3,706 matches
-
dolari, domnul Sammler Încă vedea că, pe lângă sfârșitul lucrurilor așa cum se știau, sentimentul trezit de posibilitatea unor noi Începuturi era totuși foarte puternic. Căsătoria pentru Margotte, America pentru Eisen, afacerea pentru Wallace, iubirea pentru Govinda. Și departe de acest pământ păcătos, exasperant, Întinat, stricat, putrezind, Împovărat de moarte, avântându-se deja spre lună și spre Marte, plănuind să fondeze orașe. Cât pentru el... Bătu În geamul despărțitor cu o monedă. Se apropiau de ghereta de taxare. — Nu vă deranjați, domnule Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a-mi da un răspuns, așa că nu mi-am făcut prea multe speranțe. Dar a sfârșit prin a se consulta cu pastorul, Des și acesta a fost de părere că Dumnezeu ar vrea ca Marjorie să-i întindă o mână păcătoasei. În noapte în care am sosit, Marjorie m-a prin pe hol și mi-a șoptit precipitat, asigurându-mă că „Iisus e foarte mulțumit că Sheba se află aici“. Eu și Marjorie am fost crescute în cultul bisericii anglicane, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vocea lui. Crezuse în țelul de a săruta cât mai multe fete putea. Crezuse în talentul lui de a dansa, deși niciodată la el în casă, acolo unde taică-su l-ar fi bătut ca pedeapsă pentru ocupații atât de păcătoase. Ahmad era tânăr și naiv și credea că va putea să-și păcălească moștenirea de familie. Nu trebuia să se supună regulilor tatălui lui, nu trebuia să se ralieze la o religie atât de feroce. El putea să scape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mic, de lemn negeluit. Era tare chircită și tare vânătă. Nimic nu-i mai trăda cei 26 de ani, toți anii pe care apucase să-i trăiască. În urma ei, preotul dădea cu cădelnița și spunea: - Iartă Doamne pe această femeie păcătoasă, plecată neîmpărtășită dintre noi! De atunci nu l-am mai primit niciodată cu Boboteaza. Zile întregi, după acel „curs” năucitor, m-am întâlnit cu studenții prin campus. Mă priveau cu coada ochiului, foarte stânjeniți. Apoi au rupt tăcerea: - N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
al meu și era mult mai bine situată într-un nod de relații care îi permiteau să satisfacă status-simbolul acelei vremi: - Aveam congelatorul plin, doamnă. În acel timp, abilitățile mele de adaptare au fost mult mai joase decât acum. Firea păcătoasă mă împiedica să întrețin relații cu persoanele dezirabile. La mine, congelatorul nici nu exista. Făceam tot soiul de minuni. Mergeam în metrou și pe stradă cu câte o carte de filosofie în mână, citind ca bezmetica, să nu mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
față, fără să cred o iotă. Acum nu m-aș mai supune. La molifte am fost, dar din alte motive, care țineau de păcate pe care le acceptam ca poveri pe suflet și pentru că am întâlnit atâta iubire creștină față de păcătoși la părintele B. În nici un caz însă nu pot să tratez așa nașterea unui copil. Nici nu știu cum aș reacționa eu cea de acum dacă pe virtuala mea fetiță ar exclude-o de la înfățișarea la altar fiindcă „este mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
drumul Damascului, ucenicii au început să propovăduiască învățătura lui Iisus și să răstălmăcească toată istoria, așa cum a ajuns ea la noi. Asta e povestea, domnule coleg. Noi ce învățăm de aici, profesore? Noi învățăm că natura umană e atât de păcătoasă, că pentru ca să fii crezut nu-i suficient să mori, trebuie să și învii! Înțelegi, domnule coleg? Asta e povestea, profesore. Dă-mi o singură propoziție din Scriptură care să o contrazică, să o facă imposibilă. Adevărul, profesore, ca să-l citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care ne lovea cu struguri verzi. Vacanța mea cu tata. O iubire senină, discretă, un fel de gesturi mici, toate de drag. Așteptam eclipsa. Popa sătesc, un tembel gângav, băgase spaima în toate băbuțele: - Doamne, apără poporul tău, hăl mai păcătos din lume și nu lăsa să cadă soarele pe el și să ne ardă pe toți în focul Apocalipsei! Tata și cu mine râdeam și o luam de la capăt. Invitam băbuțele la Coca-Cola de seară (că de-aia și veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
venită să-i felicite, o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau păcătoase, uneori chiar din hidoșenii, acestea din urmă cel mai greu de observat, oribilități ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani mai mare, era neobservabilă căci buna dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu vorbim de morți, ci de hotare”. - „Tocmai de asta vrem să vorbim și noi”, dar nu mai auzi nimeni nimic. Omul în livrea stătea la ușă, intrau numai domni, veniți cu limuzine, începuse chiar atunci o ploaie de toamnă, păcătoasă, rece, nu ne primea nimeni, - ultimii combatanți, dar nu din vina noastră, ai Națiunilor Unite, uitați acum. Istoria o scriu învingătorii, spunea învățătorul nostru din sat - a avut dreptate. Tocmai când se întâmplau acestea în curtea lui Lung, domnul Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
niciodată, și să-l trimiți la moarte între două cafele, băute în pauzele de judecată. Ți se părea... Ai găsit subterfugii, aplicând, drept justificare, dispoziții adiacente ale legii, oricum, nu ți-ai fi luat răspunderea vieții unui om, oricât de păcătos ar fi fost. Așa că totul a depins, depinde de tine. Ți-aduci aminte de femeia aceea... Norocul ei imens a fost că recursul împotriva hotărârii tale a fost declarat, din eroare, cu câteva zile întârziere și nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu fața-i dureroasă îndreptată spre noi. Apoi oftă greu și se ghemui pe pământ. Da’ ce ai, bătrâno? întrebă doctorul. De ce seceri în genunchi?... Bătrânul vorbi iar lângă mine, cu hârâitu-i aspru, neprietinesc: —Vai de capul ei... O biată păcătoasă... Așa-i ea, beteagă... Boală femeiască... Ce să facă? Parcă o iartă cineva?... Doctorul nu zise nimic. Tăceam și eu. Ne urcăm așa în trăsură. Bătrâna, în genunchi, rezemându-se în coate, începuse iar a secera în arșița zilei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noștri să mănânce asemenea carne. N-au oamenii din țara asta ce mânca? și să caute o carne netrebnică în pustie? - și într-o pustie de care n-au auzit și în care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o femeie, ținând cont de cantitatea de timp, creier și bani pe care și le vâră în chiloți. Luați-o, de exemplu, pe Selina. Și chiloții ăsteia dovedesc că e vorba de o profesionistă. A dansat ca un vis erotic, păcătos și prostesc. Zâmbetul ei scrâșnit își lua zborul spre nicăieri și pretutindeni. Fața, trupul, mișcările se dovedeau precise în realizare, artă și pornografie. Îi dai lui Dawn ceva de băut? Mi-am ridicat capul. Dama în vârstă din spatele barului schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pantagruelic, Selina m-a binedispus adeseori cu povestirile despre copilăria ei plină de umiliri și nedreptăți pe care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai puțin strălucitor, fericit și sănătos - Sunny Wand sau chiar pe Day Lightbowne. Nu prea știu de ce. Totuși, Fielding a argumentat că ea este crucială pentru contractul nostru și, într-un asemenea caz, trebuie să urmezi chemarea banului. Caduta, soția păcătosului Lorne Guyland, rivala activei Butch Beausoleil, mama lacomului, hoțului, drogatului Cristopher Meadowbrook sau Spunk Davis sau Nub Forkner - sau a oricui s-ar mai fi ivit dracului până în final. Deși pasiv, rolul era principal și fără prea multă vorbărie. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmbolnăvește. Lopățica și fărașul te pot îmbolnăvi. Probabil și copiii. Uite, spuse ea. Când am ajuns la colțul străzii cu stația de taxiuri de pe Eighth Avenue, Shadow s-a oprit. A scâncit. Și-a ațintit privirea spre nord, către raiul păcătos de pe Twenty-Third Street, Chelsea, capătul lumii, unde nu exista lesă și botniță. Shadow s-a zbătut în lesă, a strănutat, și-a împins botul înainte. Părea năuc, înfometat, avea momente când semăna cu un lup, răspunzând unei naturi mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
temeri și extazuri în egală măsură”, așa cum afirma Johan Huizinca. Avantajul era scutirea omului de rând fără carte de dispute problematizante în legătură cu viața sa spirituală printr-un conservatorism etic și moral ale cărui valori sunt în contrast cu instinctele firești senzoriale considerate păcătoase. Acest dualism între promisiunea lumii de dincolo și realitatea lumii în care se trăiește dă naștere la un dezechilibru care se transformă într-o evlavie pătimașă și chiar violentă. Același Johan Huizinca afirma: „Blânda lipsă de respect și prozaismul cel
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
în cele din urmă pe o bancă, resemnat. Nu-mi dau seama de ce mă îndârjesc în a-l ignora. Nu am nimic cu el, nu mi-e nici simpatic, nici odios, nici măcar indiferent. Un ins târând o biografie falsă, la fel de păcătoasă ca și a mea. Probabil, impulsul de a-l ignora vine din acea tembelă pornire - nu numai a mea - de a mă feri din calea cunoscuților din bloc, vecini indiferenți, sau de a-i evita pe cei cu care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în rău și nu am făcut nimic spre a mă salva. Nu am încetat însă să cred în Dumnezeu. Nu am ocolit Biserica. Nu m-am dezis de morți. Cred în lumea de apoi, în judecata Domnului și în îndreptarea păcătosului care sunt. Doar că încă rătăcesc spre duhovnicul căruia să mă spovedesc. Nu l-am aflat. Sau poate mi-e teamă să-l aflu. Mă rog din ce în ce mai des, deși încă nu i-am pătruns taina, cu rugăciunea inimii sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate mi-e teamă să-l aflu. Mă rog din ce în ce mai des, deși încă nu i-am pătruns taina, cu rugăciunea inimii sau cu ceea ce cred eu că este: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă (mântuiește-mă) pe mine, păcătosul“. Adorm cu această rugăciune și, noaptea, dacă se întâmplă să mă trezesc din somn, o repet și liniștea adormirii revine grabnic. Un an nefast pentru mine acum, chiar în zilele din preajma celor destul de mulți ani adunați, prin descoperirea acelor analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trei, este o zădărnicie totală să glosezi despre privatele românești (budă, W.C., toaletă etc.). Penibilul nu vine neapărat din delicatețea subiectului - în fond, este o problemă de morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu observăm mizeria în care suntem siliți să săvârșim cele mai intime acte fiziologice, strâmbăm scârbiți din nas, înjurăm sau drăcuim, blestemăm îngrijitorul că nu-și face datoria și, împinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
docil. Mai bine spus, îmi recunoscusem țarcul în care aveam dreptul să zburd. Puteam să fac oricâte năzdrăvănii în țarcul meu. În facultate, am simțit și m-a înrăit sufletește, într-un fel, frica. Un altfel de frică, dar tot păcătoasă. Intrasem din nou la facultate, după un șir de rătăciri care mă duseseră în armată. Intrasem în partid la îndemnul colonelului comandant (el mi-a dat și recomandarea) și în freamătul general de entuziasm de după atitudinea lui Ceaușescu în augustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Credeam că totul este o confruntare de interese. Că oamenii mari sunt un fel de păpuși manevrate mereu de alții mai puternici. Teama mea de implicare, lipsa unor credințe profunde, prudența și neîncrederea mă făceau să gândesc în felul acesta păcătos. Fără să mă întreb, în fond, pe mine cine mă manipula? Credeam că sunt prea neînsemnat să fiu mânuit de altcineva. Eram și eu plin, ca mulți alții, de ideea că totul în jurul nostru este conspirație, complot și urzeală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
află la rădăcina arborelui, iar în vârf stăpânește Cel Rău; alteori, ramurile au terminații cu capete de dragon din care iese câte un personaj reprezentând un viciu. Un alt sistem iconografic medieval a asociat animalele cu diverse păcate: astfel, omul păcătos decade în rândul animalelor, simbolizarea animalieră oferind măsura decăderii sale. Această concepție va construi satira din romanul Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir. Fantezia medievalului nu se mulțumea cu personificarea morții. Cuvântul macabre și sintagma “La Danse Macabre” marchează întrega viziune
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]