3,151 matches
-
din suita lor, îmbrăcați în haine fastuoase. O altă caracteristică a acestei arte italiene de epocă bizantină este absența statuarului care contrastează puternic cu tradiția romană și care are, probabil, drept cauză interdicția Bisericii în legătură cu tot ceea ce putea reaminti civilizațiile păgîne, elenistică sau romană. Sculptura însă nu dispare, ea se rezumă numai la basoreliefurile de pe sarcofage, la dantelăriile care împodobesc balustradele corului și amvoanelor și apoi la cizelarea metalului și a fildeșului, caracterizînd artele "minore". Tot pentru motive religioase, legate de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
787, îl condamnă pe Duce la moarte în anul următor, coinutîndu-i, apoi, pedeapsa în obligația de a se retrage la mănăstire; prin aceasta, ducatul este anexat statului franc și-și menține, astfel, unitatea administrativă și religioasă. Cu saxonii, triburi germanice păgîne din partea cărora francii suportau nesfirșite atacuri devastatoare, Carol va acționa cu mai multă duritate, începînd cu 772, timp de aproape treizeci de ani, el va purta împotriva lor campanii repetate, pe care le conduce el însuși, iernînd împreună cu armatele sale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
La sfârșitul acestei lucrări, am putea fi întrebați pe scurt: Ce merit au avut și ce au reușit să obțină Misionarii Franciscani Conventuali într-un sfert de secol de apostolat în cele două Provincii românești. Spre deosebire de misionarii catolici din țările păgâne, ai noștri au muncit nu atât pentru propagarea, cât pentru păstrarea adevăratei credințe printre credincioșii de rit latin răspândiți în numeroase centre, mai ales din Moldova. Este meritul incontestabil al misionarilor noștri și acela de a fi stabilit și menținut
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
în care s-a format poporul român este o axiomă a identității naționale. Heliade Rădulescu, reliefând același lucru, afirmă că "Românii din Dacia lui Traian au fost creștinați deja înainte de Constantin" (1861, p. 42), iar întrucât Roma continua să fie păgână, munca de botezare a barbarilor a căzut în sarcina românilor. Astfel, "Gothii și din Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
notabilitățile din regiune au oferit contribuții ex-votos, plătite pentru construcția coloanelor, și au participat la acoperirea cu foiță de aur a sanctuarelor și a părților relevante ale acestora și la rostirea oracolelor. Accesul lui Constantin la putere a tulburat lumea păgână. Atunci, lucrările au fost întrerupte. Dar accederea la tron a lui Iulian Apostatul a provocat o reacție oribilă. Populația nemulțumită alerga ca sălbaticii asupra comunităților creștine: virgine, tineri și chiar oameni în vârstă au fost martirizați. Theodosius cel Mare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Și eu, om bătrîn, mă tem să trec pe acolo noaptea, intervine un sătean. Duhul fetei n-are odihnă. Au batjocorit-o și au omorît-o. Au omorît-o pentru că îi cunoștea pe făptași! Îi cunoștea pe naiba! Veniseră de peste Prut, lifte păgîne... străine. Eu mă temeam pe acolo și ziua, nu știu cum dar mi se făcea părul măciucă. Este pe naiba duhul rău pe acolo, intervine Topuz. Frica este în căpățîna voastră. Mortul este mort. Impresionează, dar se face țărînă. Tu ești un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am încredințat lui soarta, priveam îngrijorați unii la alții. Vîntul nordic, uneori sălbatic și asasin, nu glumește niciodată și aproape întotdeauna oamenii suferă din cauza dezastrelor provocate de nebunia lui. Pe lîngă faptul că este rece ca o lamă de sabie păgînă, mai este și puternic de răstoarnă cu fundul în sus o pîntecoasă de barcă pescărească. Nu știu dacă s-a dedat și la avioane, dacă pofta lui de a distruge se burică și la înaltul cerului. Cert este însă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unor tablete, din ghidul turistic Routard, editura Hachette și Ulisse, editat de Stephane Marceau. Îmi piere orice chef s-o fac pe cunoscătorul în domeniu. Face o pauză și continuă. Un monolog monoton. La dumneavoastră au rămas divinități și obiceiuri păgîne pe care lumea nici nu le observă. În noaptea care marchează echinocțiul de primăvară se aprind focuri... ca să ajute Soarele să renască, să treacă de momentul critic. Sau ce sînt zînele din lacuri? La noi se cheamă Obba (Oya) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu e de mirare că aspectele necreștine ale sărbătorii Crăciunului seamănă cu Saturnaliile, de vreme ce avem motive întemeiate să presupunem că Biserica a stabilit data nașterii lui Iisus pe 25 decembrie (în loc de martie sau ianuarie) pentru a substitui comemorarea sa sărbătorilor păgîne care se desfășurau la început pe 17 decembrie, dar care, la sfîrșitul Imperiului, țineau șapte zile, adică pînă pe 24. În fapt, din Antichitate pînă în Evul Mediu, „sărbătorile lui decembrie” prezintă aceleași caracteristici. În primul rînd, împodobirea clădirilor cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
spune mentalitatea primitivă). Ea va putea, dimpotrivă, să i acorde din nou un loc, la fel ca Dante, a cărui operă nu opune, ci mai degrabă armonizează cele două moduri istorice de a reprezenta cerul : sediu al influențelor astrologice, moștenire păgînă, și providență a unui Dumnezeu suprem, potrivit creștinismului. Comte se gîndește la Dante și în ultima lui lucrare, Sinteză subiectivă, din care n-a reușit să scrie și să publice decît un volum pînă în momentul morții. El enunță aici
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
În fiecare primăvară, iar ultimul o dată și bine; nu constituie decât tot atâtea ipostaze ale unui adevăr unic: Natura nu moare. Am pomenit de conul de pin? Altcineva prins În horă, cu a cărui imagine Închei acest periplu, poate cam păgân, dar Întregitor: În drum spre Radio, Întâlnesc adesea iedera Înfășurată pe un pin. Nu e chiar atât de poetică, cât e vița, căci nu-i ruginesc frunzele, iarna fiind printre puținele care Înveselesc, vreau să spun Înverzesc, deopotrivă albul zăpezii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rândul lui, a uniformizat Încetul cu Încetul diversitatea etnică și culturală și, prin creștinare și pe aceea religioasă, motiv pentru care a căzut sub loviturile barbarilor. O nouă antinomie apărea Însă, la nivelul Întregii Europe, Între sudul creștin și nordul păgân. Iar când și această antinomie a dispărut, Europa a simțit chemarea mării, adăugându-și exoticul Asiei, Americii... Acum suntem martorii unei uniformități la nivel planetar; poate de aceea căutăm civilizații extraterestre. Pe scurt, motorul expansiunii, descoperirilor geografice și spațiale este
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În acest moment Natura se trezește la viață - În ochii noștri desigur, căci ea n’a murit niciodată, nici măcar În vremea cruntei ierni care nu se lasă Încă alungată. De aici poate abundența de sărbători, creștinești ori moștenite de la vechii păgâni, zisele sărbători băbești, ale acestei perioade, care vor culmina cu Paștele, el Însuși socotit după echinocțiul primăvăratec. Negentropia momentului, excedentul energetic carevasăzică, va Îmboldi ziua să crească În paguba nopții devenind, din egală În acest moment, majoritară; dar atunci, la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
asta numai și numai pentru că de frunza ei depinde propria-ne viață, a celor care ne permitem și să perorăm precum fac eu acum -, un „an“ În care viețuiesc acei ascunși descompunători. Ani care par a exista deja, separați poate păgân de un Gheorghe și de un Dumitru, Între care oile sunt la munte, respectiv la șes... Și, mi se pare că odinioară, când eram mai puțini dar desigur mai Înțelepți, alternam anul ogorului cu cel al pârloagei, ca primă formă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mult, Pământul va cădea pe o stea, anume pe Soare... Discuția are totuși o pronunțată și declarată aplecare spre bioetică. Cam aici ar vrea să se implice creștinismul, uitând că el a Început prin deturnarea spre delincvență a oamenilor antichității, păgâne dar supuse dictonului dura lex, sed lex, legii, bune sau rele, a vremii: Un general, Gheorghe, care refuză să onoreze, conform legii vremii, simbolul statului pe care era chemat să-l servească - Împăratul - pe motiv că nu poate cinsti idoli
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Pe astfel de locuri s’au succedat temple: cel creștin pe temelia, chiar doar pe locul celui păgân, precum catedrala de la Chartres, ori chiar refolosind (reamenajând) acel templu, precum devenirea Parthenonului Înainte de a ajunge depozit de muniție turcească. Că templul păgân a fost ridicat pe un astfel de loc, singular, o dovedește invocata piramidă a lui Keops care, ca prima construită, dispunând de Întregul platou stâncos de la Ghizeh, a ales ca teren de fundare taman un loc traversat de o largă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a Îndrăznit să-și adjudece un dumicat din stăpânul care dormea tot cam pe acolo, a fost judecată, urcată pe eșafod, a ascultat actul de acuzare și a fost apoi spânzurată cu tot dichisul. Și când mă gândesc la antichitatea păgână, dar cu mult mai realistă prin sacrificiile sale În care zeii ar fi căpătat grăsimea, iar enoriașii carnea... Știu, căci tocmai pusesem lăbuța În Europa, sătulă de interminabilele tămâieri și purificări - un fel de a vinde castraveți grădinarului - cu care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nimeni nu vine de dincolo spre a ne spune despre suferința pe care poate o cauzăm. Parcă așa spune și săracul Lazăr, cel din Biblie... Iar transcendentalizarea ofrandei poate Însemna și a oferi cuiva o Îmbucătură - pomana, de sorginte totuși păgână -, dar fără ceremonie. Cât de tradițională - câteva secole - n’ar fi considerată. „Meridian“, 15 decembrie 2000, ora 12,53 Sunt supărat. În cea mai importantă zi a anului păgân, nu a fost difuzată rubrica. Honni soit qui mal y pense
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însemna și a oferi cuiva o Îmbucătură - pomana, de sorginte totuși păgână -, dar fără ceremonie. Cât de tradițională - câteva secole - n’ar fi considerată. „Meridian“, 15 decembrie 2000, ora 12,53 Sunt supărat. În cea mai importantă zi a anului păgân, nu a fost difuzată rubrica. Honni soit qui mal y pense dar, aflând astfel unde am inima, redactez, chiar imprim: Întind lăbuța Cât de atentă ar fi, și pisica greșește. O dată și bine. Ca mine, care am mușcat din momeala
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și pe om, și pe iepure, și pe vulpea care-l mănâncă, și pe râma din sol. Desigur, În interesul lui. Dar dacă spui că acel interes e evoluția, atunci Îți spun și eu cine e acea „eminență cenușie“: Natura. Păgân și dac ce ești! Vezi că varza are etimologie dacică... 3. De frupt Mă uit la mutrele jigărite din jur; știu și motivul: e post. Mă uit În oglindă și-mi văd burtica etalată În toată rotunjimea ei: tocmai am
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ezitare Între agricultură și păstorit. Căci, până mă obișnuiesc cu noul mod de viață, Îmi lipsește carapacea. À propos de năpârlire, când orice insectă se ascunde... Sine ira et studio, dar asta au făcut-o cândva unii, impunând unei lumi păgâne creștinismul. Ca valah - căci numele de român Îmi exclude congenerii rămași pe afară - am Încercat să-mi păstrez identitatea negentropică: sacrificând un porc la solstițiul de iarnă dar și sânziene la acela de vară, roșind ouă la echinocțiul de primăvară
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bunicii și dăduse naștere unui băiat cam în aceeași perioadă cu mama. Era o femeie corpolentă, curată și extrem de cinstită ce pentru nimic în lume n-ar fi luat ceva fără a cere permisiunea. Bunica venise, conform unei practici ușor păgâne, cu idea de a suge la pieptul opulent al Mariei, doar doar s-ar mai rupe ceva din lanțul de deochi. Așa s-a și întâmplat, după câteva reprize de supt, m-am liniștit, somnul era profund și lucrurile începeau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
doar atunci când situația cerea acest lucru în mod evident. Cositorul era topit în timp ce bunica spunea o serie de rugăciuni murmurate pe vârful buzelor, percepția în plan auditiv fiind destul de greoaie pentru cel ce-ar fi vrut „să fure” această practică păgână. Ulterior corpul era acoperit și protejat cu un material a cărui țesătură era potențial din bumbac, in sau cânepă; deasupra capului, în creștet, se poziționa un mic recipient cu apă rece în care se turna cositorul topit într-o lingură
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vreme și nu de mai puțin, privim de pe culmile Carpaților cu încredere și mândrie spre zările îndepărtate, cum tot de atâta timp, Traian privește peste Roma, peste zări îndepărtate, la opera lui. Nici o furtună, nici o invazie, nici un cutremur, nici o ocupație păgână, nici o lovitură, oricât de grea, de dureroasă, oricât de nemeritată a fost ea, nu l-a clintit pe Traian de pe Columna pe care l-a așezat opera lui. Nimic și nimeni nu a putut să clintească pe Români din Dacia
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de la mâini și de la picioare, care împreună cu o șuviță de păr de pe cap se învelesc într-o bucată mică de pânză și se ascunde undeva în incinta gospodăriei, unde nimeni niciodată nu le va mai găsi. Acesta e un obicei păgân care ne dă credința că mortul nu va duce norocul casei cu el pe alte tărâmuri. După ce e îmbrăcat în hainele lui cele mai bune, în care a fost mândru să apară în lume, de cele mai multe ori cele în care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]