2,365 matches
-
de răchită, Primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngînă Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă, Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atîtea ori?... Așteptai să fiu poetul îndrăzneț ca niciodată Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări Te duceai mereu nainte înspre-o umbră întunecată Ca o pală rătăcire coborând din alte zări. Ah, mi-ai spus atât de simplu că ți-i sete de iubire Neascultând decât șoptirea singuraticei păduri, Îți opreai cu mâna sânul și zâmbea a ta privire, Chinul depărtării noastre neputând să-l mai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
portjartiere. M-a mirat expresia nobilă de pe chipul ei. Era chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Robespierre din perspectiva inamicilor săi, care nu erau niște îngeri. Și mi se pare că avem, într-adevăr, o singură cale de urmat. Apărarea ar putea invoca amănuntul că, tânăr avocat, Robespierre făcea cuplete în onoarea trandafirului: "La rose etait pale jadis Et moins chere a Zephire Alors des parterres fleuris N'obtenait point l'empire..." Eu aș putea aminti că pe o foaie desprinsă dintr-un carnet al lui Robespierre, poate nu întîmplător, primul cuvânt notat e "poliția". Dar există
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pești bătrâni să se agațe în undiță, se mai întâmplă!" îl consola jigodia de judecător, așa, mai mut ca să-i pună sare pe rană. Ieremia era cel mai atipic justițiar din Bistrița: apartament, două camere semidecomandat, mașină super nova, mobilă pal nelaminat, Polonia, haine ieftine, țigări Snagov, prânzul săracului la cantina judecătoriei. Cătălina l-ar fi făcut om și pe el dacă nu era dominat crunt de misoginismul față de curve. Maică-sa a crescut 7 copii singură, era femeie frumoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe gustul ei. Fotoliile le împinse spre pereții de sticlă pentru a savura panorama din această poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
străjuită de copaci din West Village pentru mai puțin de 2.500$ pe lună? Îl decorase cu grijă, atât cât îi permisese bugetul de absolventă, care nu era prea mare, dar cel puțin reușise să vopsească pereții cu un galben pal, să instaleze pe peretele din spate un pat Murphy care nu ocupa mult spațiu și să pună pe podea niște perne comfortabile în jurul unui covor de lână ultra-pufos pe care îl găsise la solduri. Nu era mare, dar era intim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a sunat ceasul și a trebuit să se grăbească, fară să mai aibă timp să facă duș, pentru a ajunge la timp la ședința de vânzări. Abia când a găsit pe birou un fir înalt de orhidee de un violet pal, cu un bilețel alături pe care scria “Te iubesc și abia șatept să te văd deseară. La mai mulți ani!” și-a amintit că Russel făcuse rezervări la Daniel pentru a sărbători un an de când erau împreună. Tipic. Era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cadă din nou în capcană. Sex, da. Atașamente, nu. Repetă aceste patru cuvinte în timp ce prin minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake). Mă bucur să știu că nu sunt singura. Emmy termină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lichid albastru electric în ea. — Ai luat Gatorade în loc de apă? — Nu e Gatorade, querida. Curaçao albastru. Mmm. Nu-i așa că arată delicios? Adriana își scoase sandalele legate cu șiret în jurul gleznei lăsând să se vadă o pedichiură cu lac roz pal și își răsuci topul sub banda sutienului. Deși mai văzuse abdomenul plat, fără colăcei, al Adrianei de o mie de ori, Emmy nu se putu abține să nu se uite îndelung. Politicoasă, Adriana se prefăcu că nu observă. Dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și jumătate, mai precis. — Poate altă dată, spuse Adriana. Cu un gest lent, își dădu un cârlionț după ureche, asigurându-se că el i-a văzut bine mâinile delicate, feminine, cu degetele lungi și elegante, unghiile date cu lac roz pal și pielea impecabilă, apoi îi întinse o mână. — Adriana, spuse ea cu o inflexiune braziliană ceva mai pronunțată. — Dean, spuse el, strângându-i mâna. Firește că știa deja, dar Adriana nu dădu niciun semn că l-ar recunoaște. — Deci, Dean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se întâmplă cumva, o să trebuiască să chemăm un doctor. A... șaaa ! continuă, deschizând ultima ușă cu un gest înflorit al mâinii. Locuința personalului. Toate încăperile din casa asta sunt uriașe. Asta e cam cât apartamentul meu, cu pereți în culori pale și ferestre cu spros ce dau spre grădină. Are cel mai simplu pat pe care l-am văzut în casa asta, mare, pătrat și acoperit cu lenjerie albă gofrată. Mă lupt cu dorința subită și copleșitoare de a mă întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Va trebui să le spun că am mințit de la un capăt la altul. Se aude o bătăie în ușa mea și tresar speriată. — Samantha ? Pot să intru ? — A ! Îhm... da ! Se deschide ușa și apare Trish, purtând un trening roz pal cu un logo cu strasuri. E atent fardată și s-a dat cu un parfum care deja simt că mă sufocă. — Ți-am făcut o cană de ceai, spune, întinzându-mi cana cu un zâmbet artificial. Domnul Geiger și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și, la scurt timp, i se alătură cu toții. Mă răsucesc pe călcâie șocată și o văd pe Iris înaintând pe gazon, ținând în brațe cel mai uriaș tort aniversar cu două etaje. E acoperit cu o glazură în cea mai pală nuanță de roz, cu trandafiri și zmeură de zahăr caramelizat, în mijloc are o lumânare albă elegantă și, scrisă cu argintiu, urarea La mulți ani dragă Samantha din partea noastră, a tututor. E cel mai frumos lucru pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-am să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o închipui instantaneu stând la biroul ei de lemn pal, în jacheta grena pe care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e Închis În sine, În spatele unui zid până-n nori și cu porțile ferecate. Și Îi privește ca pe niște intruși pe cei zece bărbați Înarmați care vin să Întrerupă sacrificiul. Aceștia poartă, pe tichiile de fetru, Însemnul de un verde pal al ahdath-ilor, străjile orașului Samarkand. De Îndată ce i-au văzut, agresorii s-au Îndepărtat de Khayyam; dar, ca să-și justifice purtarea, s-au apucat să strige, luând mulțimea drept martor: — Alchimistule! Alchimistule! În ochii autorităților, faptul de a fi filozof nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
c‑am găsit‑o! exclamă ea. Știam eu că trebuia să mai fie una undeva pe aici. Iar eu încremenesc, pentru că în acel moment pune pe tejghea cea mai rafinată sanda pe care am văzut‑o vreodată. E un oranj pal, cremos și are aceleași barete ca perechea lila, dar, în loc de mură, are la vârf o clementină micuță. E dragoste la prima vedere. Nu pot să‑mi iau ochii. — Vreți s‑o probați? întreabă fata și simt o răscolire de dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un magazin așa drăguț. E primitor și parfumat, și e plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de Suze! Încă mă emoționează, de fiecare dată când le văd. O, Doamne! Simt un fior de încântare. zăresc o clientă - cu o ramă în mână. Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
împachetatoare, pe un ton plăcut. — Ăă... de la Becky, zic fără să mă gândesc. Doamna de la împachetat îmi aruncă o privire ciudată și îmi dau brusc seama ce am zis. O... altă Becky, zic stângace. — ... mostră la reducere... — ... Alexander McQueen, bleu pal, reducere 80 la sută... — ... reducere de mostră... — ... reducere de mostră... O, nu mai pot rezista. Îmi cer scuze, spun, întorcându‑mă. N‑am vrut să trag cu urechea la conversația voastră... dar vreau să aflu un singur lucru. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
scările. Masca de scrimă, poate? Însă în clipa în care intrăm în cameră, am un șoc. Caspar ar în mână eșarfa mea Denny and George. Iubita mea eșarfă Denny and George. Albastru scânteietor, catifea de mătase, cu un imprimeu albastru pal și stropit cu mărgeluțe în ape. Rămân uitându‑mă la ea, cu un nod din ce în ce mai puternic în gât, și îmi aduc aminte foarte puternic și dureros momentul în care mi‑am cumpărat‑o. Cu câtă disperare mi‑am dorit‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se poate pentru‐ntreaga viață (pentru această păcătoasă viață și atât de scurtă, chiar de‐ar fi de‐un veac), măcar pentru o zi, atât cât să vie spre mine, cum venea, cu brațele întinse, ca un orb, cu degetele pale, de petale. Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, în satul Văleni, comuna P oiana Mărului județul Baia, azi Suceava ‐ d. 22 decembrie 1956, București) „A debutat la 15 ani în Iașul nou, apoi publică în Viața Românească, Gazeta literară, Contemporanul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le mai poarte de grijă! Emoționat Burtăncureanu privea ceata revoluționarilor. Îngenunchiați, cu automatele lăsate pe cimentul curții sau sprijinite de poarta metalică, ocroteau în căușul palmelor flăcăruile pale. Corul îi dădea de zor cu alte tropare. „Facem toată liturghia?“ șopti episcopul. Romancierul clătină din cap. Valerian tuși de câteva ori și cântarea încetă sugrumată. „Ridicați-vă, băieții mei“, le făcu semn Burtăncurencu. „Înțeleg pentru ce ați venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI 30} Ți-am dat palidele raze ce-nconjoară cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]