13,778 matches
-
desigur - că-l controlează, abătându-li-se astfel atenția de la adevăratul pericol: transformarea țărilor române în pașalâc. Un pașalâc între Carpați și Danubiu ar fi, trebuie să recunoașteți, un teribil cap de pod împotriva întregii creștinătăți. — Asta așa e - recunoscu papa, dus pe gânduri. — Deci noi vă cerem sprijinul nu pentru un domn anume, ci tocmai pentru rotirea și schimbarea lor la nesfârșit, singurul lucru care, prin faptul că seamănă cu un joc, îi atrage și-n felul acesta îi înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i așa? — Așa este - spuse Metodiu. Alfabetul chirilic. — Cum este acest alfabet? - întrebă Damiani. — Depinde din ce unghi îl privești - spuse Metodiu. Luat în sine nu e rău. Luat în timp e nefast. — Dumneavoastră cum l-ați luat? - se interesă papa. — Noi l-am luat în sine, sanctissme, dar el ne-a luat în timp - răspunse Metodiu. — înțeleg - răspunse papa. Totuși, cred că e mult mai bine să știi alfabetul chirilic, decât să fii analfabet latin. — Fără îndoială - spuse Metodiu - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
privești - spuse Metodiu. Luat în sine nu e rău. Luat în timp e nefast. — Dumneavoastră cum l-ați luat? - se interesă papa. — Noi l-am luat în sine, sanctissme, dar el ne-a luat în timp - răspunse Metodiu. — înțeleg - răspunse papa. Totuși, cred că e mult mai bine să știi alfabetul chirilic, decât să fii analfabet latin. — Fără îndoială - spuse Metodiu - deși mult mai bine e invers. Cu siguranță - răspunse papa - acesta e cazul ideal. — La drept vorbind, sanctissime - spuse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el ne-a luat în timp - răspunse Metodiu. — înțeleg - răspunse papa. Totuși, cred că e mult mai bine să știi alfabetul chirilic, decât să fii analfabet latin. — Fără îndoială - spuse Metodiu - deși mult mai bine e invers. Cu siguranță - răspunse papa - acesta e cazul ideal. — La drept vorbind, sanctissime - spuse Metodiu - și din această pricină am venit aici. Episodul 207 RUGĂMINTEA — Cum așa? - spuse Grigorie al XV-lea, lăsând lingurița. V-ascult. — Iată despre ce e vorba, sactissime - zise Metodiu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu. De zeci, de sute de ani, cultul nostru se face în limba omonimului meu, fie-i țărâna ușoară, că el n-are nici o vină. Or, cred că știți cum sunt urechile omului din popor. — Cam înfundate, într-adevăr - răspunse papa. Ne izbim și noi aici de neajunsuri asemănătoare. — Mă bucur că m-ați înțeles - continuă Metodiu. în același timp, gândiți-vă ce nepotrivire e să gândești „Doamne” și să zici „Gospodi”, să te-ndrepți spre vesperina și s-ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sufletului său, omul din popor știe, sanctissime, că de la Râm se trage, dar trupul e bătut de crivățul de peste Nistru. îi sunt mai aproape dinții decât părinții. — Asta așa e - spuse cardinalul Damiani. — Și ce propunere are fratele Metodiu? - întrebă papa. — Sanctissime, aici în Cetatea lumii vin cu sârguință mințile tinere cele mai strălucite din toate locurile unde-a ajuns umbra crucii Sfântului Petru. Umbra aceasta n-a ajuns încă pe la noi, dar îngăduie înalt-prea sfinția Voastră ca la răcoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Roma a făcut nu cu aur puțin atâtea cruciade. I-ar fi oare greu să facă fericiți câțiva flăcăi mintoși, arși de dorința de a-și potoli setea de credință pe malurile Tibrului? — Ei, ce zici, s-ar putea? - zise papa Grigorie al XV-lea către cardinalul Damiani. Tu știi ce bani avem. Damiani stătu câteva clipe tăcut, socotind în minte. Dacă am reduce garda elvețiană de la 57, câți sunt acum, la 51, cu lefurile celor plecați s-ar putea acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avem. Damiani stătu câteva clipe tăcut, socotind în minte. Dacă am reduce garda elvețiană de la 57, câți sunt acum, la 51, cu lefurile celor plecați s-ar putea acoperi, cred, cheltuielile pe un an pentru trei oameni. — Foarte bine! - spuse papa. Poți să reduci și mai mulți, și-așa nu fac nimic toată ziua. Episodul 208 AMINTIRI DIN NOVICIAT O clipă se lăsă liniștea. Apoi, dându-și seama că Grigorie al XV-lea îi încuviință rugămintea, Metodiu căzu în genunchi, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dând să apuce mâna fină, cu degetele lungi, ușor pătate de cerneala deselor, dar necesarelor pentru acele vremuri bule papale, însă sancta persoană îl împiedică, ajutându-l să șadă din nou pe scaun. — Nu e nevoie, padre Metodiu - spuse zâmbind papa. Am facut-o pentru că în vinele noastre curge același sânge. Pot eu oare să-mi las frații în bezna pe care o aduce răsăritul? Nu pot. — Sanctissime, nu vom uita aceste cuvinte niciodată - spuse Metodiu. Și chiar îl rog pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi întâiul pe care am dori să-l lăsăm aici la Roma a se adăsta la cereasca învățătură. — Oho! - exclamă binevoitor Grigorie al XV-lea. Va să zică, iată că avem deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru - continuă Grigorie al XV-lea - dar nu-ți ascund faptul că va trebui să-nduri anumite privațiuni, nu tocmai mici. Regimul nostru de studiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult mai aspru, mai depărtat de cele lumești. Te văd tânăr, voinic, frumușel; să știți că la noi, de pildă, celibatul e celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați novice la abația Camposanpierro. Erați un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
celibat, înțelegi ce vreau să spun? — Urăsc femeia! - șopti Iovănuț. E unealta diavolului! — Ei, nici chiar așa - surâse papa. Are și ea rolul ei, dar asta nu e treaba noastră. Câți ani ai? — XIX - zise Iovănuț. — Ehei, frumoasă vârstă! Suspină papa. La vârsta asta eu eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați novice la abația Camposanpierro. Erați un adevărat exemplu pentru noi toți - răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta eu eram... ce eram eu, cardinale Damiani? — Erați novice la abația Camposanpierro. Erați un adevărat exemplu pentru noi toți - răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind literalmente înconjurat de o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
greu, acolo vă vârați, n-aveați odihnă, vă sculați primul și ne trezeați pe toți: „Hai, băieți, să îngenunchem și să ne mai rugăm oleacă!” Și abatele se temea de Dumneavoastră. Episodul 209 O VOLUPTATE — Au fost vremuri frumoase - spuse papa visător. Nu știu dacă mă înțelegeți, dar mie, spre deosebire de alții de seama mea, îmi plăceau mătăniile, penitența, tot ceea ce ținea de plecăciune, de slugire, de flagelare. Slujind tuturor, știam că de fapt slujeam Domnului. — Simțeați probabil instinctiv că, precum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu să slujesc atâtor tâmpiți; gândește-te cum te-aș putea sluji pe tine, de m-ai lua în împărăția ta”. — Foarte interesant lucru - spuse Metodiu. într-adevăr, la asta nu m-am gândit. — Tot timpul trebuie să gândim - spuse papa - dar greșeala e că ne-am învățat să gândim numai împotrivă, ne-am obișnuit cu o contragândire, ca să zic așa, la îndemâna oricui, în loc să practicăm mereu gândirea aprobativă, singura care ne scoate la liman. Să spunem că dumneata afirmi un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
greșești deloc și-atunci acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce vi se cuvenea pentru odihnă, căci bănuiesc că nu v-a fost lesne să treceți, până s-ajungeți aici, atâtea văi, coline, munți, țări, eresuri, sisteme. Cardinale Damiani, condu pe preacucernicii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mi să spun, arătându-mi în acest fel recunoștința, că deși noi, răsăritenii, nu recunoaștem primatul papal, dacă ar fi vreodată să-l recunoaștem, apoi numai în persoana unui om ca Dumneavoastră am face-o. — Sunteți încântători, dragii mei - spuse papa cu lacrimi în ochi. De ce n-avem și noi călugări precum aceștia, cardinale Damiani? — Sanctissime - răspunse Damiani - din câte știu, arta vorbirii la ei în Răsărit a ajuns la un asemenea rafinament pentru că nu au Senat, unde să aștepți rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așa. Ele merg mână-n mână. Din două una: ori ai oaste mare și-atunci nu-ți mai trebuie retorică, ori ai oaste puțină și-atunci taci. De-o pildă: cunoașteți Dumneavoastră, sanctissime, vreun mare gânditor turc? — Nu cunosc - răspunse papa. — Nici n-au - spuse Metodiu - n-au nici unul, nici măcar unul mic, de sămânță. Toate națiile au gânditorii lor, turcii n-au. Din 60.000 de ieniceri și spahii câți au venit acum trei ani numai la noi, unul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă privire. Fără prea multă vorbă, cei doi își lăsară desagii lângă masă, se spălară îndelung pe mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
continuă mai liniștită, mai firească. Negustorul Georgios îi spuse călugărului nostru câte ceva despre familia lui și i se plânse de dureri de șale, din cauza tangajului. Metodiu, la rândul lui, îi povesti cum arată Roma, cam ce fel de om e papa, cât costă la ei untdelemnul, icrele. I-auzi! - se miră căpitanul auzind de preț. — Da, și toate sunt așa - întări Metodiu. Nu mai spune! - făcu Georgios. Chiar așa?! Exact cum ți-am spus - zise Metodiu. — Mare lucru! - se cruci grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta. Soarele nu era nicăieri mai frumos, zicea el, decât în Italia. Era cel mai luminos și mai galben soare pe care l-a văzut vreodată, mult mai luminos decât în vale în mijlocul verii. A mai văzut și unde locuiește papa, iar eu auzisem de el de multe ori când preotul vorbea la radio în loc de Amos’n’Andy, care îmi plăcea. Și plaja era frumoasă acolo, zicea tata. Când o să se întoarcă, îmi promitea el, o să mă ducă la ocean, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
te agita. Și, așteptând ca Stein să se ducă jignit spre banca sa, Iag se adresă în șoaptă grupului agitat de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din cap Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta aprins. Nimeni nu apuca să spună ceva până la capăt, fiind întrerupt, contestat și contrazis cu înfrigurare. Unii spuneau că Burkeviț are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr, va Începe să-mi citească din cartea sa, apoi fragmente dintr-o lucrare cu caracter documentar: visurile mitropolitului Filaret, apoi citate din enciclul Papei Pius al X-lea, din profețiile sfîntului Serafim de Sarov, din Ibsen, Soloviov, Merejkovski... Apoi va deschide relicvariul, unde zăceau azvîrlite de-a valma gulere de gumilastic, linguri de argint, ecusoane de școli tehnice, monograme ale Împărătesei Aleksandra Fiodorovna, crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi complet dacă nu adăugăm și cauzele de ordin religios-confesional care au determinat exodul peste Carpați a românilor ardeleni. Românii, ortodocși în marea majoritate, s-au văzut stăpâniți de nobilii și episcopii unguri care erau catolici. La insistențele și presiunile papilor de la Roma, regii maghiari, între care Ludovic cel Mare, dă la 1366 un edict prin care nu putea fi nobil decât nobilul de religie catolică. Atunci sa petrecut drama nobilimii române din Ardeal: o parte și-au menținut domeniile și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de către habsburgi (1699, pacea de la Karlovitz), a început atragerea românilor la unirea cu Roma, politică care a dat rezultate, dezbinându-i pe români: o parte au format biserica grecocatolică, unită cu Roma, în sensul că recunosc ca șef spiritual pe Papa de la Roma, ceilalți credincioși au rămas în vechea credință, nerecunoscută și desconsiderată. Românilor uniți li s-au făcut promisiuni atrăgătoare care însă n-au fost respectate decât parțial și târziu. Din această cauză, nemulțumirile românilor uniți care amenințau cu desfacerea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]