4,853 matches
-
urmează”. Gîndurile lui Laurențiu sînt reproduse, într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-adevăr, cu italice, în secvențe lirice autonome; fiecare dintre ele e șarjată, caricaturizînd teatral discursul amoros flamboaiant: „Diana, ce de deplîns călăreț svîrlit-se pe oblîncul destinelor tale sirepe...”. Urmează un comentariu auctorial între paranteze, cu corp de literă îngroșat: „(Paranteza aceasta se petrece cu capul între mîini. Laurențiu retrăiește cu o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o asociație de cuvinte clasificatoare, ci o nouă formă de exprimare a unui nou tip omenesc”. În nr. 68, iulie 1926, putem citi în paginile revistei un poem fără titlu (în limba germană) al lui Aladár Támas, cu specificarea între paranteze „traducere din limba ungară”. Pentru ca numărul 70 al revistei (noiembrie 1926) să găzduiască o convorbire intitulată „De vorbă cu poetul ungur Támas Aladár“. Interviul — semnat M.I. (Marcel Iancu) — este, de fapt, o consemnare mai amplă. Avem de această dată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dramatic. Potrivit folclorului avangardist, textele lui Urmuz ar fi fost „interpretate” încă din anii neutralității prin cafenele de actori nonconformiști (în frunte cu George Ciprian). Happening-urile sincretice ale grupării Contimporanul au avut, la rîndul lor, o teatralitate specifică; în paranteză fie spus, programul demonstrațiilor de artă nouă din 28 și 29 mai 1925, de la Teatrul Popular, a inclus și reprezentarea piesei Moartea veselă, commedia del l’arte de N. Evreinoff. Pe lîngă cronici polemice și articole de opinie cu caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
căci aristocratizarea lexicului s-a transformat în trivializarea lui”. Sînt menționate manifestul „cuvintelor în libertate” al lui Marinetti și cel preexpresionist - „Revolution der Lyrik” (1899) - al lui Arno Holz, reclamînd „o limbă mai naturală, mai vie, aproape de cea cotidiană”. În paranteză fie spus, deplasarea dinspre transcendența limbajului liric spre contingența lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic este în esență un act erotic — în sens platonic, de entuziasm vizionar - și actul critic trebuie să fie de aceeași esență erotică”. Pentru a-și cultiva disponibilitatea receptivă față de „noutatea poetică”, criticul - afirmă Boz - trebuie să-și pună între paranteze orgoliul „intelectualist” al autorității: „în căutarea unor noui continente poetice, trebuie lăsat acasă tot orgoliul de intelectualitate, pentru a surprinde cît mai mult din timbrul nou al sunetului din poemă”. Respingînd atitudinea magisterială, autorul se declară nu un judecător, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului „antiburghez” al scrierilor sale. Matei Călinescu vede în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plic. Era limpede că fusese expediat din Singapore. Adresa fusese bătută la mașină, în litere romane, și era scris clar: Takamori Higaki. Întorcând plicul ca să vadă adresa expeditorului, a citit în ideograme chinezești: Hona Haruko. Mai era scris ceva în paranteză, dar nu a putut descifra nimic. Era complet nedumerit. — Ce mâzgălituri îngrozitoare! exclamă el, privind ideogramele. Scrisul era într-adevăr oribil. „Ar fi foarte plăcut“, reflectă el, „dacă aș primi o scrisoare încântătoare de la o fată, chiar dacă se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fie, Îmi spun În vis. Nu am voie să aduc bebelușul la serviciu, iar acum o să afle toată lumea. În vis, copilul e În biroul meu, iar eu mă scuz, alerg disperată Într-acolo ca să-l liniștesc pe micuț, care, Între paranteze fie spus, nu este Tom (nu sînt sigură ce Înseamnă asta), dar nu pot să dau de el. Nu aud decît urletele care nu mai Încetează. Mă trezesc din somn, lăsînd visul În urmă, doar că plînsetul se aude În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o mai văzuse? Șapte? Nouă? Unsprezece. Unsprezece zile de agonie. De altfel, de ce ar fi trebuit să-l vadă? Maja Își avea viața ei. Un soț, o fiică, munca, relațiile sociale, plăcerile, datoriile. Ce reprezenta el În viața aceea? O paranteză. Conversații interminabile despre economie, despre nedreptăți sociale, despre influența mijloacelor de comunicare În masă asupra psihicului omului occidental, despre deviația științifică și perversă a libidoului dinspre sexualitate către achiziționarea de bunuri inutile. Plimbări nesfârșite - la Roseto, la Villa Borghese sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e nici vina ta, nici a mea. Legătura dintre mame și fiice a fost ruptă și cuvântul a trecut în grija bărbaților, iar ei nu înțeleg nimic. De-asta eu am devenit o notă de subsol, viața mea, o mică paranteză între faimoasa poveste a tatălui meu, Iacob și glorioasa cronică a fratelui meu, Iosif. În rarele ocazii când și-au adus aminte de mine, apăream ca o biată victimă. Chiar la începutul cărții voastre sfinte, e un pasaj în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dreptate, genul ei de activitate i se urcase la cap, dacă ajunsese să vadă marea roșie de sînge și să-l ia pe Nico drept un vulgar spărgător. Cele douăsprezece luni departe de violența inerentă meseriei vor fi desigur o paranteză salutară. Marie se Întoarse În cameră, ferm decisă să uite că același coșmar Îi mai bîntuise deja nopțile cînd era foarte mică. Trei ceasuri mai tîrziu, incapabilă să pună geană pe geană, Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu tremur cînd tu ești plecat pe mare? protestă ea. Pur și simplu accept acest lucru, pentru că nu am dreptul să-ți cer să renunți la ceea ce este esența Însăși a vieții tale. Am acceptat să-mi pun meseria Între paranteze pentru că te iubesc, dar Împrejurările mă readuc Înapoi fără voia mea. Îl privi imploratoare. - Lasă-mă pînă la sfîrșitul săptămînii, așa cum era prevăzut. - Ce aștepți Într-un timp atît de scurt? - Vești despre Nicolas. Oftă. - În sfîrșit, sper. O scrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Christian știa că ea avea să spună lucrul ăsta. O știa de cum văzuse conținutul plicului. Chiar cu mult Înainte. În realitate, știuse dintotdeauna că ea nu-l va urma. - Cum am putut crede că ai să-ți pui meseria Între paranteze? declară el, amar. De fapt, n-ai avut niciodată de gînd s-o faci. Mi-ai spus asta pentru că știai că era important pentru mine. Iar eu, idiotul, te-am crezut. - Eram sinceră, Christian. SÎnt și acum sinceră. Voi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parte din mersul fatal al istoriei. Numai că în acest caz, fata cu pricina a dat dovadă de niște intuiții peste nivelul ei și din cauza lor a acționat ca o piatră scăpată din praștia lui David. Fac din nou o paranteză, scurtă, vă promit. Cred că vi s-a întâmplat și vouă, încă din copilărie, să doriți să fărâmați ceva prețios tocmai pentru că e prețios. S-ar putea ca însuși faptul că noi presimțim valoarea unor lucruri să ne facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis în tine însuți, citind și meditând, îngăduind, răbdător, ca apa să cadă, vântul să sufle și furtunile să reizbucnească pe înserat. Erau zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
DE-ZA-MĂ-GI-RE. Înjură. În ultima vreme înjuri cam des, spusese Lucia. Înjură încă o dată. Cu poftă. Înjură, bineînțeles, Magicienii care stau picior peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lumea fizică de unde a fost încorporată, iar spiritul își va continua drumul ca spirit liber în lumea astrală... Particulele fluidice(curenții invizibili eterici), sunt într-o continuă vibrație, care pun în mișcare toate componentele celulare din corpul nostru. Ca o paranteză, fie zis, și atomii din cristalul de diamant, al cărui duritate este cea mai mare dintre minerale, sunt într-o continuă vibrație... Cu referire la corpul nostru, când se opresc aceste vibrații de fluid vital, intervine moartea... Omul își dă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și spațioase din Cadrilater. Din cele relatate se naște Întrebarea cutremurătoare: Cedarea județelor Caliacra și Drustor, prin schimbul de populații, făcută de bunăvoie, constituie sau nu o mare trădare față de neamul românesc, act comis de Iorga ca autor principal? (În paranteză fie zis că sintagma „neamul românesc” a format titlul ziarului pe care Iorga l-a scos și l-a condus În timp de 34 de ani, Între 1906 și 1940, proferând, Îndeosebi În 1938, injurii la adresa lui Coneliu Zelea Codreanu și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Îmbrăcăminte și cu Încălțăminte, de a coresponda cu familia, de a avea, lunar, vorbitor familial, de a se reduce cuantumul pedepsei ca urmare a bunei purtări etc.), În timp ce deținuților politici, socotiți bandiți ireeducabili, li se refuzau toate drepturile enumerate În paranteză. Și ca izolarea prizonierilor de conștiință să fie cât mai strașnică și tot mai terifiantă, Înțelegându-se prin aceasta și imposibiliatea realizării de contacte Între cele două categorii de deținuți (contacte care ar fi generat gesturi de solidaritate, precum cel
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mântuială). Precizez că nu toate greșelile vor fi relevate și Îndreptate În rândurile următoare. Bunăoară, nu mă voi referi deloc la greșelile de punctuație, care sunt de ordinul sutelor. Mai trebuie să arăt că Îndreptările mele vor fi inserate În paranteze. 1. La pagina 7, pe rândul 9, numărând de jos În sus: „Vreun” (corect: Vreun); 2. La pagina 9, rândul 13, de jos În sus: „Dante Aligheri” (Alighieri); 3. La pagina 13, rândul 4: „Erasmus” din Roterdam, 1467-1536” (Rotterdam, 1469
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
jumătate a anului 2013, am luat cunoștință de această carte paraliterară. În prezentarea puzderiei de exemple de schingiuire a limbii române și a adevărului istoric vom proceda după cum urmează. Vom scrie numărul paginii, urmat de citarea textului defectuos, iar În paranteză vom trece Îndreptarea agramatismului sau a informației false. Pag. 26: „... respectul legilor. ” (respectarea legilor sau respectul față de legi); Pag. 29: „hilariante” (ilariante); Pag. 27: „intelectual avertizat.” (intelectual avizat); Pag. 28: „Georgel Mârzescu... ministru ministeriabil” (ministru perpetuu); Pag. 29: penultima frază
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de sensuri adînci, de pilde Înălțătoare, dar care nu erau texte revelate. Ar fi putut să discute asta cu studenții la o bere, dar nu la curs, chiar dacă, abil, lăsa impresia că asemenea vorbe erau doar o extrapolare, nicidecum o paranteză otrăvită; ar fi putut să rămînă În mintea lor pentru totdeauna, tinerii aceia credeau În el, Îl iubeau unii; un frate mai mare. Depășea viteza permisă cînd se urca pe motocicletă, accelera agresiv, zgomotul devenea insuportabil pentru pietoni; Înjurau unii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prăpăd, ascultînd cîntecul. Sau să dezertezi. Cel care alesese un astfel de semnal muzical pentru radioul de front nu fusese cine știe ce isteț, dar, neîndoielnic, cinic fusese. Thomas fredona deseori cîntecul, mai ales pînă să se cumințească, un eufemism, desigur, de vreme ce paranteza Amsterdam, recentă, Întrecea tot ceea ce Antonia, de pildă, și-ar fi Închiput despre stricăciune. Fredona What a... și la toaletă, cîteodată ; și Antonia, tot auzindu-l, mormăia din cînd În cînd refrenul. Vorbise mai mult Jesper și În urmă cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
romanul Despre eroi și morminte. „într-o sîmbătă din luna mai a anului 1953, cu doi ani înainte de evenimentele de la Barracas, un tînăr înalt, adus de spate, se lăsa purtat de una din cărările din parcul Lezana.” Observați aici această paranteză misterioasă : „cu doi ani înainte de evenimentele de la Barracas...”. Ea declanșează de fapt construcția romanului printr-un fel de captare extrem de subtilă a complicității cititorului. Și aceasta întrucît Ernesto Sabato ne vorbește de parcă am ști deja ceva, de parcă am fi chiar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]