KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

așteaptă... Mare doctor în Chimie... Un rahat! Nevastă-mea moare ca un cîine. Pe mine mă așteaptă la cotitură alde Matei și Haralamb să-mi dea la cap... Contează cei care se bat cu pumnul în piept, apoi dau cu palma în masă. La Sinteză, singura instalație indigenă de la A la Z, îmi repartizează toți incapabilii, toți inadaptații, toate curvele cu dosar la Miliție... Mă întreb chiar dacă cineva este interesat ca treburile să meargă bine, ori vînăm numai salarii mari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești, dar nu poți. Revino-ți, copile! îl lovește Maria ușor cu palma peste obraz. Doi oameni viciați rîde ea băgînd pozele în poșetă -, aș zice, trei, că-i și Evelina... Ce-i așa groaznic în asta? E drept, nu-i întîlnești în Iubire cu parfum de sînziene și nici în alt scenariu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-a consumat în întregime așteptîndu-te să văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nebunie. Dar... păcat că, pentru tine, gesturile mele sînt numai ridicole și caraghioase... Păcat! Înainte de-a se retrage, Mihai atinge, ca din întîmplare, brațul femeii, prelungind atingerea pînă jos, la degete, pe care le prinde ușor, le așază pe palma sa, apoi le ridică ceremonios, sărutîndu-le apăsat pe toată lungimea lor. Am impresia că sărut aur, Maria... forțează el nota, răscolit brusc de parfumul fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stat în fotoliul meu de la masa de scris și-ai vorbit, te-ai jucat cu creionul pe pagina unui manuscris de-al meu, semnîndu-te în repetate rînduri corp delict, doamnă... Ești odios! șoptește Maria și-i lovește obrazul cu dosul palmei. Poftim... îi arată Mihai l-am întors și pe celălalt... Ce faci, nu mă lovești? o întreabă apropiindu-se, atît cît s-o poată atinge, ca din întîmplare, cu palme peste sînul stîng, a cărui moliciune o simte prin mătasea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Ești odios! șoptește Maria și-i lovește obrazul cu dosul palmei. Poftim... îi arată Mihai l-am întors și pe celălalt... Ce faci, nu mă lovești? o întreabă apropiindu-se, atît cît s-o poată atinge, ca din întîmplare, cu palme peste sînul stîng, a cărui moliciune o simte prin mătasea furoului. Sînt un bun creștin, Maria, să știi; am învățat din Evanghelie că trebuie doar să întoarcem și celălalt obraz; nici nu am auzit de Biblie, care spune ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
reacție, brațele ei, care au stat inerte pe lîngă corp, se ridică, hotărîte să se abată asupra tînărului, dar trupul ei, lipit de marginea canapelei, se dezechilibrează, numai bine ca Mihai s-o prindă, ajutînd-o să se întindă pe spate. Palmele tînărului se așază făcute căuș peste amîndoi sînii, apăsîndu-i puțin, pentru ca imediat să coboare spre mijloc, ducînd cu ele în jos furoul. Sărutul lui Mihai se așterne pe burta femeii, mai sus de ombilic, umezind locul cu buzele fierbinți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere sau de chemare, după care știe că se vor opri în părul lui la ceafă, unde se încleștează tot mai tare, pe măsură ce sărutul îi este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i umerii cu brațele, în care a adunat forța dată de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
strîngînd tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i se întîmplă și nu-i mai pasă dacă va fi strangulat cu adevărat de picioarele care au zvîcnit în aer, încolăcindu-se pe după gîtul său ca un colan de flori, mult prea greu, că abia se mai sprijină în palmele îndesate în moliciunea canapelei. Își revine din toată zbaterea doar cînd are certitudinea că n-a mai rămas decît inima din el, care bate undeva deasupra Mariei, pe un trup fierbinte si umed de transpirație ce nu pare a vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi sugerează că a înțepenit. Înțelege că femeia îl vrea în continuare peste ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea și rămîne așa, alintîndu-i cu buzele uscate de sete obrazul, încercînd parcă să ia înapoi, mai mult pe furate, sărutările așternute mai înainte pe sîni, plimbîndu-și palmele peste întreg corpul transpirat, ca o mîngîiere nesfîrșită. Ușor-ușor, trezite din amorțeală, palmele Mariei fac și ele aceleași gesturi, iar obrazul ei se îndeasă tot mai des în pieptul bărbatului, inspirînd cu putere mirosul corpului încins, ud de transpirație. Doar într-un tîrziu, corpul Mariei face un gest de retragere spre perete, dînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-un cot, pe care și-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mai făcea, cînd îl învăța în ce fel să răspundă unei femei care-și oferă mîna, "trebuie să înțelegi din prima clipă dacă ți-o întinde ca s-o strîngi, sau ți-o oferă s-o săruți"... Ia în palme mîna Mariei cu delicatețea pe care a deprins-o cu ani în urmă și o sărută "așa cum numai femeilor care ți s-au oferit trebuie s-o faci, să fie gestul modest de omagiu sincer adus clipelor cînd a știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-a modelat atît de bine... Și cînd? La un ceas-două după... Mai degrabă îmi dădeai palme..." Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care îi iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă taxiurile nu circulă răspunde fata înțepată. Urcă, te duc eu pe gratis, că-i păcat de pantofi zice șoferul și deschide cealaltă portieră. O Dacie trece în viteză, aproape atingînd-o pe fată și intră în curtea autogării. Actorul întinde palma, s-o ajute pe Nina să coboare din cursă, dar femeia face un gest scurt, furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gest scurt, furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă ieșirea din curtea autogării. Ai cincizeci de lei? întreabă femeia pe șofer, întinzînd palma. Da, tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă ieșirea din curtea autogării. Ai cincizeci de lei? întreabă femeia pe șofer, întinzînd palma. Da, tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se apropie luînd poziție de drepți -, cît am stat la Sălcii, mi-a luat gulerul de blană și nu vrea să mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul. Unde-i gulerul? întreabă el, imediat ce Iulian îi pune actul în palmă. Acesta-i răspunde actorul, trăgînd gulerul afară din geantă, scuturîndu-l de două ori, să-i înfoiască perii albi. Aveți dreptate înclină el privirea în fața femeii. Am crezut că bancnota asta-i de 25 și-am mai cerut una spune spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i facem, dacă cele noi se scriu greu zice actorul rîzînd și-și duce degetul la frunte în semn de salut, apoi pleacă. Majoritatea călătorilor s-au împrăștiat deja. Maria Bujoreanu înțelege că nu o așteaptă nimeni și, trecîndu-și mereu palma peste capul cățelușei, pornește către centrul orașului. În urma ei, profesorul continuă să rămînă sprijinit de un stîlp, amintindu-și ultima discuție cu Lazăr, pe care l-a căutat un procuror sau ofițer, aude rîsul bătrînei, că fata e a ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă la autobuz? Fata întinde palma spre el: Violeta Călin. Mihai își declină numele, sărutînd mîna fetei. Știi ceva, îi reține Violeta mîna, să fie mai convingătoare ce mai contează o întîrziere de o oră, și așa ai mei nu știu că-s pe drum; hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul în alte compartimente. Și, din acest punct de vedere, mi se pare că nici măcar nu face parte din tren... Profesorul își desfăcu degetele grăsuțe, punându-și palma peste genunchiul îmbrăcat în flanelă ca și cum acest sofism îi făcuse mare plăcere. Când urcasem în tren, nu observasem că vagoanele sunt de dinainte de război. Compartimentul era izolat, nu comunica în nici un fel cu celelalte. Data dintr-o epocă trecută. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]