5,114 matches
-
trebuiau să fie atenți la maimuțe. Ce vor face în continuare? La cel mai mic foșnet în noapte, luminau cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vor face în continuare? La cel mai mic foșnet în noapte, luminau cu torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
decurgă exact, dar era încredințată că, în mijlocul confuziei iscate, avea să reușească. Mirosul de ierburi și fructe, de mirodenii și condimente, umplea aerul și, prin urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu un băț. Să fi venit și Sampath, ar fi avut pe cineva cu care să vorbească... Dar Sampath stătea în arborele de guava, închis într-o nemișcare absolută, asemeni unei fosile surprinse într-un moment de liniște în chihlimbar. Paznicii fuseseră lăsați liberi de data asta, astfel ca maimuțele să nu fie deranjate în acestă ultimă noapte a lor în livadă; ca să poată fi în copac, abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se înroleze în Legiune și să-și sfârșească zilele în singurătatea fără orizonturi a Saharei. „într-o zi o să mi se sape și mie groapa lângă ei, își spunea mereu. Atunci o să fie șapte morminte anonime, și din clipa aceea paznicii mei vor putea să plece din Gerifíes... Eroul independenței se va odihni pentru veșnicie alături de șase mercenari necunoscuți...“ Dar n-a fost așa, și acum va fi nevoie de paisprezece morminte; morminte pe care nimeni nu va vrea niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
da-n schimb costumat ca-n filme, cu vestă și pantaloni scurți din pânză de camuflaj, verde-galbenă-ruginie. Ce soldat din trupele de comando în junglă s-o crede, ce vânător care împușcă francul de la pescarii ăștia pensionari dându-se drept paznic piscicol, angajat al patronului bălții pe care de bună seamă că nu-l știe nici cum arată, păi, cum dracu’, aschimodia asta s-a priceput de minune să valorifice zvonul cu privatizarea bălții. După cum își găsește fraierii, percepe taxe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n ele, fir-ar el al dracului de pește și de om! Ești nebun?! Pe cine mai vezi tu că face baie la ora asta?! Rafael își amintește că-l cheamă Matei pe moșneag. Matei și nu mai știu cum. Paznicul îi strigase numele întreg când îl scrisese în carnețel și-i trecuse pe la urechi când intrase în apă. Îi tăiase tichet și chitanță. Are omul și carnețel, și chitanțier. Un pistol și o pereche de cătușe i-ar mai trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o pereche de cătușe i-ar mai trebui... Oricum a pus-o, drept pentru care bătrânul nu mai prididește răstindu-se: — Io am dat niște bani, dom’le, am plătit pentru locu’ ăsta ca să dau la pește! Auzind de bani, paznicul tresare și grăbește pasul, ca și cum ar da s-o ia spre nea Matei, să-i spună că nu se cuvine să strige în gura mare, să știe toți proștii de afacerile lor, și uite-l și pe Rafael îndurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
peste valea de cinci hectare de sticlărie a serelor Vitan, dincoace de care se întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei ce se mai freacă pe aici la ora asta: Rafael și paznicul ăsta piscicol pârât, travestit în costum de camuflaj, care uite-l cum se gudură, după ce săptămâna trecută scosese briceagul ăla șantaliu și că să n-o dai cu mine pe prieteneală, și acum, tot el leșinat după prieteneală. Norocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra unui pâlc de duzi. Mărgărit își numără banii, încasările pe ziua în curs, sub privirea aburită de admirație a lui Rafael, mă rog, n-are ăsta fason de paznic piscicol nici de-acum într-o mie de ani, dar uite-l cum o face pe barba lui și pentru buzunarul lui, de nu se poate. Vai de steaua ta de cretin, Rafaele, gândește-te că-ți trebuie ceva tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te întrebuințezi cine știe ce. Și-a format clientela Mărgărit al meu, s-a rodat afacerea, n-are decât s-o târâie așa tot restul verii. E asigurat pentru aproape trei luni. Doar dacă, Doamne ferește, n-ar apărea între timp un veritabil paznic piscicol angajat de patronul bălții, care să-i dea peste cap scamatoria asta deșteaptă. — Ce-mi place de tine, Mărgărite, că te zbați. Sunt destule metode în ziua de azi ca să faci bani dacă te trage inima și-ți pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fereastră și uitându-se după Velicu. Își asculta trupul: foamea, somnul, copilul care începuse din nou să miște, ca și cum ar fi dat să-i spună ceva și n-avea glasul destul de limpede pentru a se face înțeles... Îi spusese unui paznic în combinezon negru pe cine caută și secția unde lucrează Velicu, și omul telefonase de câteva ori după el. Trecu vreun sfert de oră până reuși, în sfârșit, să-l găsească. Mirela îl auzi spunându-i la telefon că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tineri aspiranți la statutul de profesioniști, iar asta Îi stricase complet ambianța. Când am ajuns, se formase deja o coadă până după colț, dar n-am luat-o În seamă și am ținut-o către intrare, trecând de primii doi paznici. Din spatele unui stâlp, i-am făcut cu mâna lui James, managerul de la Silver. — Salut! Eu sunt. Pot să mai aduc pe cineva Înăuntru? — Sigur. Doamna e În regulă, Îi spuse el paznicului de alături și m-a Îndemnat să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ținut-o către intrare, trecând de primii doi paznici. Din spatele unui stâlp, i-am făcut cu mâna lui James, managerul de la Silver. — Salut! Eu sunt. Pot să mai aduc pe cineva Înăuntru? — Sigur. Doamna e În regulă, Îi spuse el paznicului de alături și m-a Îndemnat să intru. Într-o vreme, obișnuiam să-i mulțumesc din toată inima lui James pentru că mă lăsa să intru, dar el mă ignora de fiecare dată, așa că acum nu mă mai oboseam. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În jeg și găinaț de porumbel, Încât o rază de lumină care ar fi dorit să-și croiască drum Înăuntru ar fi trebuit să lupte cu Îndârjire. Mai devreme sau mai târziu, trebuia să mă hotărăsc să-l curăț. Bob, paznicul de noapte de la uriașul depozit de alături, din care, odată, făcuse parte și garsoniera meu, jura că pisica lui, Shirley Grăsana, mai stârpea din porumbei, dar știam amândoi că astea nu erau decât Închipuiri de om bătrân. Porumbeii londonezi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
produse care chiar Îți plăceau și pe care le cumpărai mereu. De exemplu, rujurile Red Velvet de la Next, burgerii cu fasole pestriță de la Holland and Barrett... și lista poate continua la nesfârșit. Am ieșit Înțepată, băgându-l În răcori pe paznic cu o privire plină de dispreț, și m-am dus pe jos până la sală, În loc să prind un autobuz. Trebuia să scap cumva de frustrare. La sală era foarte multă liniște. Marțea de regulă nu era tocmai omor de lume, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna Zarganda se golea. Nu rămâneau decât grădinarii, câțiva paznici și puținii supraviețuitori din populația băștinașă. Șirin și cu mine aveam mare nevoie de acel pustiu. Din aprilie, vai, vilegiaturiștii Își reîncepură transhumanța. Prin fața tuturor porților bântuiau gură-cască, pe toate cărările - umblăreți. După fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
însă nu din gura lui, ci de pe buzele frumoase ale tânărului prizonier, amândoi dorm, ca doi frați în camera lor după o ceartă zdravănă. Eu mă strecor afară din salon în liniște, asemenea unui hoț, pe vârfurile degetelor, chiar și paznicul își părăsise postul, așa că puteam face și eu același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta ușurință, sunt singură, fără căruciorul pentru copii, fără patul pentru bolnavi, cobor la bufet și îmi cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca și când el ar ține în mâini o oglindă și mi-ar pune în față imaginea propriei mele vieți, erori fatale, lupte, acuzații, o combinație între închisoare și o pivniță de tortură, în care fiecare dintre noi era și prizonier, și paznic, și torturat, și torționar. Între mine și el se interpune deodată o înstrăinare totală, ce legătură am eu cu el, ce legătură am eu cu discursul acesta electoral frumos șlefuit, pentru o clipă durerea îi amenință viața, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cutia de lemn. Peste noapte nu se lăsa niciodată steagul afară. Eu nu înțelegeam de ce coborau steagul seara. Națiunea exista și după lăsarea întunericului și erau mulți cei care lucrau toată noaptea: muncitorii din construcții, șoferii de taxi, animatoarele, pompierii, paznicii de noapte. Mie mi se părea nedrept ca asemenea oameni să nu beneficieze de protecția steagului. Oare chiar nu avea nici o însemnătate pentru alții și numai eu vedeam lucrurile astfel? De fapt nici pe mine nu mă deranja, la drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din crâng, am văzut un zid alb, din piatră. Nu depășea înălțimea mea și pentru că nu era împrejmuit cu sârmă ghimpată, mi-ar fi fost ușor să-l escaladez. Poarta neagră din fier părea solidă, dar era larg deschisă și paznicul nu era în gheretă. Lângă poartă se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându-mă mai bine, am văzut trei mucuri în scrumieră, ceaiul neterminat, un radio pe raft și ceasul care bătea, sec. L-am așteptat puțin pe paznic, dar când am văzut că nu dă nici un semn de viață, am apăsat de două sau de trei ori pe ceea ce mi s-a părut că ar trebui să fie o sonerie. Imediat lângă poartă era o parcare în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aceea întunecată precum adâncul sufletului ei. Cândva, demult, Kizuki, ai luat o părticică din mine și ai dus-o în lumea aceea a morților. Acum, Naoko a mai luat o părticică cu ea. Uneori am impresia că sunt doar un paznic de muzeu. Dar știi ce muzeu? Un muzeu gol, pe care nu-l vizitează nimeni și pe care eu îl păzesc doar pentru mine.“ * La patru zile după ce m-am întors la Tokyo am primit o scrisoare expres de la Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foame și mîncarea de pe Gran Via era jalnică. Cei doi operatori mîncaseră deja și acum se apucaseră să repare camera stricată. Restaurantu’ Ăsta era Într-o pivniță și, ca s-ajungi la el, trebuia să treci de un șir de paznici, apoi o luai prin bucătĂrie și mai trebuia să cobori niște scări. Și era o păcĂleală. Aveau supă de mei, orez galben cu carne de cal și ca desert, portocale. Înainte mai avuseseră și niște mazăre cu cîrnați, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de obuze făcute-n timpul zilei, care tăiau frumos cimentul, pline Încă de moloz, și urcam micul deal care ducea spre Plaza Callao, unde hotelul Florida dădea spre celălalt deal, mai mic, spre care ducea strada largă. Am trecut de paznicii care stăteau În Întuneric În fața hotelului și am așteptat o clipă-n hol, să ascultăm Împușcăturile de pe străzi care se intensificaseră un timp și apoi scăzuseră. — Dac-o ține tot așa, cred c-ar trebui să mă duc, spuse Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]