2,477 matches
-
parohiala. Pământul Bisericii ("Terrae ad Ecclesiam") era destul de întins. Aflăm, de exemplu, ca de pe fâneața aparținătoare Bisericii se puteau strânge" 25 de care de fan" ("Foeneta currum: 25"). Numele localității, ca și cel al unuia dintre preoți, sunt redate în ortografie maghiară, întrucat rezultatele recensământului erau destinate unei comisii formate din neromâni și în majoritate unguri. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm și situația din alte localități ale actualei comune Jucu: Jucu de Sus ("Felsö-Suk"), Vișea ("Visa")... În localitățile comunei se
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
glagolitic și cu alfabetul chirilic, ambele paleo-slave, cu alfabetul de tranziție sau mixt, și în final din nou cu alfabetul latin. În mod cert, documentele păstrate folosesc (după criterii confesionale) fie alfabetul chirilic de redacție medio-bulgară, fie alfabetul latin, cu ortografii eclectice inspirate după modele ortografice maghiare, poloneze, etc. Scrierea româno-chirilică era utilizată până la începutul secolului al XIX-lea exclusiv de către românii ortodocși, iar cea româno-latină după modele străine numai de către românii catolici sau reformați, cu unele excepții (de exemplu Luca
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
de la sfârșitul secolului al XVI-lea: "Carte de cântece" (1571-1575?) în Transilvania și "Tatăl nostru", scris de boierul moldovean Luca Stroici și tipărit în Polonia în 1593. La sfârșitul secolului al XVI-lea diaconul Coresi face primele încercări de standardizare a ortografiei. Prin cărțile pe care le-a tradus și tipărit în românește ("Întrebarea creștinească" în 1560, "Liturghierul" în 1570 etc.) el pune bazele unei limbi române literare și liturgice unitare. Dimitrie Eustatievici din Brașov este autorul celei mai vechi lucrări dedicate
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
mai vechi lucrări dedicate gramaticii limbii române care s-a păstrat (1757), în care se enunță o serie de reguli ortografice pentru limba română scrisă cu alfabetul chirilic. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, preocuparea pentru ortografia limbii române s-a intensificat odată cu lupta dusă de Școala Ardeleană pentru demonstrarea latinității poporului și limbii române. La această luptă au contribuit printre alții Gheorghe Șincai, Petru Maior și Samuil Micu. Acesta din urmă a propus primele reguli ortografice
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
lui Ion Heliade Rădulescu, a fost preferat principiul etimologic pentru scrierea limbii române. Una dintre lucrările importante din această perioadă a fost "Dicționarul limbii române" scris între 1871 și 1876 de August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, într-o ortografie latinizantă. Lucrarea a fost criticată de Ovid Densusianu în "Istoria limbii române" (1901) pentru încercarea de epurare a vocabularului de toate elementele nelatine, proces în care autorii au făcut și greșeli cauzate de necunoașterea etimologiei unor cuvinte. Iată una din
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
de literatură prin care s-au afirmat marii noștri poeți clasici. Este membru al Societății Academice Române din 20 iulie 1867, mai târziu Academia Română. Titu Maiorescu scrie un raport către Academia Română (sesiunea generală din 1880) „asupra unui nou proiect de ortografie” având în vedere la momentul respectiv scrierea de tranziție din Principate și trecerea treptată (impusă de altfel de "Junimea") la alfabetul latin, optându-se pentru un sistem de scriere fonetică. Comisia descrisă la paragraful precedent prezintă - printre altele - și această
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
a forma două variante a sunetului î în limba română prin folosirea lui î și a lui â. În 1904 Titu Maiorescu scria Academiei Române un „Raport înfățișat Academiei Române în numele secțiunii literare în sesiunea generală de la 1904” referindu-se la revizuirea ortografiei. În preambul se referea la faptul că revizuirea anterioară începuse în 1869, cu 24 de ani în urmă, printr-o comisie formată din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
cu 24 de ani în urmă, printr-o comisie formată din domnii Alecsandri, Bariț, Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un fonetism temperat prin «necesități etimologice»”. Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca Academia să își revizuiască modul de scriere. În urma reformării comisiei, de data aceasta
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
din domnii I. Bianu, Ovid Densusianu și Titu Maiorescu, aleși de secțiunea literară să alcătuiască, în cazul în care punctul numărul șase se aprobă neschimbat de plen, „o broșură cuprinzând aplicări la cât mai multe cazuri înduioase, pentru a pune ortografia adoptată la îndemâna scriitorilor români”. Plenul Academiei Române, considerând mult prea grea această regulă propusă, a simplificat-o astfel: „sonul "î" se scrie cu â în corpul cuvintelor ("cânt", "vând", "român", etc.) și cu î la începutul lor ("înger", "îndoit", "însă", etc.
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
scriitorilor români”. Plenul Academiei Române, considerând mult prea grea această regulă propusă, a simplificat-o astfel: „sonul "î" se scrie cu â în corpul cuvintelor ("cânt", "vând", "român", etc.) și cu î la începutul lor ("înger", "îndoit", "însă", etc.)”. Mostră de ortografie inconsecventă, cu amestec de reguli anterioare reformei din 1904 (de exemplu literele "ĭ", "ŭ"; "carĭ" valabil până în 1932) și reguli introduse decenii mai târziu, în anii '50: În urma dezbaterilor Academiei R.P.R. desfășurate în 1953, s-a elaborat o nouă ortografie
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ortografie inconsecventă, cu amestec de reguli anterioare reformei din 1904 (de exemplu literele "ĭ", "ŭ"; "carĭ" valabil până în 1932) și reguli introduse decenii mai târziu, în anii '50: În urma dezbaterilor Academiei R.P.R. desfășurate în 1953, s-a elaborat o nouă ortografie, aprobată printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniștri. Potrivit articolului nr. 3 din "Hotărîre [...]", „Noile norme ortografice intră în vigoare de la data de 1 aprilie 1954. <br> Pentru învățămîntul de toate categoriile, noile norme ortografice intră în vigoare începînd cu
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Academia avea doi membri lingviști: Ion Coteanu, care s-a abținut, și Emanuel Vasiliu, care a votat împotrivă. Ideea de a utiliza o singură literă pentru sunetul /ɨ/ a apărut cu mult înainte de 1953. Necesitatea de a reduce deosebirile dintre ortografie și pronunție a fost susținută încă din 1880 de Titu Maiorescu, care scria: „Nu poate exista o gramatică a scrierii în contra gramaticei vorbirii.” În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
de a reduce deosebirile dintre ortografie și pronunție a fost susținută încă din 1880 de Titu Maiorescu, care scria: „Nu poate exista o gramatică a scrierii în contra gramaticei vorbirii.” În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei noastre e a avea pentru fiecare sunet simplu al graiului nostru un singur semn grafic și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.” În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
ortografie și pronunție a fost susținută încă din 1880 de Titu Maiorescu, care scria: „Nu poate exista o gramatică a scrierii în contra gramaticei vorbirii.” În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei noastre e a avea pentru fiecare sunet simplu al graiului nostru un singur semn grafic și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.” În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la „Despre scrierea limbei române” în privința
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.” În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la „Despre scrierea limbei române” în privința necesității „de a scrie sonul "î" pretutindeni cu "î"”. August Scriban scria în 1912 (în „Ortografia românească”) că este „inadmisibilă existența literelor "î" și "â" pentru un singur sunet”. În anii 1925, 1926 și 1927 a avut loc o serie de congrese ale filologilor români, în urma cărora, în 1927, Al. Procopovici publică „Ortografia românească”. Prima cerință
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
în 1912 (în „Ortografia românească”) că este „inadmisibilă existența literelor "î" și "â" pentru un singur sunet”. În anii 1925, 1926 și 1927 a avut loc o serie de congrese ale filologilor români, în urma cărora, în 1927, Al. Procopovici publică „Ortografia românească”. Prima cerință din această lucrare era „renunțarea la folosirea lui "â" și "î" și generalizarea folosirii lui "î"”. În 1932, Ovid Densusianu cerea în articolul „Noua ortografie” publicat în „Grai și suflet” (vol. V, nr. 2) „să se renunțe
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
de congrese ale filologilor români, în urma cărora, în 1927, Al. Procopovici publică „Ortografia românească”. Prima cerință din această lucrare era „renunțarea la folosirea lui "â" și "î" și generalizarea folosirii lui "î"”. În 1932, Ovid Densusianu cerea în articolul „Noua ortografie” publicat în „Grai și suflet” (vol. V, nr. 2) „să se renunțe la orice concesiune pentru "â" [...] Nu cîștigăm nimic cu [această] literă.” La 31 mai 1929, filozoful Constantin Rădulescu-Motru afirma la ședința Academiei: „Pronunțarea sunetului "î" e singură [...]; a
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
pentru "â" [...] Nu cîștigăm nimic cu [această] literă.” La 31 mai 1929, filozoful Constantin Rădulescu-Motru afirma la ședința Academiei: „Pronunțarea sunetului "î" e singură [...]; a-l scrie cînd "î", cînd "â" e deci inutil.” În articolul „Proiect de reformă a ortografiei române” (1929), Sextil Pușcariu afirma: „Ortografia urmează ortoepia. Principiul este «scrie cum vorbești».” Tot Sextil Pușcariu își amintește că în 1932 s-a hotărît la Academie ca „la ortografia generală cu "î" să se admită o singură excepție cu "â
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
această] literă.” La 31 mai 1929, filozoful Constantin Rădulescu-Motru afirma la ședința Academiei: „Pronunțarea sunetului "î" e singură [...]; a-l scrie cînd "î", cînd "â" e deci inutil.” În articolul „Proiect de reformă a ortografiei române” (1929), Sextil Pușcariu afirma: „Ortografia urmează ortoepia. Principiul este «scrie cum vorbești».” Tot Sextil Pușcariu își amintește că în 1932 s-a hotărît la Academie ca „la ortografia generală cu "î" să se admită o singură excepție cu "â" pentru "român" și derivatele lui”. În
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
cînd "â" e deci inutil.” În articolul „Proiect de reformă a ortografiei române” (1929), Sextil Pușcariu afirma: „Ortografia urmează ortoepia. Principiul este «scrie cum vorbești».” Tot Sextil Pușcariu își amintește că în 1932 s-a hotărît la Academie ca „la ortografia generală cu "î" să se admită o singură excepție cu "â" pentru "român" și derivatele lui”. În „Gramatica limbii române” (1937), Iorgu Iordan afirma: "Distincția dintre "î" și "â" ar trebui să dispară, fiindcă nu se întemeiază pe fapte de
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
în epocă al Academiei Române Mihai Drăgănescu, căruia i s-au alăturat Nicolae Georgescu, Cristian Mihail, Pârvu Boerescu, Liviu Onu, Fănuș Băileșteanu și Sorin Paliga, prin cca 20 articole în revista Academica și cotidianul România Liberă, în care se arată că ortografia este o convenție a utilizatorilor ei, în cadrul căreia nu poate, deci, să existe nimic neștiințific, spre exemplu, în îmbinarea tradițională a elementelor de fonetism cu cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al.
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
nu poate, deci, să existe nimic neștiințific, spre exemplu, în îmbinarea tradițională a elementelor de fonetism cu cele de etimologism specific limbii române. S-a avut în vedere și disidența academicianului Al. Rosetti la poziția oficială/politică (științifică?) în chestiunea ortografiei limbii române, înainte de anul 1989. Se mai arată că - în textele vechi (precum în Psaltirea scheiană, Psalmul 18, scris în jurul anului 1550 și descoperit în sec. XIX la Voroneț) - s-a scris în alfabet chirilic (impropriu limbii române), cu semne
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
latin înaintea celui chirilic, în texte dispărute. Academia de Științe a Moldovei a recunoscut atât hotărârea Academiei Române din 1993, cât și reforma ortografică din 2005. Aceste schimbări însă nu fusese implementate de Ministerul Educației al Republicii Moldova, programul educational continuând utilizarea ortografiei vechi ("î" și "sînt"), inclusiv în manualele școlare, ghidurile metodice, materialele didactice, etc. În data de 17 octombrie 2016, ministrul educației dna Corina Fusu semnează ordinul nr 872 cu privire la aplicarea normelor ortografiei române. Ordinul a intrat în vigoare din momentul
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Ministerul Educației al Republicii Moldova, programul educational continuând utilizarea ortografiei vechi ("î" și "sînt"), inclusiv în manualele școlare, ghidurile metodice, materialele didactice, etc. În data de 17 octombrie 2016, ministrul educației dna Corina Fusu semnează ordinul nr 872 cu privire la aplicarea normelor ortografiei române. Ordinul a intrat în vigoare din momentul semnării. Efectiv, data de 17 octombrie 2016 este ziua când ortografia limbii române în Republica Moldova official se aliniază normelor ortografice utilizate în România (încă din 1993) - cu o întârziere de aproximativ 23
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
materialele didactice, etc. În data de 17 octombrie 2016, ministrul educației dna Corina Fusu semnează ordinul nr 872 cu privire la aplicarea normelor ortografiei române. Ordinul a intrat în vigoare din momentul semnării. Efectiv, data de 17 octombrie 2016 este ziua când ortografia limbii române în Republica Moldova official se aliniază normelor ortografice utilizate în România (încă din 1993) - cu o întârziere de aproximativ 23 ani.
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]