9,870 matches
-
mai degrabă cu ironie, Concordia. De câte ori era cucerită o nouă insulă din arhi pelagul indonezian sau de câte ori un prinț javanez Își punea pământurile sub jurisdicție olandeză, evenimentul era celebrat cu pompă, uneori cu un concert În aer liber, la care orchestrele cântau operete franțuzești, iar europenii, În haine de gală, soseau În calești și formau un mare cerc În jurul muzicienilor, destul de asemănător cu moda cinematografelor drive-in de mai târziu, existente și În acea parte centrală a Jakartei. În inima cartierului Weltevreden
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Trebuia să-l aștepte să plece Înaintea lui. Așa că a așteptat și a continuat să tragă cu urechea. Nimic. Se mișca oare cineva? și-a ținut respirația ca să audă mai bine. Curgea apa, vreo țeavă pe undeva? În hol o orchestră Începuse să cânte ceva vesel, cu instrumente de suflat. Trompete, și-a spus. Din pricina asta avea să-i fie mai greu să distingă diferitele zgomote din jur, ce fel de sunet era și cine Îl făcea? Trebuia să se hotărască
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lua În seamă semnele agasate primite ca răspuns. Își fixase privirea pe marele candelabru cubic atârnat În centrul holului. Dacă ajungea măcar până acolo, ar fi fost În stare s-o rupă la fugă spre ieșire. La galerie era o orchestră militară care interpreta naive piese siropoase, cântece populare pe care părea să le cunoască, deși erau atât de transformate, Încât nu putea fi sigur că sunt aceleași. Era unul despre un pescar și despre un pescăruș. Pescarul era Îndrăgostit de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Încrederea-n iubire, pentru că iubirea este credincioasă, chiar dacă omul nu e. Așa suna refrenul. Numai că Adam nu era sigur că era același cântec, nu și putea da seama din pricina trompetelor și a bubuitului tobelor. Cântecul s-a terminat și orchestra a atacat Bengawan Solo. S-a auzit un murmur satisfăcut, un semn de nostalgie Însoțit de aplauze. Dar, În afară de muzică, Adam și-a dat seama de Încă ceva. În hol intraseră câțiva soldați, se Împrăștiau În toate direcțiile, ca și cum ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu grijă să nu-și salte capul prea mult. Zgomotele se stinseseră, În afară de câte-un râs nervos ori de vreo doi bărbați care se străduiau să pară veseli. Restul era Înecat de muzică. Se cânta cu siguranță Bengawan Solo, chiar dacă orchestra Îl transformase Într-un marș militar. Adam a Încercat să și-l amintească. și-a imaginat că-l aude ca de obicei, la radio. Copiii Îl cântau la sărbătorile satului, iar părinții lăcrimau melancolici și se puneau pe povestit despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câțiva au fost conduși de soldați spre limuzinele lor trase În fața hotelului. — S-ar putea să fie ceva serios, a zis Z. În orice caz, cred că petrecerea s-a terminat. Soldații continuau să evacueze holul, până și cei din orchestră Își abandonaseră instrumentele. Haide, Adam, trebuie să plecăm. — Parcă erai cu tatăl tău... — Are șoferul lui. Oricum, nu vine mai niciodată acasă. Plă ce rea de a fi În compania lui Îi revine cel mai adesea bietei lui metrese. În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost, i-a răspuns Carmina. Apoi i-a ascultat la rândul ei destăinuirea. Fusese căsătorit, avea o fetiță, plătea pensie alimentară. Tu ai copii? a întrebat-o și la negarea ei mută a adăugat: mai bine. Apoi a început dansul. Orchestra impunea cu stridență ritmul. Cât de multă vreme fusese frustrată de bucuria simplă de a fi pe un ring de dans, în brațele unui bărbat, apărată de lumina difuză din jur. Larma, semiobscurul, senzația plăcută de a se simți alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul avea caracterul de "prima dată": trimiterea de cărți și publicații românești la principalele biblioteci și centre universitare, organizarea primei expoziții de carte românească, editarea în Canada a numeroase discuri de muzică de operă, simfonică și populară cu soliști și orchestre românești. A contribuit la buna realizare a vizitelor în Canada ale delegației parlamentare române conduse de președintele acesteia, a doi miniștri români ai afacerilor externe, a numeroși specialiști. A fost perioada stabilirii unor contacte constructive cu emigrația română. În acea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
plăți avantajoase României. Ambasada s-a ocupat de reprezentarea în bune condiții a șefului statului român la funeraliile fostului împărat Hirohito și de organizarea unor schimburi de delegații în domeniul politic. Pe plan cultural, s-au realizat turneele Corului "Madrigal", orchestrei simfonice a Radiodifuziunii Române, Ansamblului "Ciocârlia" și Teatrului "Ion Creangă". Ambasadorul C. Vlad a ținut o prelegere despre politica României în ceea ce privește securitatea europeană la Colegiul Național de Apărare al Japoniei. În Australia, unde a fost acreditat, cu reședința la Tokyo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
la Conferința Națională a Scriitorilor din Întreaga Indie, organizată în anul 1956, a fost invitat și a participat scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Doi ani mai târziu, ansamblul de dansuri naționale al sindicatelor din țara noastră și orchestra de muzică populară dirijată de Ionel Budișteanu au întreprins un amplu turneu în India, prezentând spectacole la New Delhi, Madras, Bangalore, Haiderabad, precum și în Sri Lanka. Cântecele și dansurile populare românești s-au bucurat de un imens succes în ambele țări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
neclintit a conducerii chineze. Pe plan cultural, au fost consemnate vizitele în China ale unor personalități: Academicianul Dr. Ștefan Nicolau, Dr. N. Cajal, scriitorii Eugen Barbu și Alexandru Andrițoiu, violoniștii Ștefan Ruha și Ilarion Ionescu-Galați, ansamblul de dansuri populare și orchestra de muzică folclorică dirijate de compozitorul Viorel Doboș. În urma misiunii încredințate în 1965, Agop Bezerian s-a deplasat la Ulan Bator pentru a perfecta înțelegerea cu privire la înființarea primei Ambasade a României în R.P.Mongolă, misiune pe care a îndeplinit-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
de operă. Este vorba de Elena Cernei și Nicolae Herlea, prin distribuția în spectacolul "Carmen", la sala Congreselor din Kremlin și la Balșoi cu opera "Traviata" și în continuare la Odesa în același rol. A însoțit în turneele din Rusia orchestrele filarmonice din București și Cluj, în care violonistul Ștefan Ruha și dirijorul Mircea Cristescu se bucurau de mare succes. Împreună cu compozitorul Haciaturian, a organizat o întâlnire la sediul Uniunii compozitorilor cu compozitorul Anatol Vieru, care a prezentat în primă audiție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
din Louvain, la care au participat membri ai parlamentului și ai guvernului belgian, reprezentanți de seamă ai instituțiilor cultural-științifice, membri ai corpului diplomatic acreditat la Bruxelles, a fost unanim apreciat ca "magistral" și "perfect" dirijat de Cristian Mandeal, liber, deși orchestra și corul proveneau de la două instituții diferite. A acordat un sprijin substanțial numeroaselor delegații ale Ministerului Învățământului din România care, în cadrul programelor de schimburi cultural-științifice, ale unor înțelegeri și acorduri directe interuniversitare, sau urmare unor activități speciale, au efectuat vizite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
furtună în Israel, încercînd să cînte un fragment din Tristan și Isolda? Cum așa? Să se cînte, pe pămînt ebraic, Wagner-fascistul? Nepermis, sacrilegiu! Arogant, anticultural n-au fost cele mai grave acuze. L-au amenințat cu boicot total: că nici o orchestră israelită nu va cînta cu Barenboim. "Pe noi nu ne interesează aicea...", a tăiat Turcitu. Cu chiu cu vai, mi-am dus la cap demonstrația: Barenboim e dirijor evreu. Nu arab, nu altceva. Iar Israelul cică-i stat democrat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deja student la Conservator, acompania, în vara lui 1917, filmele cu Rudolf Valentino. De la trei la cinci. Se chinuia să potrivească peripețiile de pe ecran cu bucățile pe care le știa. Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
4 iunie. De ce evenimentele vieții mele or fi fiind legate de cifra asta, patru? 1961, sfîrșit de liceu. Cireșe cu coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer, cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
liceu. Cireșe cu coșurile, pe trotuare; tufele iasomiei exuberant înflorite, cît să urce grădina-n aer, cum își ridica un dirijor, inspirat genial, orchestra spre ceruri pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
escroc pozînd în victimă a xenofobiei. Cum apele Bahluiului i se păreau tulburi, din ce în ce mai tulburi (se aștepta la o arestare), i-a cerut lui tătișor să mă ia cu el: Du fetița de aici". Iordan se transferase la București, în Orchestra Radio și se căsătorise cu Liselle, încă din '41. Am rămas în custodia lor, din '49 pînă-n '60. Era bine cu Brăduț (mă întreceam cu el "din carte și din nebunii"), dar copilăria mea seamănă cu un trup fracturat: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
hotel Opera, pe strada Cîmpineanu, în urlet de sirene și s-au adăpostit în subsol. Trenul de Lugoj a fost făcut pulbere. Intoarse-n sus de explozie, șinele alcătuiau un diapazon uriaș. Suprarealist. A doua zi chiar, din devoțiune pentru orchestră, ne-a lăsat pe mama și pe mine la tante Liselle, a luat o mașină și fuga în Banat. Etta a traversat singură bulversările de după război. Victor Marievici cînta Kreutzer. Ieșenii dădeau concerte pentru amatorii de muzică simfonică ai comunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
generoși". Preda gratis. Ce dacă n-aveau nici un ban pentru lumină, pentru lemne, pentru un om de serviciu? Un instrumentist, fie el profesor la Conservator, nu era om bogat. Cam prin '30, filmul sonor și radiodifuziunea au făcut să piară orchestrele de cinema și de promenadă. O, vremurile cînd cînta la grădina "Mercur", din strada Cuza-Vodă, după război. Primul război. Cristoase, tata nu s-a născut în secolul trecut, ci în secolul XIX, în 1899; s-a căsătorit tîrziu cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trecut, ci în secolul XIX, în 1899; s-a căsătorit tîrziu cu mama, în '39; m-au avut pe mine tîrziu, în '44. Atunci, în '30, tînărul boem cînta pentru 9 lei pe seară și masă, sub bagheta maestrului Mâță. Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
după un an, de sub anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă. Se gîndea la un transfer. Dar încotro? La Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj? Poate la București, în ciuda ostilității lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru Artă (fostul Minister) era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii îl retrogradează. Tata ajunge profesor de pian auxiliar. Locul i-l suflă iarăși un fost elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că am tras pe nări fumul de BT. Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau un concert fără egal, că mai compun pentru orchestre de cameră". Sarcastic? Eu cred că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a contribuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un avion nesigur, de două locuri. Tremura de frig în spatele pilotului. Mi-am amintit de asta dînd peste Arii românești, înregistrarea lui Hristache Popescu. Tata îi acompania discret flautul. Discreția în acompaniament înseamnă generozitate. 1930 îl adusese la Iași, în orchestra " G. Enescu", care se zbătea din lipsă grozavă de fonduri. Banii de la Minister erau mereu insuficienți. Acordul final s-a auzit după numai un an. Se mai derulau și nesfîrșite certuri între dirijorul Ciolan și instrumentiști. Tata a recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ciolan, Alexandru Zirra, Mircea Bârsan. La Filarmonica din București (dirijor George Georgescu) a cîntat Concertul în do minor de Rahmaninov. Etta, care nu-i era soție încă, l-a ascultat transmis la radio. Concertul în mi minor pentru pian și orchestră de Chopin, interpretat în '40, chiar înainte de cutremur, a fost alt succes. Etta îi era soție. Stătea în primul rînd, îmbrăcată în rochie cu decolteu acoperit de guipure. Pînă să vin eu pe lume s-au mai scurs ceva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]