6,523 matches
-
Când oasele-mi albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală, un înger drag, plăpând, Cu sufletul în ceriuri, cu corpul pe pământ. Și-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și rece el face un vis cald, Din ochiul trist și vânăt - o steauă de smarald. 4 2254 La îngerul ce plană -n palatul părăsit, În visul mărei albe, în aer oglindit, Aleargă-n veci n-ajunge... 5 2257 Tu, palidă mireasă în lungă albă haină, Îmi pari că ești o dulce și dureroasă taină, Un geniu al visării, un înger de mister Învăluit în nouri țesuți din vânt și cer. 6 2262 Eu văd un cuib de aur, eu văd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nouri țesuți din vânt și cer. 6 2262 Eu văd un cuib de aur, eu văd un rai* în zori, Înduioșat de raze și-mprospătat de flori Ș-acoperit cu ceruri cu stele ce scânteie Și locuit de-o dulce și palidă femeie Ce râde și veghează ca umbra d-înger sunt Și se înmoaie *-n vălu-i ca luna-n nor de-argint. 7 2254 Nainte de-a-ți așterne-n mormântul cel de lut Voi să domnească-n tine un înger surd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din Delavigne Contele din Ruy Blas 10 2289 De s-ar întîmpla astfel... atunci cerul ar fi drept. 11 2254 Ești nențeles, ca ruina a cărei trecut nu se știe. 12 2268 Și niciodată luna N-a fost atât de palidă ca el. 13 2268 Niciodată luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dânsa ș-o trag încet, cântând. {EminescuOpVIII 306} Bătrânul e... în manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa mării-l trag, Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape... Iar prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plantat grădine Pentru femei ce viața și-o-nchină la plăceri Și trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Picioarelor rănite-n sandale li-era dor De scările de marmuri, de-a tronului covor. Acel cap trist și palid coroană vru să poarte, Acei umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi pe cap el are un negru comanac, Pe umerii lui trențe ș-o rasă de șiac. Se-ntoarse apoi foaia. Cu greață și scârbire, Dup-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
t]răbate-o rază molatecă și sfântă Ca un toiag de neauă și, diamantoasă, blândă, Pe a mea frunte cade, visările-mi mângâie; Și țărmii-mi par suspină în noaptea viorie: Da, aerul și marea cântului meu răspunde; De rază inspirată e palida mea frunte Și lumea se-nfioară de-o muzică de vis Ce-ndreaptă marea clară l-al stelelor suris. La mijlocul de aer, în sferă diafană, Deodată se retrage-acea rază-aeriană Și prinde chip și formă... întîi pare cristal, Apoi un înger
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
meu, este... Și cum n-ar fi și cum poate să nu fie?... Tu ai văzut-o așa de adeseori această copilă, acest înger... putut-ai tu, putut-am eu vreodată presupune sau crede cumcă în acest corp diafan și palid n-ar fi suflet?... Nu-i o crimă de-a crede așa lucru?.. Aida de, consolă-te... Crede și te vei mântui... Doctorul din creierii mei n-a ucis pe creștinul din inima mea... Acel[ui] pretins învățat care-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aninam de gâtul lui și el îmi spunea basme... pe care totdeuna cunoșteam de pe aerul lui cel încurcat că le minte din capul lui... Și cu toate astea... îmi plăceau acele basme... Mi-aduc aminte de o zi când el, palid și trist, scria pe albumul cu portrete al meu niște versuri... Eu le știam citi... dar în urmă... în urmă când, părăsită de o mamă care-și caută numai de toalete și de un tată ce păzește cărțile de joc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vorbi o vorbă cum se cade. Adio! [ALECU] Adio doctore. (lese doctorul; Alecu se trântește lângă piano și trece cu mâinile în dezordine peste clape, când Emma intră, îmbrăcată // în alb, cu părul lung și despletit lăsat pe spate, foarte palidă) A[LECU] O! [EMMA] Ce faci? Iar îmi încurci notele pe pian? Nu le poți lăsa în pace, copil ce ești! A[LECU] (privind-o cu estaz) Ce frumoasă ești! [EMMA] Da? Ei bine, neciodată nu mi-a plăcut că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
procopseală...... Să știi ca-i gâtui... da' nu naș... auzi - naș! (iese rîzînd) [EMMA] Auzi că mi-i gâtuie... Ba defel... Da', lasă, frate, // sănătos până nu-i am, după aceea... (uitîndu-se-n oglindă) Hm! Neci prea-prea... neci... Cu toate astea... Palidă!... interesantă se zice... Oare de ce-oi fi căutând eu să-i plac unchiului meu... Trebuie să mă dezvăț de vorba asta unchi, unchi! e urâtă... ce vorbă urâtă... ș-apoi nu mi-e unchi, bietul om... îl îmbătrînesc înainte de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
arătat-o chiar dascălul Tănasă. Dar iată și regina... apare ca și steaua, Să o primesc pe mare și să-mi aprind luleaua. R[EGINA] (speriată) Și nu vezi ce pericol... ce mizerii adînci! Un om cu o prăjină, cu palide bocînci Peric... periclisește, peric... periclisează Regala-mi inocență, de care nici că-mi pasă. R[EGELE] Dacă nu-ți pasă ție, da' mie încă, leică. [REGINA] Ia dă să trag o dată din proasta ta ciubeică. [REGELE] Aud? o vorbă crudă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dobitoace, Una mai decât alta, or veni-ndată-ncoace. Regină, o, regină, îmi adă deci paliciul, Să mut din loc din gîtu-mi, din rana lui, haliciul Care de ani o sută, ce zic? de ani o mie! Mi-a-ntrat în gîtu-mi palid în cruntă bătălie... [REGINA] O rege, rege... iată, se duce-acuma muica Să caute ciocanul și să-ți aducă țuica. (Vin miniștrii - fiecare are o bortă-n părete în care se bagă) [REGELE] Ministre de Interne, apari naintea me! Cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fericit) Cucurigu! REGELE Să-mi vie-acuma bardul, iubitul nostru bard! SERV[ITORUL] E beat Pepelea, Doamne, și doarme sub un gard. [(apart)] Citit-am [eu] odată-n psaltichie Că grea este în lume a regelui tichie. INTRIGANTUL (un iezuit palid, adâncit, sinistru) Hîrr! (Își arată dinții) Hîrr! Sunt rău... un demon. De-atîta răuție Eu m-am făcut un monstru și m-am dat la beție... Atât de infernal sunt încît de văz un cui Îndată eu pe dânsul căciula mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Așa-mi spune suflerul) Și-atunci al meu picior Se va sui pe tronu-i... Ș-atunci (zîmbind) mi-o[i] ține fete... Cari să mă-ngrijască... ș-apoi chiolhan băiete. (joacă de bucurie într un picior) R[EGELE] Vedeți acel om palid, figura monstruoasă, El vrea să mă omoare... voi pune să-l descoasă. (apar servitori cari-l descoasă și din el iese Pepelea ) Poți să-ți închipuiești ce proști-s, dacă eu Cunosc că-s proști și, helbet, în sfântul cap
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da' nu așa!... [POETUL] De ce plângi, o, dona Diana, De ce ochii-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi, don Manuel, amantul, Umblă noaptea după fete, Fete brune, dulci și palizi, Ca dulci nopți de primăvară. {EminescuOpVIII 357} Știi, don Manuel, perfidul, Inconstant, iubește-o altă, Altă brună, dulce, pală. Ca o noapte-a primăverei? [DIANA] "Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci don Manuel ș-acuma E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cât îmi bătea inima de bucurie când intrai în casă la mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele sale, trece. mâna peste ochi, aruncă cununa pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de tot deosebit, sunetul său argintiu pătrunse în sufletul meu... FELICE Tată, vino-ți în simțire! Aide să mergem! HISTR[IO] Și, cum sună clopoțelul angelului, se făcu din ce în ce mai lumină; coruri de angeli veneau zburând... în sufletul lor multe fețe palide... și maica mea era între ei... ea întindea brațele spre mine și o lacrimă pică din ochii săi ca o stea strălucindă, senină, curată! Ea plângea mult... nu putea vorbi sărmana mamă... dar clopoțelul suna mereu: cling, cling, cling! Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar nu se poate. BOMILKAR "Iar pentru acoperire... " CHALKIDIAS Nu... O, Lais, te conjur Pe toți zeii cei din ceriuri și din lumea demprejur Să nu-ți fii vrăjmașă ție și de-aceea nu lăsa {EminescuOpVIII 473} Pe fantasma sărăciei palide în casa ta... Tu nu știi ce faci, tu încă sărăcia n-o cunoști, Ce apasă nendurată pe spinarea celor proști, Tu nu știi amărăciunea și mărimea crudei lipse Care-n umărul mulțimii a ei ghiară și-o înfipse Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o servitoare la mine în casă și-mi spuse că un domn străin, care ar aștepta în camera mea de vizită, dorea să vorbească cu mine. Eu alergai jos; era un june de-un exterior frumos, care însă era foarte palid și care avea in privirea sa o durere sălbatecă, din care cauză credeam că voi auzi desigur de la el vreo veste neplăcută. - Voiam să vă rog pentru cheia de la mormântul Lejonsward, zise el, o aveți pesemne încă? - Cum, întrebai eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În una din zile societatea era mai numeroasă decât totdeuna și eu văzui printre mulțime pe-un bărbat pe care nu-l cunoșteam, care fixa însă necontenit ochii săi pe soția mea. El era nalt și slab, avea o față palidă și înfundată, niște trăsături drepte și fără viață, și numai ochii săi scânteietori, pe cari-i fixa cu oarecare indignațiune pe soția mea, arătau viață. Era îmbrăcat în negru și numai o stea mică de briliante lucea în borba bumbului
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jucarăm, însă în curând mă văzui împresorat de figurele sale; neliniștea mea internă creștea, era ca și când îmi spânzura o spadă goală de-un fir de păr deasupra capului; luminările părea a arde mai întunecat, bumbul alb de la regele meu părea palid ca laptele, pe când figurele purpurii a lui Caldero, luminoase ca cărbunii aprinși, străluceau de o lumină internă. - Șac, zise el încet, șac, domnule conte, repetă el mai tare. Însă eu stam nemișcat și căutam cu ochii întunecați asupra figurelor. Îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
demon stă la spatele mele și pusese mâna pe capul meu, care era înfierbîntat, cu toate aste o răceală de moarte înfiora tot trupul meu și totuși... în fine îndreptai privirea asupra lui don Caldero... fața sa întunecată era mai palidă decât totdeuna... el era ca un cadavru și numai ochiul său întunecat zăcea necontenit asupra mea. - Astăzi e 12 august, murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]