2,391 matches
-
spitalului fuseseră construite o mulțime de cămăruțe, zise pentru „servitoare“, care fuseseră cedate de la bun început femeilor de serviciu ale spitalului, mai toate femei singure și fără familie. După o vreme, cam toate au rămas gravide și au născut copii orfani, care au crescut cum au putut, copii de stradă, în preajma spitalului. Mulți dintre ei erau născuți înainte de război, trăind o copilărie grea în timpul și după război. Cum erau destul de numeroși, alcătuiau o mică armată de golani, deși nu formau o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca pe Tatăl nostru o învățase... Ce știi tu ce-nseamnă să rămâi fără mamă de la unșpe ani... Că noi am fost necăjiți de când a murit mămica... molfăie ea un colț de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț de brânză și îl vâră în gură. Acoperă restul c-un plastic și scoate farfuria
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fapt, mai întâi o ciocnire cu un altul care transporta petrol, s-au rupt frânele, trenul a deraiat, din izbitură, unele vagoane au luat foc... Ce nenorocire ! Ușile nu s-au putut deschide... Așa au rămas Muti și tante Margot orfane. Muti s-a măritat cu Papa, Margot a intrat la Școala Centrală, și duminicile și vacanțele le petrecea la noi... Pe urmă, cum dumneata chiar îți mai amintești - eu nu -, a venit războiul... Lambriuri lucioase, noi, din lemn de nuc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar dacă propria ta soră, poate de conivență cu doamna directoare, poate de capul ei, tocmai într-o asemenea duminică uită de tine și apoi se scuză că a încurcat zilele ? înțelege madam Ana ce soartă amară este a fi orfană ? Desigur, multe lucruri nu le înțelege madam Ana, sau se face că nu le înțelege, dar dacă îi amintești soarta ta amară, de orfană, lasă fierul de frizat unde se nimerește și te ia la pieptul ei care miroase a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl voi începe chiar astăzi, am să scriu această frază. Pentru că astfel de teribilă a fost, chiar de la început, viața mea, încât mi-am trăit tinerețea mai puțin ca oricine, fiind lovită prea timpuriu de teribila nenorocire de a rămâne orfană. Și jinduiesc încă să mai fiu fată tânără, anturată la bal, să fiu curtată și chiar să fleurtez, pentru că toate acestea sunt lucruri firești, dacă nu înțelegi ca viața să-ți fie un chin și o povară. Sigur că nepriceperea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anume Bosnia, Croația și Dalmația scuturară cu armele în mână jugul maghiar. La urma urmelor însăși regina Maria și muma ei, regina văduvă Elisabeta, căzură în puterea și închisoarea sumețului vasal Horvat, ban al Croației, încît tronul rămase în faptă orfan. Cumcă o asemenea pildă trebuia să aibă un efect contagios și asupra celorlalte țări ale regatului maghiar și cumcă aceste țări începură a recunoaște în Polonia un razim mult mai puternic în contra năvălitorilor osmani decât în Ungaria rezultă ca o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lărgesc abia cu o aparițiune însemnată, care arată în toată (goliciunea) sărăcia lor cele primite cu mulțumire până acuma, lucru ce diminuă esistința lor. Condițiunile de viață se schimbă din momentul în care pasă un mare artist dramatic în lumea orfană și aprinde sufletele, căci cele esperiate nu se dau șterse, ci reapar totdeuna în noi ca o admonițiune involuntară față cu productele (Leistungen) ce-o apucă pe calea cea veche. Altfel e la artele acelea la cari ești în stare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
brigada centrală de detectivi era detașată să se ocupe de vagabonzi. Șeful voia ca toți zavragiii locali să fie puși cu botul pe labe, ca să nu apară care cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor pușlamale de la cine știe ce orfelinat, poruncindu-i doamnei Bowron „Înhamă-te, tîrfă!“ primul Crăciun al lui William H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru Crăciun. Bani frumoși pînă cînd unchiul Jack o să cadă mort - și niciodată n-or să fie de ajuns... La fiecare Crăciun trecea prin asta. Totul a Început cu familia Morrow, pe care o vedea mereu de Crăciun. El era orfan. Tot el Îi făcuse orfani pe copiii din familia Scoggins și se știe că pentru orfani perioada Crăciunului e foarte nasoală. Se forță să rememoreze toată povestea. Era spre sfîrșitul lui septembrie 1947. Bătrînul sef de trib Worton l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de "istoria gândirii romînești" de Al. Tănase, Gogoneață, Cazan sau Epure? Îmbinările acelea de cuvinte, puse pe hârtie ca "lucrări de plan", publicate automat de Editura Academiei sau de Editura Științifică și necumpărate și necitite de nimeni, intrau în lume orfane, aduse din îndepărtatele deșerturi ale spiritului, poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vânturile istoriei și înlocuite de altele. Nimic nu avea identitate, nimic nu avea chip. La ce bun atunci o fotografie pusă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
copilașul, sărmanul de el, ăla care se pișa, a se pișa Înseamnă a face pipi, Julius, ăla care se pișa și a nimerit peste o priză desfăcută și electricitatea a urcat pe jetul de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
opri să-i privească. Tufa era plină de flori și Cano Începu să le atingă pe rînd pe fiecare și la toate le spunea mamă, mamă și Julius era numai ochi și-și aduse aminte că de fapt Cano era orfan. Și Cano se uita cu luare-aminte la o floare pe jumătate ofilită, sus, În dreapta, și-i spuse bunicuțo, atinse apoi ceilalți trandafiri: mamă, mamă, apoi se apropie și mai mult de copacul unde Julius nu mai putea sa stea ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parcă era În clasa Întîi și le povestea tuturor că fusese invitat de Cano la el acasă. Le povestea și băiatul acela, Julius, asculta și el că eu Îl invitasem și că bunica, ce rușine, fiindcă stă cu bunica, e orfan, o bătrînă care e bunicuța lui, e tare bătrînă și are părul alb, ea mi-a spus că e orfan și că ea e singura ființă pe care-o mai are pe lume, nu mai vorbi, bunicuțo, sîntem săraci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
băiatul acela, Julius, asculta și el că eu Îl invitasem și că bunica, ce rușine, fiindcă stă cu bunica, e orfan, o bătrînă care e bunicuța lui, e tare bătrînă și are părul alb, ea mi-a spus că e orfan și că ea e singura ființă pe care-o mai are pe lume, nu mai vorbi, bunicuțo, sîntem săraci, nu mai vorbi, bunicuțo, dar tatăl lui ar fi putut să ajungă cel mai bun avocat din Lima, s-a stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vă tragă pe sfoară și acum își face planul de bătaie. — Doar cinci săptămâni! Doar cinci săptămâni! ținu isonul Lebedev, întorcându-se deja îmbrăcat cu fracul; clipind din ochi, își scoase batista din buzunar ca să-și șteargă lacrimile. Suntem orfani! De ce-ai ieșit în zdrențe? îl întrebă fata. Doar aici, după ușă, ai o redingotă nouă. N-ai văzut-o? — Taci, libelulă! Ți-arăt eu! făcu el, dând să bată la ea din picior. Însă de data asta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mi se pare că întrebarea nu prea are legătură cu conflictul dumneavoastră, observă prințul. — Sunt trei zile de când zac aici și câte n-am văzut! strigă tânărul, fără să asculte. Închipuiți-vă că pe acest înger, pe această fată, acum orfană, verișoara mea, deci pe propria lui fiică o bănuiește, caută în fiecare noapte iubiți la ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe care prințul nu o refuză. Lebedev continua să-l privească în ochi slugarnic și lacom. N-am știut că ai o gospodărie atât de frumoasă, spuse prințul cu aerul unui om care se gândește la cu totul altceva. — Sâ-suntem orfani, dădu să înceapă, făcând o grimasă, Lebedev, însă se opri: prințul privea distrat înainte și, firește, uitase ce voia să întrebe. Se scurse aproape un minut; Lebedev îl studia și aștepta. — Deci, ce ziceam? spuse prințul, parcă dezmeticindu-se. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dar ce fată drăguță! Cine-i? — E Vera Lukianovna, fiica acestui Lebedev. — A!... Foarte drăguță. Vreau să fac cunoștință cu ea. Însă Lebedev, care auzise laudele Lizavetei Prokofievna, o târa chiar el pe fiică-sa, ca să i-o prezinte. — Suntem orfani! Orfani! zise el mieros, apropiindu-se. Și acest copil din brațele ei e orfan, sora ei, fiica mea Liubov, care-i născută din căsătoria cea mai legitimă cu recent răposata Elena, soția mea, moartă acum șase săptămâni pe când năștea, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drăguță. Vreau să fac cunoștință cu ea. Însă Lebedev, care auzise laudele Lizavetei Prokofievna, o târa chiar el pe fiică-sa, ca să i-o prezinte. — Suntem orfani! Orfani! zise el mieros, apropiindu-se. Și acest copil din brațele ei e orfan, sora ei, fiica mea Liubov, care-i născută din căsătoria cea mai legitimă cu recent răposata Elena, soția mea, moartă acum șase săptămâni pe când năștea, din vrerea lui Dumnezeu... da... îi ține loc de mamă, deși nu-i e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-a zbătut bietul om. A refuzat să împlinească porunca. S-a încins vrajba. Însă legea spune că orice persoană desemnată astfel de Marele Pontif este obligată să respecte ordinul. Și legile se aplică întotdeauna numai la cei fără putere. Orfan al unui tată odinioară ilustru, Ventidius a fost silit să accepte. Nimeni n-a sărit în ajutorul său. Și iată-l acum Rex Sacrorum până la sfârșitul vieții, alături de o soție nici frumoasă, nici bogată, nici deșteaptă, nici cu relații, și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cînd aveam optsprezece ani. Am Întîlnit-o de cîteva ori. Mary. Excesiv de convențională. Rezervată. Cumsecade. Și plicticoasă. Tot ce nu fusese mama. Dar părea de treabă, iar tata părea și el fericit. Ajunsesem deja la punctul În care mă simțeam aproape orfană și nu i-am purtat cîtuși de puțin pică pentru că s-a recăsătorit. Nu că ne-am fi Întîlnit prea des ca să am motiv. Astăzi, cînd povestesc despre tinerețea mea zbuciumată, oamenii rîd. Nu de partea despre moartea mamei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
aprinsă până târziu, fiindcă, după ce corectase caietele elevilor săi, ea lua pana pentru a-și compune scrisoarea, apoi o transcria în carnețel. Toate scrisorile fuseseră transcrise, de parcă ar fi avut nevoie să țină un mare jurnal al absenței, calendarul zilelor orfane pe care le petrecea departe de cel pentru care se exilase printre noi, cam ca paginile pe care Destinat le smulgea din calendarul său. Tristețe este un nume pe care îl pomenea adesea. Cred că ajunsese să țină la omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea, este foarte important, ce îți place să faci de una singură, fără nici o legătură cu familia ta, fără vreo legătură cu altă persoană în afară de tine însăți, iar întrebarea ei îmi trezește un sentiment de tristețe, parcă aș fi o orfană bătrână căreia i se amintește că a avut odată părinți. Ce îți plăcea să faci când erai copil, încearcă ea să mă ajute, iar eu fac un efort să îmi amintesc, răsfoiesc albumul cu fotografii îngălbenite dinăuntrul meu, Udi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
său secular”, merit să-mi fie operat piciorul. Alte mii de femei ca și noi (după statisticile oficiale, peste șapte mii) nu-și mai amintesc însă nimic. Au murit de septicemii sau de hemoragii. Memoria lor este întrupată în copiii orfani, în soții văduvi și în părinții încă în viață. Noi am învățat că istoria este eroică, plină de lupte „adevărate” pentru idei. Suferința morală și biologică derivate din sarcini nedorite, la fel ca și moartea din aceste cauze nu sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aștept. Că ea nu mai poa-te, nu mai poa-te deloc, deloc; că ea a alergat foarte mult după mine, că pe ea o dor foarte tare picioarele ei. Îmi strigă că să mă opresc - aud eu? Fiindcă-i ea-i orfană, pe tată-său l-au ridicat Rușii, astă-iarnă - parcă numai pe tată-său, astă-iarnă. Și că să stau oleacă, are ea ceva să-mi spuie mie. Ceva important de tot. Nu-i răspund și mă opresc, deși am Încetinit pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]