5,719 matches
-
de celebrități printre care Bruce Springsteen și actorul de comedie Billy Crystal, am fost frapat de o mare dilemă cu care ne confruntăm atunci când ne propunem să salvăm pădurile tropicale. Pentru brazilieni, pădurea tropicală este un mediu primitiv, nedezvoltat și ostil care nu reprezintă o sursă de hrană, nici de îmbrăcăminte și își aduce o modestă contribuție la PIB-ul țării, ca să nu mai amintim de lupta pentru eradicarea sărăciei. Pădurea tropicală amazoniană este un monument sălbatic al națiunilor sărace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
să-i convingă pe americani să nu dezvolte sau să pună bazele părții de vest a Statelor Unite, ci să păstreze această regiune pentru ca viitoarele generații să îi aprecieze frumusețea naturală și splendoarea ecologică. S-ar fi ciocnit cu o cultură ostilă, dornică să dezvolte terenurile, indiferent cât de distructiv ar fi fost acest aspect pentru populațiile băștinașe, animalele sălbatice și mediul înconjurător. Progresul nu așteaptă după nimeni. Și totuși, dorim să conservăm Amazonul pentru contribuția ecologică pe care o oferă lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
era bine cunoscută ca adăpostind și favorizând dezastre seismice. Au existat numeroase alte dezastre ecologice - cutremure, inundații, furtuni și chiar tsunami - în trecut. TITLURI DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2030 Ființe umane îmbunătățite genetic supraviețuiesc cel mai bine într-un climat ostil; victimele inundațiilor salvate de echipe de intervenție cu branhii de pește. ---------------------------------------------------------------------- Problema nu se referă la inconștiența pe care noi o manifestăm față de riscurile prezente în acea regiune. Adevărata problema este că am fi putut preveni situația pierderii de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
independent, depășind ceea ce programatorii și-ar fi putut imagina, pe care Fin Fin a reușit să îl demonstreze cu ocazia târgului comercial E 3 (Expoziția de Divertisment Electronic) și care ne-a șocat pe toți. Fin Fin a devenit extrem de ostil și de agresiv, aproape opusul scopului pentru care fusese conceput. Ajunsesem să credem că el evolua; învățând singur din propriile sale experiențe, din interacțiunea cu ființele umane și mediul înconjurător - asemenea oamenilor. Demonstrând că deține memorie, încredere și are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ambelor interese împărtășite. Apoi sunt cei care întrevăd inevitabilitatea ciocnirilor care conduc la conflict. Unii strategi ai politicii SUA cer transformarea peste nopate a Chinei într-un stat democratic. Unii strategi ai politicii chinezești se gândesc la Statele Unite ca fiind ostilă intereselor Chinei. Va fi nevoie de echidistanță și leadership inteligent de ambele părți ale lumii pentru a duce o politică care să întărească interesele strategice ale ambelor națiuni. Fără îndoială vor fi și conflicte. Modul cum ne pregătim pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
diseară? Nu? Atunci mănâncă-ți hot dog-ul și lasă-l pe fratele tău să-l mănânce pe al lui. Rick luă lingurița ca să-i dea de mâncare bebelușului, dar fetița își închise gura, încăpățânată, privindu-l cu niște ochi ostili, mici ca niște mărgele. Rick oftă. Ce-i făcea pe copiii în scăunele înalte să refuze să mănânce și să își arunce toate jucăriile pe podea? Poate că nu era o idee prea bună că soția lui fugise. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
balcon și să fumeze o țigară Împreună, fiindcă era sigură că fuma. Însă invitația ei putea fi greșit interpretată. O femeie nemăritată nu putea să facă astfel de invitații bărbaților Însurați, iar un bărbat Însurat trebuia să afișeze o atitudine ostilă față de o altă femeie atunci când se afla alături de soția lui. De ce era atât de greu să te Împrietenești cu bărbații? De ce trebuia să fie Întotdeauna așa? De ce nu puteai pur și simplu să ieși Împreună cu un bărbat pe balcon să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu o intonație ce aducea a dezamăgire. — Da, a Încuviințat din cap Hovhannes Stamboulian, deși nu era sigur dacă ăsta era un lucru bun sau rău. Însă lucirea pe care a zărit-o În ochii sergentului nu părea atât de ostilă. Poate că-i plăcuse. Poate că avea să plece acum luându-și soldații cu el. — Hov-han-nes Stam-bou-li-an, a murmurat sergentul, rostind poticnit cuvintele. Ești un om Învățat, un om cu carte. Ești cunoscut și respectat de toată lumea. De ce ar conspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
două cărți e preferabil față de cele ce ți se pot Întîmpla de Îndată ce te reapuci de scris. Seara trecută, Catriona Îl Întrebase de ce nu ar face din nou o cură de psihanaliză. Dacă tulburările legate de lucru erau rezultatul unei atitudini ostile față de tatăl lui, poate că va izbuti să se debaraseze de ele mergînd să consulte un psihanalist? „Închipuie-ți că m-am gîndit deja la asta“, răspunsese el. Cu treizeci de ani În urmă, cînd era un tînăr realizator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cine-cluburi veneau să-l ia pe tata cu mașina de acasă. Remarcam repede aerul lor contrariat cînd Înțelegeau că nu ieșisem pe stradă doar ca să-i spun tatei un ultim bună seara, ci că veneam și eu. Îmi erau ostili În secret pe toată durata drumului și nu i se adresau decît tatei, pe care-l așezaseră pe locul din față, de parcă eu nici n-aș fi fost acolo. Simțeam că, În ochii lor, prezența unui copil ar diminua nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de care vorbește, și de asemenea accept ca ea să fie de neșters, dar aș fi preferat să fiu eu acela care o spune. Voi retranscrie oare urmarea, toate acele fraze care au favorizat În ființa mea emergența unor impulsuri ostile și agresive față de tata, ca să vorbesc la fel ca Zscharnack? Frazele acelea care Întețeau tendințele mele inconștiente de ură? Nu mi-ar plăcea să se gîndească despre cărțile mele ce gîndesc eu despre acelea ale tatălui meu. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
m-a tras după ea În salon: „Vino să-l vezi“. Luminat de lampa pe care o văzusem mereu pe biroul lui, tata mi-a apărut Înaintea ochilor. De luni Întregi mă gîndeam la el ca la cineva neprietenos și ostil. Mi-l imaginam cu un chip răuvoitor și-l regăseam liniștit, destins, de parcă ar fi pătruns În moarte prin cezariană. Pierduserăm luni de zile În cursul cărora am fi putut sta de vorbă. A fost o eroare pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Strada Sadovaia. La dreapta ei, peste drum de Haymarket, se înălța Biserica Adormirii Maicii Domnului, ale cărei ziduri se ghiceau după tarabele acoperite cu pânză. Apariția bisericii o liniști, însă mulțimea agitată care umplea piața o privea iscoditor. Cu fețe ostile, batjocoritoare și pline de dispreț, oamenii se întorceau spre ea, râzând și arătând-o cu degetul, deși unii dintre bărbații care acum se amuzau pe seama ei nu și-ar fi permis o asemena purtare când o vizitau la stabilimentul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îmbrăcați cu haine zdrențuroase și murdare, se sprijineau de pereți sau zăceau, sfârșiți, pe jos. Doar câțiva se mișcau încoace și-n colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea cu un fel de așteptare ostilă care înlocuise speranța pierdută cu mult înainte de ajunge la spitalul de caritate Obikhovski. Virginski era foarte slăbit și tușea din toți rărunchii. ă E ca un magnet sau ca o piatră magnetică mare care îi trage spre ea, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura fină a parfumului pe care acesta îl purta. ă Eu am cumpărat o plărie de aici odată, spuse Virginski cu cât mai multă sfidare posibilă. Vănzătorul nu-i băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se îndreptă spre una din ferestrele înalte ale laboratorului de patologie, prin care se zărea puterea iernii, cu goliciunea ei vastă înghițind chiar și gratiile din fier negru de afară. Diener-ul deschise geamul interior iar aerul deveni brusc aspru și ostil, o fărâmă din imensa forță destructivă care răvășea orașul. Agită paharul între gratii, umplându-l cu zăpada înghețată de pe pervaz. Mișcările sale, în timp ce închidea fereastra, aveau o grabă nervoasă. Îi amintea lui Porfiri de un gardian închizând celula unui prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dinți, cele mai pline buze și nici urmă de gânduri contradictorii. Dar nu e cazul. Sunt doar o vâlvătaie, uneori fericită, de cele mai multe ori Însă prost dispusă și confuză“. Machiajul, chiar și cel mai discret, era scutul ei Împotriva lumii ostile. Fără machiaj era distrusă. Și vulnerabilă. Kitty se Îmbrăcă și se duse la fereastra mare din camera de zi. Splendoarea răsăritului se revărsa peste ocean și peste gândurile ei. Oare cum era posibil să te culci dezgustată de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o relație nouă. Vrea să aștepte să termine cu divorțul. E responsabil. Nu vrea să se joace cu inima mea Înainte să fie sigur că ar corespunde așteptărilor mele - spre deosebire de Matthew. Câteva minute femeile stătură una lângă alta la soare, ostile. Haide, să mergem la Los Angeles. Ziceai că-mi arăți Împrejurimile, zise Desert Rose, Încercând din răsputeri să pară veselă și s-o Înveselească și pe Kitty, după lovitura sub centură pe care i-o dăduse. — Draga mea, astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie, la târgul de artă. Nu numai că acuzațiile lui erau nefondate, dar nici n-o credea că era În L.A. și Îi tot repeta să se prezinte imediat la secția de poliție din New York. Fitzgerald Îi aruncă o privire ostilă și Desert Rose calculă că totul era pierdut. În mod cert tipul ajunsese deja la concluzia că Diamond era victima și că ea, Desert Rose, era hoața care Își bătuse joc de un mare film despre câini, ce urma clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cer iertare: „Tată, sunt un netrebnic, dar te iubesc”; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, încât relațiile dintre noi continuau să rămână ostile, iar nevoia de dragoste era amânată pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit niciodată, fiind împiedicate definitiv de povestea cu Dinu. Descoperirea pe care o făcusem în cimitir s-a dovedit, într-adevăr, hotărâtoare. Ea m-a îmbrâncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaș și mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sunt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întâmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă fiindcă n-o înțelegeam. Un om care vorbește știi ce vrea; te înjură, îl înjuri, te amenință, îl ameninți. Dar unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la urmă. Dealtfel, tot ce se lega de pescari părea să țină de o realitate din afara posibilităților mele de înțelegere. Dimineața, zăream câteodată de la azil bărcile negre, date cu smoală, plecând la pescuit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic despre mine, dar era de ajuns că veneam de dincolo de baltă ca să-și arate fără ocolișuri neplăcerea de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
celor ”săraci cu duhul”... [...] ... ea a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualității, a mândriei, a setei de putere, setei de câștig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viața la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieții... Același mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiți de voință, prea degenerați pentru a-și putea impune o măsură în aceasta, de acele naturi având nevoie de o trappe, metaforic vorbind
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
care, toate, vor să-l ia la dans. Redbone, continuă el conversația-i fantastică, ești bolnav la cap. O boală foarte americană, trebuie să recunosc. Să pleci de unul singur, să te descurci În sălbăticie, să supraviețuiești Într-un mediu ostil, ăștia sîntem noi. Fortul a fost modelul nostru și strictul necesar pînă cînd, hai s-o recunoaștem, am definitivat genocidul pielilor roșii. Dar chiar și atunci, mentalitatea fortului și teroarea de afară nu ne-au părăsit pentru prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]