9,678 matches
-
precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de păpușă orientală. Era evident că nu e din zonă. Haina veche din stofă, lăbărțată la umeri, puloverul albastru deschis, cu gulerul de la cămașa în dungi pe afară, pantalonii de catifea, toate indicau atât de limpede „Kensington“ de parcă îi era tatuat pe frunte. Expresia de pe fața lui mi-a confirmat așteptările. Se uita în jur neliniștit, îngrijorat, ca și când a dat greș în ceva și din cauza asta avea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone. Tom era în centrul unui grup mare, adunat în jurul unei mese. I-am auzit vocea de cum am intrat. Ca de fiecare dată când se afla în compania compatrioților, accentul lui era pronunțat Oirish. Nici n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
abisale. Părul, castaniu și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de albastru, pe care tocmai îl văzusem în Vogue. Minimalismul nu se oprea aici, căci se părea că nu poartă absolut nimic pe sub sacou. Era destul de slabă ca să pară elegantă mai degrabă decât vulgară. —Doamna și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
afundat degetele în părul lui, l-am tras cu forță și l-am rotit, până am ajuns deasupra lui, ținându-l repede între picioare. M-am lăsat pe el încet. Catarama mă înțepa în piele. Am început să-i desfac pantalonii. A închis ochii, cu buzele depărtate. M-am oprit exact când am ajuns la ultimul nasture. Capul i se zbătea dintr-o parte în alta, anticipând. —Nat? am spus. Ochii i s-au deschis. —Ce? a întrebat frustrat. — Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
drăguți, l-am contrazis. Am simțit simpatie pentru ei până la sfârșit. Puteai să vezi că nu-l mușcă de boașe cu adevărat. — Foarte curajos și ăla, cântărețul, a spus Tom înfiorându-se. Să mă vezi pe mine dându-mi jos pantalonii pe scenă și presărându-mi mâncare de șoareci pe ouă ca să le lingă Mikey și Minnie. Am făcut un efort ca să aduc conversația la un nivel pertinent. — Dar când l-am văzut pe Paul la petrecere vorbea de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am dat seama că mai am câteva ore bune. Aveam două variante, să ciugulesc rămășițele de pește și cartofi sau să mă duc la sală, și am făcut alegerea cea virtuoasă. Dar în timp ce-mi căutam tricourile vechi și pantalonii pe care îi port la sală, mi-am adus aminte de caseta mea preferată, o compilație indi-grunge la care am muncit cu spor acum câteva săptămâni și pe care o tot ascult de atunci, care se afla acum în walkman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a așezat în mijlocul unei canapele de brocart. Materialul abundent fusese prins într-un model regulat, cu nasturi îmbrăcați. Se uita înainte, cu picioarele într-o parte, cu pantalonii bleumarin de mătase evazați învelindu-i gambele. Poza într-un fel; mi-a amintit de o reclamă la Jean Muir din Vogue. Dar îi lipsea privirea goală a modelului. Ea se gândea prea adânc. M-am așezat pe canapeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă îmbrac. Am făcut niște întinderi, încercând să-mi relaxez mușchii. Apoi mi-am acoperit fiecare centimetru dureros cu Tiger Balm. Nat mi-a dat pe spate. M-ar fi durut prea mult să o fac singură. Mi-am pus pantalonii de piele, în ideea că erau deja mult prea strâmți ca să-mi permită mișcări bruște care m-ar fi durut. Apoi un hanorac și o vestă căptușită pe deasupra. Gata de acțiune. Atâta timp cât e la viteză redusă. Nat mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o pană, îmbrăcată în culorile tragice ale Medeei, în timp ce tata înainta puțin aplecat de spate, supus ca un câine Saint Bernard. Când ne-am apropiat de masa rezervată nouă, tata s-a împiedicat de un scaun și i-am remarcat pantalonii uzați și părul alb ca florile de gheață. L-am prezentat pe Nunu părinților mei - el i-a sărutat mâna mamei, iar pe tata l-a îmbrățișat. Ne-am așezat la masă. Mama nu dorea să mănânce, nici să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am sorbit din paharul de vin. Ochii mamei mă examinau cu severitate. - Pari nefericită. - Deloc. - Recunoaște că nu e ușor să trăiești cu un bărbat. Acum poți să mă înțelegi mai bine. - Eu sunt artist și nu voi călca niciodată pantalonii bărbaților. Nu vreau să trăiesc ca o sclavă, vreau să înțeleg cine sunt. - Ce idioție, e același lucru. Ești preocupată de tine și ești sclava propriei tale persoane. Am ridicat din umeri, făcând eforturi să par liniștită. Am înțeles imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plăcere, ca apoi să lase totul în plata Domnului, fără să zică nici măcar un mic „adio!“. Fiefel nu putea uita niciodată cum fusese când Sașa, polonezul evreu, venise prima dată la ei. Era îmbrăcat pur și simplu ca un papagal: pantaloni de culoarea mării și veston roșu. Sașa era roșcovan și fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel se simțea din nou bine, cu toate că își udase pantalonii și cearșaful. Dar ce miracol! Durerea îi dispăruse din piciorul umflat. Începu să fredoneze o melodie populară foarte iubită, deși nu-și mai amintea toate cuvintele: Cine te-a făcut pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe tine, Tudorițo nene, așa Înaltă și subțire, Tudorițo nene! Parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene, parcă m-a-ntrebat pe mine, Tudorițo nene! Sub farmecul vechi al cântecului popular, Feifel își promise să devină un soț bun. Și-a schimbat repede pantalonii, a strâns cearșaful și a îndesat totul în coșul cu rufe murdare. Atunci și-a dat seama că era mult de spălat. Fără să se gândească prea mult, s-a hotărât să facă o faptă bună - să-i facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de înghesuite unele în altele, încât puteau fi luate drept tufișuri sau scorburi de copaci. Dar și mai neliniștite deveneau când încercau să se lipească, precum ciupercile, pe gura tânărului și a lui Feifel, sub unghii și chiar în întunericul pantalonilor. Dar în realitate nici un om cu vedere normală nu putea să vadă aceste spirite. Uimit de inițierea concretă, Feifel începu să-și spună rugăciunile pentru dimineața Sabatului. Feifel își spălă într-adevăr fața, apoi își inspectă cu grijă unghiile, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sarcastic: - Spune-mi, fărâmă de om, cu ce ai putea tu să faci un copil cu fata asta frumoasă? Arată că ai ceva acolo jos! Dudu fusese repus pe propriile picioare și barmanul, cu o singură mișcare, îi dăduse jos pantalonii, lăsând vederii martorilor amuzați sexul lui Dudu, atât de mare în comparație cu picioarele subțiri de copil. Ca final al răutăților, barmanul smulsese din mâna Ninei cutia în care ea pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pusese la adăpost cărăbușul, îl scosese de acolo și-i dăduse drumul să zboare pe fereastra deschisă. Nina încercase zadarnic să-l prindă din zbor. Plină de furie, îl pălmuise pe barman, apoi îl ajutase pe Dudu să-și ridice pantalonii, îndreptându-se amândoi către ieșire. În urma lor auziseră cuvintele barmanului: - Domnișorică futică! Ziua următoare, Dudu așteptă din nou la poarta din care ar fi putut să iasă Nina. Dar în locul ei apăru domnul Fischer, tatăl Ninei în persoană. - Bună ziua, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din apropiere; toate se aflau sub protecția lui. El însuși avea aerul unei ființe extraterestre - pe pălăria lui cu boruri largi pusese diferite feluri de semințe, pe care ciocuri mici și mari se băteau să le înhațe. Signor Fumo purta pantaloni scurți, din care ieșeau picioarele lui subțiri ce împreună cu pălăria mare îi dădeau aerul unei meduze. Văzut mai de aproape, era așa cum îl descrisese Franco: un bătrânel cu ochi de cicoare, slab, cu coșul pieptului plat, de parcă ar fi aparținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului pornise a înfricoșa simțirea mai destoinic. Nu era destul de clar ce avea să urmeze? Căzură și pantalonii, pocnind, dând la iveală cei mai întunecați chiloți întâlniți vreodată de privirea vreunui om. Umflați, se pare, de o ridicătură sângerie și ciudată a părții mediane, ridicătură misterioasă, ce nu putea fi nicidecum explicată prin prezența în acel loc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu mă futeți la icre... Reuși cu greu să se acopere cu cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt Roxana Dobrescu, domnule director, de la a VIII-a C, bâigui fata. S-a întâmplat ceva groaznic, altfel nu vă deranjam... Vă rog să veniți... Michael, mort, deși mișcând, asemeni nouă tuturor, niciodată născut, hălăduia de momente bune prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
maro și de mare, încât am zâmbit aproape fără să vreau. Geaca de blugi cândva maro, dar suficient de bine păstrată și de curată încât să mă facă să înțeleg că individul avea oarece legături cu femeile și curățenia, apoi pantalonii reiați maro, brusc cumplit de mudari și ghetele sport tot maro, din nou de o curățenie exemplară, ce nu se potriveau însă de vreun fel cu restul echipamentului de scriitor, toate acestea îmi lăsară plăcuta senzație că mă aflu lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o sărut, când dădaca apăru din coridor cu felul doi și închise ușa cu un picior, balansându-se periculos pe celălalt. Atunci nu știu de ce și pentru cine am tras cu pumnul în farfurie și, cu mâna rănită și cu pantalonii murdari de supă, încredințat de propria-mi dreptate, întărită vag de spaima dădacei, m-am dus în camera mea, după ce am tras o înjurătură urâtă. Nu mult după scena aceasta, mama s-a îmbrăcat, a plecat undeva și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și mă înțelegea din perspectiva prin care voiam să fiu cunoscut atunci. Mergeam, deci, la el zilnic, nu pentru doctor, ci pentru prieten. În primele zile, așteptam cu nerăbdare ora consultației, îmbrăcându-mă pentru aceasta cu o haină nouă, cu pantaloni de oraș și punându-mi pantofii de lac. În zilele în care, mânat de orgoliul de a-mi crea în clasă reputația de wunderkind erotic, povesteam despre boala de care sufeream (le spuneam că sunt vindecat, în timp ce boala era abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nedreptate este substanță fierbinte, făcută anume pentru om, substanța care, invadându-i ființa, nu produce acolo o explozie distrugătoare, ci arde cu o lumină egală și liniștită. Mă uitam la picioarele lui Burkeviț încălțate în bocanci vechi și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scutindu-mă de obligația de a o saluta sau de a mă apropia de ea. În zilele când aveam bani, ieșeam totdeauna seara, atunci când se aprindeau felinarele, când se închideau magazinele și când tramvaiele erau mai puțin aglomerate. Îmbrăcat în pantalonii mei demodați, dar la care nu renunțam pentru că o baretă trecută pe sub talpă îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ști să-mi spuneți ce-i aceea femeie. Eu. Ce-i aceea femeie? Cum să nu, știu. Femeia este ca și șampania: când e rece, amețește teribil, dacă are ambalajul franțuzesc, costă mai scump. Se apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]