3,902 matches
-
pînă la Dumnezeu. 24. Dumnezeu a auzit gemetele lor și Și-a adus aminte de legămîntul Său făcut cu Avraam, Isaac, și Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, și a luat cunoștință de ei. $3 1. Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată a mînat turma pînă dincolo de pustie și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
lui. 4. Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găsește încă viu în mîinile lui, să dea îndoit înapoi. 5. Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie, și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. 6. Dacă izbucnește un foc și întîlnește mărăcini în cale, și arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
și suie-te de dimineață pe muntele Sinai; să stai acolo înaintea Mea, pe vîrful muntelui. 3. Nimeni să nu se suie cu tine, și nimeni să nu se arate pe tot muntele; și nici boi, nici oi să nu pască pe lîngă muntele acesta. 4. Moise a tăiat două table de piatră ca și cele dintîi; s-a sculat dis de dimineață, și s-a suit pe muntele Sinai, după cum îi poruncise Domnul; și a luat în mînă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
nu muri. Se simte, ca Petre Țuțea, „român de meserie”, “român prin vocație”, așa cum de mic a fost crescut în casa părintească. În luminișurile cu iarbă și trifoi din suișul colinei se vede copilul, prins cu mânuța de roata istoriei, păscând oițele casei cu șapte copii, spre bucuria binecredincioasei sale mame și a vrednicului său tată. O casă și o familie în care domneau credința și chibzuința, veselia și veșnicia. O casă plină de respect și armonie. Un sat scos din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
erau acolo, și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. 21. Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: "Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legămîntului." 22. Paște ca acestea nu se prăznuiseră din vremea cînd judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
legămîntului." 22. Paște ca acestea nu se prăznuiseră din vremea cînd judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. 23. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim. 24. Mai mult, Iosia a stîrpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii, și toate urîciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
câteva zeci, iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța cu mâncare, șipul pentru apă, toiagul și o pornea. Cât e ziulica de vară de mare, de dimineață și până când aproape se însera, mergea în urma turmușoarei, durluind din fluier, și le păștea, le adăpa, le lăsa, la amiază, să doarmă, nu prea mult, și, nu arar, dormea și el, alături de oițe. De obicei căuta umbră. Că avea pe unde. Locurile acelea fuseseră acoperite, cândva, cu păduri. Din pădurile de altădată mai rămăseseră
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dispariției. Iosifan se așezase obosit pe scaun și-atunci lipsa băiatului fu observată de toată lumea. Moșnegii l-au zărit strecurându-se în grădină dar, deocamdată, altceva nu mai știau. Când plutonierul se rățoi la dânșii că ce paștele mamei lor pasc bobocii în jandarmerie, Cojoc și-aduse aminte de ceva. Îngustă ochii cu viclenie : - Cică și-ar fi luat undița, după cum a văzut „fimeia de servici”. Așa o fi, măi Vasî ? Crețu dădu nedeslușit din cap. Iosifan avea un frate care
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Săi, după ce înviase din morți. 15. După ce au prînzit, Isus a zis lui Simon Petru: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decît aceștia? "Da, Doamne", I-a răspuns Petru, "știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște mielușeii Mei." 16. I-a zis a doua oară: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: "Paște oițele Mele." 17. A treia oară i-a zis Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
răspuns Petru, "știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște mielușeii Mei." 16. I-a zis a doua oară: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: "Paște oițele Mele." 17. A treia oară i-a zis Isus: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?" Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
oară i-a zis Isus: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?" Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște oile Mele! 18. Adevărat, adevărat, îți spun că, atunci cînd erai mai tînăr, singur te încingeai și te duceai unde voiai; dar cînd vei îmbătrîni, îți vei întinde mîinile, și altul te va încinge și te va duce unde nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa noastră era o fată Petruța, foarte brune țică și-mbră cată mereu în șorțul de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
eu văd tot podețul prăpădit de odinioară, pe care, vara, noi copiii satului, îl foloseam și ca trambulină, atunci când, cât era ziua de mare, nu ne mai puteam despărți de gârla noastră. Câteodată, când soarele ardea cu putere iar vitele pășteau în voie, între cei de pe malul drept și cei de pe malul stâng al râului se încingea un “război” pe cinste. Cursul apei era “forțat”, “cuceritorii” (sau “eliberatorii”, cum își ziceau ei) treceau pe malul opus și... Odată, pe când “bătălia era
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Poate. Părinte? Și acest lucru ar sta în picioare, dacă nu ne-am gândi că fiul "profesorului" Stupariu mai are până la eroica vârstă a șantierelor naționale ale tineretului... Numără după câte știu, doar câteva lunișoare de viață. Oricum, nu-l paște câtuși de puțin pericolul acesta. Poate, cine știe?, până când îi va fi dat lui să ajungă la respectiva vârstă, aceste șantiere... am căzut la pace doar atunci când m-am oferit să-mi însoțesc clasa. Văsusem alți elevi, care, în anii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Și nu ți-ai dorit niciodată să-ți iei diploma? Nu te-ai gândit niciodată să devii terapeut? Începu să contureze o teorie: dintr-un anume motiv, căpătase față de arena judecății publice o groază la fel de mare ca aceea care-l păștea curând și pe el. Încă ceva care-i lega. — Păi, nu lucrez în sănătate de mult timp. Înainte ce-ai făcut? Ochii ei scânteiară. —De ce am senzația că voi fi următorul studiu de caz? — Îmi pare rău. Am mers cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-i dă niște întrebări chiar ciudate, la care iar o dă în bară. Deci cu asta s-au făcut trei lovituri și, conform regulilor, a ieșit din joc. Doar că Mark e tot unde-i căcatul mai mare. Îl paște șomajul adevărat. Toată chestia e un joc video pe viață și pe moarte, o numărătoare inversă până la explozie. Mai are timp până la aniversarea accidentului ca să-și dea seama ce i-au făcut pe masa de operație. Singura lui speranță e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zări?.. Rămâne visul, fără el aș fi mai singurel pe lume, naufragiat pe mări de spume spre-un țărm c-un relief rebel. Dar pruncul a rămas în urmă, de acum primăvara-i vară, și iată-mă cu o vioară păscând a dorurilor turmă. 1973 Dăruire Sfârșit de August... Caldă noapte! Atâtea becuri se aprind pe ramurile ce întind la oameni fructele lor coapte. Orice întârziat pe cale poate mânca, lua cu el arome, seve din acel pom, potrivit nevoii sale. Sunt
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și-ai să crezi că este mană cerească.. Sus, pe creste, în amiezi omul poate să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te paște pacostea, râde-n casă dragostea, râd copiii și soția... Râd în plină primăvară trandafirii omeniei; Legea sfântă a iubirii face omul să nu moară. El în spirit nicicum nu ne miră că e printre noi... Doamne, cât am fi de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
una dintre văi. Erau tare simpatici dar cam zăpăciți. Cred că ei m-au văzut și s-au speriat de mine. Am văzut și un ciopor de capre negre care nu erau chiar negre ci un pic cam roșcate dar pășteau liniștite pe un versant. Oricum, oamenii de știință de pretutindeni spun că acestea de la noi nu sunt niște capre negre obișnuite ci o specie aparte, cu un nume sonor: „Rupicapra rupicapra Carpatica”. Pe cărare, chiar în fața mea, acum, stă, făcută
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
oameni, cu șoareci și cu șobolani, cu tot ce conținea ea. Fără prospecție nu poți face nimic în lumea asta. Trebuie să știi la ce să te aștepți. Nu poți întocmi niciun PROIECT serios dacă nu știi ce primejdii te pasc, chiar și în locuința unui prim monstru, dacă n-ai descoperit tu însuți unde se află „mlaștina cu monștri”. V-am spus, pisicilor le place mai ales să prindă șoareci, nu să-i mănânce. Eu nici nu prind. Pentru că n-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Și putem să ne imaginăm: ce s-ar întâmpla să trăim fără ea? Este ceea ce se întâmplă, de fapt, în scenariile de ură, de lipsă de iubire, de mediocritate, care se derulează permanent în fața ochilor noștri. Trăind fără inimă, ne pasc personal două riscuri: primul este acela de a ne supraestima dincolo de orice pudoare, cu pretenția de a fi buricul pământului, și inițiind o „liturgie” pe care am putea-o considera ridicolă, dacă nu ar fi întâi de toate un sacrilegiu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de parcă ar fi stat pe un scaun. Umbrela strînsă era lîngă el. — Acum că ți-ai tras sufletul, zise el întrocîndu-se, spune-mi ce crezi despre priveliște. Thaw se ridică. Mlaștina se întindea la poale, cu oi, ca niște picățele, păscînd, cu viroage năpădite de tufe și fîșia verde a coastei dincolo de ele. Satul era ascuns după copacii viroagei celei mai mari, dar prezența lui era marcată de acoperișul hotelului, înconjurat de conifere, și de capătul unui dig care intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
omule? — Răutăciosul. Nu-l cunosc pe Răutăciosul ăsta. Dar de ce zice că am putea fi utili? — N-a spus, dar regiunea mea - Unthankul Mare - are necazuri în multe privințe. Aproape în toate. Și a dumneavoastră la fel? — O, bineînțeles. Se paște prea mult pe pășiuni, tufișurile sînt prea puțin cultivate, minereurile noastre sînt deținute de străini, consiliul ne trimite avioane, tancuri și buldozere și beneficiile noastre se duc spre Algolagnics și Volstat pentru a cumpăra combustibil și piese de rezervă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zarea Ohridei, spre meleagurile carpatice unde oamenii vorbeau o limbă frățească, „a plecat ca să scape de jugul otoman“, așa s-a exprimat Constantin. Iar când eu am remarcat că bunicul meu părăsise cam tot pe atunci, pesemne ca să nu-l pască oile de viu, munții splendizi care se văd în zarea Ohridei, Constantin a conchis : „Ca să vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir, ca noi, atunci, în ziar, și ca acum, pe stradă...“. * Într-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fapt, nu făcea un gest decât pentru efectul scontat și Omar se-ntreba când o să obosească. Era ca și când un fumător de lulea, din cafenelele lui de acasă, i-ar fi suflat totdeauna fumul în față. Când armăsarul rămânea singur, să pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]