2,281 matches
-
Ebezâde Abdullah Efendi, în urma căruia a devenit profesor ("müderris") de școală teologică, cel mai probabil între anii 1707-1713, când Ebezâde Abdullah Efendi a ocupat această funcție. </ref> S-a bucurat de admirația și susținerea materială și morală a sadrazamului Ali Pașa și în special a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa, devenit chiar prieten apropiat al acestuia după ce a desemnat "conservator al cărților" ("hâfız-ül kütüb"). Avea o cultură literară vastă, citind cu precădere literatură arabă și persană, scrise atât de mai-marii poeți
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
de școală teologică, cel mai probabil între anii 1707-1713, când Ebezâde Abdullah Efendi a ocupat această funcție. </ref> S-a bucurat de admirația și susținerea materială și morală a sadrazamului Ali Pașa și în special a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa, devenit chiar prieten apropiat al acestuia după ce a desemnat "conservator al cărților" ("hâfız-ül kütüb"). Avea o cultură literară vastă, citind cu precădere literatură arabă și persană, scrise atât de mai-marii poeți ai acestora, cât și de poeți ale căror nume
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
la îndeplinire. Nu puține au fost răscoalele țăranilor sau ale orășenilor, întețite după Pacea de la Passarowitz . În ciuda acestor tensiuni manifestate la nivel socio-politic, în ultimii 12 ani de domnie a sultanului Ahmed al III-lea, alături de marele-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa (1718- 1730), se remarcă o perioadă caracterizată în special prin numeroasele petreceri de palat sau întâlniri fastuoase între membrii elitei otomane. Această perioadă rămâne cunoscută în istorie sub numele de "Lâle Devri" (Epoca Lalelei) și este considerată drept o încercare
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
numărului de campanii militare, fuseseră demobilizați. Cea mai importantă dintre aceste revolte avea să se producă pe 28 septembrie 1730, la comanda căreia se afla fostul ienicer albanez, Patrona Halil. Această mișcare, care avea ca țintă principală, destituirea marelui-vizir Ibrahim Pașa și a ginerilor săi, Mustafa și Mehmet Pașa, s-a încheiat prin uciderea prin sugrumare a celor doi din urmă, prin detronarea sultanului la câteva zile mai târziu, și totodată, prin sfârșitul strălucitei "epoci a lalelei". De altfel, prin strânsa
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
importantă dintre aceste revolte avea să se producă pe 28 septembrie 1730, la comanda căreia se afla fostul ienicer albanez, Patrona Halil. Această mișcare, care avea ca țintă principală, destituirea marelui-vizir Ibrahim Pașa și a ginerilor săi, Mustafa și Mehmet Pașa, s-a încheiat prin uciderea prin sugrumare a celor doi din urmă, prin detronarea sultanului la câteva zile mai târziu, și totodată, prin sfârșitul strălucitei "epoci a lalelei". De altfel, prin strânsa legătură pe care o avea cu mediul imperial
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
din arabă două volume de istorie, "Sahâ’ifü’l - ahbâr" și "Ikdü’l- Cumân fî Târîhî Ehli’z - zamân". I-a rămas cunoscută, atât o cerere scrisă în arabă și persană, pe care i-a trimis-o lui Șehid Ali Pașa și prin care îî cerea acestuia să fie acceptat ca profesor la o "medrese", cât și o scrisoare redactată în maniera unui scrib, care conținea și anumite porțiuni de poezie. Prin epoca în care a trăit, prin instruirea de care
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
maghiar [[Francisc Rákóczi al II-lea]], aflat pe atunci la Tekirdağ. Și-a desfășurat această activitate până în anul [[1735]] , anul morții principelui care, extrem de mulțumit de slujitorul său, înainte să moară i-a trimis o scrisoare [[mare vizir|marelui-vizir]] Ali Pașa, prin care își recomanda în mod expres „loialul tălmaci”. Müteferrika a deținut atribuții politice și după acest moment. În anul [[1737]], a participat la negocierile făcute în scopul reînnoirii tratatului cu [[Polonia]], un an mai târziu s-a aflat în
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
să fie închise de către stat sau distruse de incendii. După semnarea Păcii de la Passarowitz, statul otoman a pășit spre o nouă perioadă, marcată de personalitatea sultanului [[Ahmet al III-lea]] (anii domniei: [[1703]]-[[1730]]) și a marelui-vizir Nevșehirli Damat Ibrahim Pașa (m.1730), perioadă cunoscută sub numele de "Epoca Lalelei", sau chiar "Epoca Renașterii otomane". De fapt, este momentul în care statul otoman conștientizează rămânerea în urmă sub raport cultural, artistic, științific și social față de civilizațiile occidentale. Din această cauză, Imperiul
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
prima tipografie turcă din Imperiul Otoman. În anul [[1726]], Müteferrika a scris un tratat intitulat "Vesilet - üt - tıbâa", prin care prezintă beneficiile și necesitatea fondării unei tipografii, într-o astfel de perioadă: După ce i-a prezentat acest tratat sadrazamului Ibrahim Pașa, Müteferrika s-a bucurat de susținerea acestuia, dar pentru a se pune bazele tipografiei la Istanbul era nevoie de o pregătire socială, mai ales din cauza faptului că numeroșii caligrafi își câștigau pâinea din această muncă. Müteferrika îl întreabă pe [[Șeyhülislam
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
sultanul turc a ordonat dezarmarea ciprioților - ceea ce a avut loc fără rezistență. Ciprian a încercat să-i convingă pe ciprioți să se supună ordinelor (o atitudine asemănătoare a avut și patriarhul Grigore al V-lea) și l-a asigurat pe pașa Küçük Mehmet de obediența grecilor. În ciuda acestor eforturi, arhimandritul Theofylaktos Thisefs a răspândit în Larnaca o proclamație, cu scopul de a-i ridica la luptă pe grecii din Cipru - ceea ce a fost denunțat de către guvernatorul turc la Înalta Poartă. Sultanul
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
1 martie 1666) a fost o nobilă cercheză, care a devenit cea de-a doua soție a domnitorului moldovean Vasile Lupu, cu care s-a căsătorit în 1639. Potrivit lui Evliya Çelebi, mama ei a fost sora lui Koca Derviș Mehmed Pașa care a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în perioada 1653-1654, iar sora ei s-a căsătorit cu İslâm al III-lea Ghirai, hanul Crimeei (1644-1654). Ea a jucat un rol major în deciziile personale și politice ale soțului ei
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
la cetatea Oceacov. Cu permisiunea lui Bahadır I Giray care a primit 1000 de ducați, sute de tătari și de oșteni moldoveni au însoțit prințesa cercheză către frontiera moldovenească. La întoarcerea soliei, văzând cât de frumoasă era Ecaterina, Nasuh Hussein, Pașa de la Silistra (1638-1640) a dorit să o rețină la Silistra pentru propriul harem. După multe tentative nereușite de eliberare, plătite cu bani grei (2000 de ducați), abia după ce Vasile Lupu a intervenit la sultan, solia a putut să treacă Dunărea
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
numeroși oameni de știință, deopotrivă turci și străini. O altă sursă fundamentală, de la jumătatea secolului al XVI-lea, care tratează subiectul trecerii lui Sarı Saltuk din Anatolia în Rumelia, este cea a lui Kemalpașazade (Șemseddin Ahmed Ibn-i Süleyman ibn-i Kemal Pașa), și al cărei titlu este "Tarih-i al-i Osman". A treia sursă importantă este considerată a fi opera lui Seyyid Lokman, intitulată "Oğuzname". Această operă, creată între 24 iulie 1599 și 12 iulie 1600, este considerată a fi de fapt
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
liniștită, datorită atât avuțiilor deținute de soției, cât și desfășurării în secret a unor acțiuni în numele libertății. După anul 1903, are diferite funcții în cadrul Camerei de Comerț din Diyarbakır, timp în care este prim editor la ziarul Vilayet. Odată ce Ibrahim Pașa, conducătorul kurd al Corpului de Cavalerie Ușoară, înființat în acea perioadă pentru siguranța acelei zone, se implică în fapte de furt și jaf, Mehmet Ziya ia atitudine și îi unește pe locuitori împotriva lui Ibrahim și a oamenilor lui, care
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
comunității creștine maronite, președinte al Libanului între anii 1952-1958. Camille Nimr Chamoun s-a născut în anul 1900 în orășelul Dir al Kamar din Munții Liban, într-o familie proeminentă din comunitatea creștină siro-maronită. Un unchi al său, Auguste Adib Pașa, a fost de două ori prim-ministru al Libanului. Chamoun a învățat și a făcut studiile elementare și liceale la Școala catolică a călugărilor mariști ("les frères Maristes") la Beirut. A fost silit, însă, să întrerupă școala în urma izbucnirii Primului Război Mondial
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
iunie 1964 în New York într-o familie de clasa de mijloc superioară, obținând dubla cetățenie britanică și americană. Străbunicul său paternal, Ali Kemal, era un jurnalist turc, care pentru scurt timp a fost ministrul afacerilor interne marelui vizir Damat Ferid Pașa. În copilărie familia sa s-a mutat de mai multe ori, odată cu schimbarea locului de muncă al tatălui său, Stanley Johnson, în diferite localități din Statele Unite și din Regatul Unit. În aprilie 1973 s-a stabilit în Uccle, Belgia după ce
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
mutat la Sankt Petersburg, unde a lucrat ca jurnalist liber profesionist și a publicat povestiri umoristice. În 1901 a fost alungat din oraș pentru că a luat parte la o demonstrație. El a scris prima sa lucrare importantă de ficțiune, povestea "Pașa Tumanov," în 1901, dar a fost în imposibilitatea de a o publica până în 1905, fiind interzis de cenzură. El a considerat romanul "Moartea lui Ivan Lande" (1904), ca fiind cea mai bună scriere a sa, dar marele său succes a
Mihail Arțîbașev () [Corola-website/Science/336511_a_337840]
-
și a ridicat din nou steagul revoltei. Oamenii săi au reușit să dezarmeze toate stațiile de poliție irakiană din regiune. La sfatul britanicilor în 1944 Barzani a fost lăsat să vină la Bagdad și guvernul irakian sub conducerea lui Nuri pașa Said a semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete, și acordând zonei Barzan și altor zone kurde un grad de autonomie, fiind separate de guvernatoratul Mosulului. În
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
automobil, Abd al-Ilah, în vârstă de 26 ani a fost ales regent al nepotului său,noul rege Faisal al II-lea, care avea doar 4 ani. Din 1943 Abd al-Ilah a fost numit și prinț moștenitor. Se consideră că Nuri Pașa as-Said, Taha al Hashimi și ofițeri naționaliști conduși de colonelul Salah ad Din Al Sabagh au sprijinit alegerea sa ca regent pentru că vedeau în el o personalitate slabă, ușor de influențat și de manipulat. Ulterior, după 1941, el a sugerat
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
candidatură o sabotase înainte. În timpul celui de-al doilea război mondial prințul Abd al-Ilah a fost deposedat de funcția sa de către ofițeri naționaliști pro-germani (din asa numitul „Pătrat de aur”, sau „Cei Șapte”) și fostul prim ministru, avocatul Rashid Ali pașa Al Kaylani. Aceștia au dirijat la 1 aprilie 1941 o lovitură de stat pro-hitleristă împotriva regimului irakian care era pro-britanic. După ce a fugit din țară, Abd al-Ilah a fost înlocuit în funcția de regent de către Sherif Sharaf. Sherif Sharaf era
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
tribali și religioși arabi împotriva regimului pro-german instalat la Bagdad. El s-a adresat in mod specific poporului irakian, armatei și poliției cerându-le să îndeplinească „această sarcină dificilă”. La 2 iunie „Guvernul de apărare națională” al lui Rashid Ali pașa a fost înlăturat de la putere de către trupele britanice, iar șeful rebel a fugit în Persia.Abd al-Ilah a revenit la Bagdad și a fost repus în funcția de regent. Colaborând cu Nuri as-Said cu multe rezerve, Abd al-Ilah a continuat
Abd al-Ilah () [Corola-website/Science/330014_a_331343]
-
Rumelia, dar acestă numire era numai pe hârtie așa că nu a plecat din Istanbul să preia funcția. În 1845 primește dreptul de a preda la madrasalele din Istanbul. Este propus de Marele Muftiu să-l ajute pe Marele Vizir Reșid Pașa să scrie noile legi. În acestă perioadă începe să se ocupe și de educația copiilor Marelui Vizir. Ahmet Cevdet începe să fie interesat de politică și învață limba franceză. În 1848 este trimis la București pentru o lună după care
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
În 1848 este trimis la București pentru o lună după care merge la tratament la Bursa. În acest timp scrie cartea de gramatică a limbii turce și statutul primei firme pe acțiuni din Turcia, "Șirket-i Hayriye". Împreună cu prietenul Kececizade Fuad Pașa revizuiește cartea de gramatică care va fi folosita drept manual de gramatică pentru următorii 50 de ani. Cartea este tradusă în germană (1855), arabă (1866), bulgară și croată. Pe 13 august 1859 este numit director al Școlii de profesori. Aici
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
jumătate petrecut acolo este trimis la Kozan. Este medaliat cu Medalia Osmaniye - Gradul Doi. Până la el niciun membru al clasei de ulemale nu primise acestă medalie. Următoarea funcție ar fi fost aceea de Mare Muftiu, dar Sultanul Abdulaziz îl face pașă. Ahmet Cevdet este trimis ca guvernator de Allepo, Siria pentru o perioadă de doi ani. La Allepo începe să tipărească un ziar, intitulat "Firat". În anul 1868 este numit șef al Curții de Casație "Divan-ı Ahkam-ı Adliye". În acestă funcție
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
Allepo, Siria pentru o perioadă de doi ani. La Allepo începe să tipărească un ziar, intitulat "Firat". În anul 1868 este numit șef al Curții de Casație "Divan-ı Ahkam-ı Adliye". În acestă funcție încearcă să reformeze sistemul în funcție de nevoi. Ali Pașa dorea ca Codul Civil francez să fie tradus și aplicat în imperiu, dar Ahmet Cevdet nu era de aceeași părere și credea că ar trebui să fie compilate și standardizate regulile jurisprudenței hanefite. Ahmet Cevdet împreună cu colaboratorii săi constituie o
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]