5,611 matches
-
fi deranjat să afle sursa blestemului. Privind-o pe patul de moarte, sunt lipsită de remușcări. Nu văd nici o compasiune nici în ochii celorlalte, cu excepția lui Nuharoo. Toată lumea are o expresie împietrită. Eunucii tocmai au terminat de ars hârtia de paie în hol, și acum mulțimea e condusă afară pentru a arde și mai multă hârtie. În curte se instalează palanchine, cai, trăsuri, mese și vase de toaletă în mărime naturală, cu figurine confecționate din hârtie, reprezentând oameni și animale. Acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și de clar pot - pentru a evita posibila tiranie a vreunui regent. Dumneavoastră opt sunteți bărbați înțelepți, așa că nu trebuie să vă reamintesc lecțiile teribile ale trecutului. Sunt sigură că nici unul dintre domniile voastre nu dorește să urmeze exemplul lui Ao Pai, care a rămas în istorie drept un ticălos, deoarece a permis ca setea sa de putere să-i corupă sufletul. Arunc o privire spre Su Shun înainte de a concluziona: împărăteasa Nuharoo și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
N-o să fiu, cum o să fiu? Sânt un copil, puțini sânt cei care cu adevărat se pricep să le facă față. Și atunci? ― Și ce vreai tu acum de la mine? ― Te întreb. Știi?! ― Ce să știu? ― Cum ce să știi? Pai despre ce vorbim noi aicea? Știi tu carte? Am tăcut. Cum puteam să-i alung îndoielile? Să-i spun că știu să rezolv ecuații de gradul întîi, sau că știu toată istoria evului mediu așa cum se predă ea în clasa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în gură. Pe cer, în spatele său, alunecau nori destrămați. Cînd m-am apropiat, băiețelul fugi scărpinînd parcă pămîntul. O căruță mă ajungea din urmă. Duhnind a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
s-a trezit între timp exmatriculată. Cu un obraz proaspăt, soția felcerului se credea miss cancelarie. Își rădea sprîncenele la rădăcină iar nasul cîrn și plin de haz o deosebea de alte dăscălițe ce ședeau ca niște cloște îmbufnate în paie. Singura care își da silința, întocmindu-și în cancelarie planurile de lecție, era domnișoara Cașcaval care rotea doi ochi rotunzi de huhurez rotofei. Cu fruntea bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
precedați de răcnete guturale. Un număr nemăsurat de plozi cu buricele goale izvora din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Fiecare cu gospodăria lui. Ia ascultați aici. Și activistul scotea un carnet din care citea. - La Roma-Botoșani, Costică Asăvoaie a făcut cu soția 262 zile-muncă la GAC. 893 kilograme de grîu a dus acasă, 1654 porumb, 35 zahăr, 279 kilograme paie. - Rachiu i-a dat? se interesă unul. Activistul se făcu că n-aude. - Am fost la Roma. Am văzut oameni mulțămiți, grași, roșii în obraji. - Apoi mie nu-mi ajung paiele, fu de părere femeia. Mie îmi trebuie ș-un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a dus acasă, 1654 porumb, 35 zahăr, 279 kilograme paie. - Rachiu i-a dat? se interesă unul. Activistul se făcu că n-aude. - Am fost la Roma. Am văzut oameni mulțămiți, grași, roșii în obraji. - Apoi mie nu-mi ajung paiele, fu de părere femeia. Mie îmi trebuie ș-un ou și lapte și brînză, ș-o găină s-o tai cînd dă boala peste om. Fiindcă toate-s de al Cel de Sus. Dacă am ajuns să ne dați paie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
paiele, fu de părere femeia. Mie îmi trebuie ș-un ou și lapte și brînză, ș-o găină s-o tai cînd dă boala peste om. Fiindcă toate-s de al Cel de Sus. Dacă am ajuns să ne dați paie, duceți-vă cu Dumnezeu Sfîntul. O întrecere, care dintre dînșii va obține mai multe cereri pentru GAC, se desfășura între directoare și Fărocoastă. Directoarea făcuse patru, Costică, nouă. Numărul de cereri indica nivelul conștiinței pe care o dobîndise fiecare activist
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
au stat căruțele în conovăț la școală; le-au dat drumul numai după ce au iscălit cererea. Cică și la Buda au picat, măsa-n cur de unde veneau, de pe la Focuri, patruzeci de haidamaci. Dormeau pe podele în școală, unde li se așternuse paie, și mîncau, din cutie, conserve. Vai de steaua lor, toată ziua umblau prin sat. De-o pildă, nu găseau acasă pe gospodar. Bun. Cine era acasă? Fumeia cu doi bîăți. Luau frumos bîății, îi dezbrăcau și-i legau de stîlp
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întristat - mi se părea mie de departe - ședea Mihai, băiatul ăl mare al lui Enin. La ora aia, lumea se odihnea prin case, la umbră, să-și mistuiască mâncarea grasă de la prânz. Era și cam cald, așa, și mirosea a paie Încinse. Îmi vedeam liniștit de treaba mea. Și deodată - uitați-vă la mine, că sunt om bătrân și ziceți că mă apuc să vorbesc prostii - deodată Dumnezeu parcă Începu să picure din cer stropi de miere, văzduhul mirosea a iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei patru ani de liceu. De aceea nobilul gitan (sintagma e a poetului de renume comunal) s-a făcut că nu vede nimic și s-a cărat, pașnic, În treburile lui. Să nu-ți Închipui, Doamne ferește, că mă uit după paiele din ochii altora. Nu am nimic cu bețivanii; dimpotrivă, cred că la beție se petrec multe lucruri frumoase. Unul dintre ele este că, dacă-i spui unui om beat că e beat, el te va contrazice din toți rărunchii. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om amestecată cu paie tocate, făină de oase și ceva grăunțe refuzate la export. Culmea e că se găsea câte una care pica În extaz și lăuda În gura mare marfa mincinoasă pe care dăduse o grămadă de bani: „Ce Înseamnă, dragă, oul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și fără de simțul gustului făcuse un lucru care ne mișcase pe toți. Și trebuie să recunosc că astăzi mă simt Încă mai abitir Înduioșat de gestul lui de generozitate. Eram la zbor, la niște construcții uriașe clădite din baloți de paie, aflate lângă grajdurile CAP-ului, undeva, În fundul imenselor curți. Paznicul era un fel de rudă a lui Palică (poreclit, fără să se știe de ce, Ceaun) și, pentru o jumătate de țuică, se făcea că nu ne vede, nu ne aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără să se știe de ce, Ceaun) și, pentru o jumătate de țuică, se făcea că nu ne vede, nu ne aude și Își căuta de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se făcuse o saltea Înaltă, largă și moale, pe care ne aruncam după ce ne cățăram pe o latură a șirei. Făceam salturi din ce În ce mai de sus până când unul Costel, zis și Baronu, a Îndrăznit să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l privisem cu mare respect pe acel știutor și nu-mi trecuse prin cap că s-ar fi putut să Îndruge numai tâmpenii, ca să se dea mare. Baronu nu pățise nimica. A stat nițeluș cu ochii la cer, prăvălit În paie, cu brațele desfăcute În lături. Pe urmă a luat-o În patru labe Înapoi spre vârf, ca o maimuță, și s-a aruncat din nou, de data asta cu ochii deschiși. S-au luat și alții după el, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a luat clasa cu pricina lui Dordonea și i-a dat alta În loc. În rest, fostul condamnat politic reabilitat - pe atunci - numai pe jumătate se dovedea un om să-l pui la rană. Stăteam toți patru pe niște baloți de paie În camionul lui Oaie. Ne zgâlțâia de ne amețise și aveam grijă, când vorbeam, să nu ne mușcăm limbile. La tuspatru ne era gândul la merindele din cabină. Într-o traistă cu băieri lungi se Înghesuiseră o grămadă de bunătăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mașina? Te-oi fi speriat de vreun iepure și ai fugit de volan ca să te pui la fereală?” Oaie, furios, trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În paie, se interesa, așa, aproape Îngrijorat: „Oiță, nene, ia verifică tu și vezi cam cât de tare ți-ai umplut pantalonii? Să-ți spun pe-a dreaptă, cam vine miros urât de-afară. Dacă ești drăguț, fii bun și du-te să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și damigenuța cu vin roșu. La Început nu se zăreau, că erau acoperite de paie. Mai apoi, Însă, când nea Mitu, pe care atunci nu-l chema Păcătosul - dar voi n-aveți de unde ști -, a vrut să așeze cum trebuie stratul de paie ca să ajungă la toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu vin roșu. La Început nu se zăreau, că erau acoperite de paie. Mai apoi, Însă, când nea Mitu, pe care atunci nu-l chema Păcătosul - dar voi n-aveți de unde ști -, a vrut să așeze cum trebuie stratul de paie ca să ajungă la toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit bunătățile și udătura. Damigeana era Întreagă, atâta doar că din pricina zbuciumului, vinul cel roșu făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Enin, cel căruia nimeni nu-i scornise poreclă, stătea cam deoparte și-i privea pe ceilalți băieți cum se jucau la zbor. Marele meșter Titel Îi lăsa, pentru câțiva mărunței, să se arunce din vârful până la cer al șirei de paie cu o parașută cusută de el dintr-o pânză imprimată cu zeci și sute de embleme ale căilor ferate. Mihai Enin nu știa de unde se născuse obiceiul ăla de a azvârli măscări În timpul plutirii. Ar fi zburat și el - pregătise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu săritorii de rând. Ședea deoparte și fuma. Titel Îi zisese cam cu jumătate de gură, ca să nu piardă un așa de gras client: „Vezi, bă, dracu’, să nu dai foc pe-acilea, că cine știe ce se Întâmplă...”. „Mă piș pe paiele tale”, venise răspunsul. Titel nu-l pierdea din ochi și, de câte ori ăla azvârlea mucul de țigară, marele meșter se grăbea să-l scuipe, să-l strivească bine sub călcâi și să-l astupe cu țărână. Odrasla plătea zburători și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de butelii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ai, bă, ce tăceți ca boii? N-ați văzut ce țâțe are Marianti?” De-acuma Începuse să se salte, cumpănit, de la pământ. Se Înălța, se ridica și nu se mai sfârșea. De pe umerii care se tot Îndreptau către nori zburau paie și țărâna șiroia cu foșnet. „Am văzut-o dezbrăcată pe geamul ăl mic din spatele casei...” Mihai Enin ajunsese cu fruntea la cer și se pregătea de izbit. Avea o putere pe care nu izbutea s-o stăpânească. „A zis tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]