ, pus într-o astfel de condiție de "gândirea ființei" tocmai pentru că ea, ca o gândire ce gândește ceea-ce-este, s-a "săltat" pentru a atinge acest obiect, anterior exersându-se cu altceva: desigur, nu cu ființa, ci cu opusul ei, ne-ființa; este constituit ca atare din punct de vedere ontologic, adică este acreditat filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituit ca atare din punct de vedere ontologic, adică este acreditat filosofic, ceea-ce-este și gândul despre acesta, iar nu ceea-ce-nu-este. Cu toate acestea, ne-ființa este ea însăși constituită ontologic, dar numai într-un sens negativ așadar, și corelativ ca opus al obiectului ca atare al cunoașterii, anume ființa.195 Așadar, ontologia este ipostaza originară a discursului de tip filosofic; dar nu este și modelul logic prin care ea se constituie. Ceea ce înseamnă că ontologia, ca ipostază originară a discursului filosofic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
până când temperatura ajunge din nou la cea dorită. În acest moment, termostatul oprește centrala termică, până când temperatura scade din nou, necesitând alt ciclu de Încălzire. Acesta este un exemplu de feedback negativ. Toate sistemele se mențin prin folosirea feedbackului negativ. Opusul, feedbackul pozitiv, produce rezultate foarte diferite. În feedbackul pozitiv, o schimbare În activitate se autodetermină, Întărind și intensificând procesul, În loc să-l ajusteze și să-l amortizeze. De exemplu, o durere În gât face o persoană să tușească, iar tusea, la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
central -, geniul său constă În nedeterminarea sa. Spre deosebire de statul-națiune tradițional, al cărui scop este de a integra, de a asimila și de a unifica diverse interese În interiorul granițelor sale, Uniunea Europeană nu are o asemenea misiune. Dimpotrivă, rolul său este exact opusul celui deținut de către statul-națiune. Menirea Uniunii Europene constă În facilitarea și reglementarea unui flux de activități și interese divergente. Uniunea Europeană ar putea părea unora slabă, nehotărâtă și cu o insuficientă putere coercitivă - abilitatea de a taxa și de a administra
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al părinților, și au făcut totul ca să se lepede de trecutul lor. „A Începe din nou” a fost Însăși esența visului american. Dinamica imigrației În Europa este foarte diferită. Imigranții nu sunt atât de dornici să se asimileze. De fapt, opusul este adevărat. Majoritatea duc cu ei cultura, așa cum țiganii au făcut-o de secole. Diasporele culturale au forțat o regândire a ideii de imigrație și, În felul acesta, au creat noi provocări, dar și oportunități În Europa și În restul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al locurilor; locuri sacre și profane; locuri protejate și locuri deschise tuturor, expuse; locuri urbane și locuri rurale (toate acestea sunt relevante pentru viața oamenilor). În teoria cosmologică, există locurile supracerești, spre deosebire de cele cerești, locul ceresc fiind la rândul lui opus locului terestru... Această ierarhie completă, această opoziție, aceasta intersecție de locuri era cea care forma ceea ce poate fi numit În termeni generali spațiul medieval: spațiul amplasării 65. Deoarece trăiesc În mod simultan atât „aici, cât și acolo”, diasporele culturale sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și să acționăm pentru a rezolva sau depăși contradicțiile, crezând că ele sunt impedimente „ În calea către cunoașterea pură și progres”. Mintea estică, notează Nisbett, consideră că „pentru a Înțelege și aprecia o anumită stare de lucruri este necesară trăirea opusului ei”13. Întregul, În această schemă, stă În relația care există Între forțele contrarii. Împreună, ele se completează una pe alta. Confucianismul, taoismul și budismul se concentrează pe Întreg mai degrabă decât pe componente - ceea ce În Vest numim o abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
IV-V, dar, în mod cert, schola ia naștere din evoluția firească a muzicii de la simplu la complex și din dorința unei culturi de elită de a practica muzica la nivel înalt. Astfel, celebrările tind să se configureze ca un opus perfect, realizat de protagoniștii specializați din schola, ceea ce va duce la amplificarea și perfecționarea repertoriului, dar în defavoarea celorlalte persoane prezente la ceremonie, cărora le revine doar rolul de a asculta. Muzica își îndrepta ușor pașii spre a deveni o „limbă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să-și păstreze libertatea și singularitatea privată, jucînd în același timp un rol public. Așadar, înțelesul social pe care privatizarea religiei îl avea la origine s-a diminuat ori, mai degrabă, s-a tulburat, a devenit confuz prin amestecare cu opusul său. Dar expresia păstrează un sens propriu, tare, atunci cînd caracterizează orizontul în care este înțeleasă și folosită astăzi credința, tăietura subiectivă care o modelează, măsura individuală, aproape intimistă, pe care o primește ea. Ceea ce se caută acum în religie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vechimii, fidelă trecutului, credincioasă unei origini temporale. Astăzi, ea e caracterizată mai degrabă prin vocabularul noutății. Un teolog american contemporan, David Tracy, vorbește despre necesitatea imaginației teologice, care i se pare foarte secătuită astăzi. Prin imaginație teologică el înțelege tocmai opusul atitudinii cognitive tradiționaliste (nu doar creștine), în cazul căreia prealabilele dogmatice determină rezultatul încă dinainte ca efortul teologic să demareze. Situație instalată ce trebuie însă depășită. Claude Geffré, teolog dominican liberal, insistă, în cărțile lui, pe faptul că demersul teologic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fiind percepută ca un mijloc de a nu înrăutăți lucrurile; Coping-ul de evitare, cel mai frecvent, însumează toate strategiile care permit evitarea activării schemei sau să se sustragă acesteia; Coping-ul de contraatac reprezintă toate atitudinile prin intermediul cărora pacientul exprimă exact opusul schemei sale. Obiectivele terapiei Terapia depresiei se desfășoară în mod ideal în două faze: - terapia depresiei ca atare, - urmată de o fază de prevenire a recăderii: terapia centrată pe scheme. In practică, numeroși pacienți își întrerup terapia atunci când depresia s-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
etc) (Fig. 73). Configurația particulară crește suprafața funcțională a celulei (de intrare și ieșire a O2) și îi conferă capacitatea de deformabilitate, necesară traversării cu ușurință prin pereții capilarelor. Eritrocitele prezintă proprietatea de a se afla în suspensie în plasmă. Opusul acestei proprietăți se numește sedimentare. În practica clinică se măsoară prin viteza de sedimentare a hematiilor (VSH). Metoda permite și aprecierea modificărilor de:mărime: microcitoză (eritrocite mici), macrocitoză (eritrocite mari), megalocitoză (eritrocite cu talie foarte mare > 12 µ), inegalitate de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
bună, și că n-a jucat un rol decisiv în viața soțului ei. Yaśodhară era renumită pentru frumusețea, modestia, devotamentul și buna ei creștere, putând fi considerată o adevărată zeiță a Fortunei sub formă de femeie. Ea a fost exact opusul Xantipei, soția lui Socrate, care a rămas în istorie tocmai datorită caracterului ei negativ. 2. Marea Renunțare și asceza În ciuda faptului că avea tot ceea ce-și putea dori un om de condiția sa socială la vârsta respectivă, prințul Siddhărtha
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]