2,745 matches
-
S.B.: Ați omorât subiectul. D.T.: Din reacțiile unor oameni care erau în sală atunci, după ani și ani, nu-mi este rușine să mă uit în ochii lor. Acolo trebuia să se lase cu cătușe. A fost momentul cel mai penibil al carierei mele. Și au mai fost câteva faze. A venit Nicu Ceaușescu de două-trei ori la Iași. La una dintre vizite am fost și eu invitat la camera de protocol de la Hotelul Moldova. Am stat până noaptea târziu cu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Să vezi cum zilnic se repetă sub ochii tăi aceeași eroare pe care tu ai reușit cu mare greutate s-o eviți, asta mi se pare un lucru în stare să scoată din minți pe oricine. Nimic nu e mai penibil decât să vezi cum lucruri care ar fi trebuit să te apropie de semenii tăi, mai ales de oamenii informați și inteligenți sapă, dimpotrivă, între ei și tine o prăpastie de netrecut." Goethe a căutat să esențializeze caracteristicile plantei și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Să vezi cum zilnic se repetă sub ochii tăi aceeași eroare pe care tu ai reușit cu mare greutate s-o eviți, asta mi se pare un lucru în stare să scoată din minți pe oricine. Nimic nu e mai penibil decât să vezi cum lucruri care ar fi trebuit să te apropie de semenii tăi, mai ales de oamenii informați și inteligenți sapă, dimpotrivă, între ei și tine o prăpastie de netrecut.” Goethe s-a străduit să facă lumină în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
diplomaților uzurpatori" sau, dacă preferați termenul de "diplomați parașutați", este cât se poate de șubredă și dubioasă. Aproape toți ambasadorii politici din câți a avut țara mea în cei aproape șaizeci de ani de viață independentă au eșuat în mod penibil în exersarea misiunii ce le-a fost conferită. Trebuie spus răspicat adevărul demonstrat de experiență: că cine își închipuie că funcția de diplomat le conferă celor ce practică această profesiune o viață de recepții somptuoase în palate simandicoase se înșală
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ele legături pe plan de substanță, ci numai afinități de structură, în sensul că toate sunt derivate din istoria profesională a diplomatului care-și deapănă amintirile. Primele două episoade rememorează situații provenite din influențe de vârstă capabile să provoace rezultate penibile. În ultima săptămână a lunii mai 1967 a sosit în vizită oficială în țara noastră, însoțit de soția sa, biologul academician profesor Nicolau, invitat nu ca om de știință, ci în calitatea sa de vice-președinte al Marii Adunări Naționale, așa cum
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
observat un timp cum stătea singur și privea mulțimea angajată, perechi-perechi, în conversații, după cum se obișnuiește la recepțiile diplomatice. Când m-am convins că Apostol este în acest loc un necunoscut, făra șanse ca cineva să-l scoată din izolarea penibilă în care se afla, m-am apropiat de el și m-am prezentat vorbind românește. Dintr-odată, s-a luminat la față cu un zâmbet care trăda uimirea și m-a întrebat: Dar cum se face că vorbiți limba noastră
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
schimb, mă copleșea un sentiment de tristețe nedefinită de fiecare dată când o întrezăream stând la geam de parcă aștepta să se producă o minune. Ce fel de minune anume? Habar nu aveam. Destinul care nu m-a cruțat de surprize penibile pe parcursul itinerariului academic mă aștepta la sfârșit de vacanță, când mă întorsesem la Cluj la începutul celui de-al doilea an universitar, setos să mă strivească. Întoarcerile la facultate la sfârșit de vacanță de vară însumau de obicei un mănunchi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mea, Dorin Robu apucă halba de bere și o toarnă în capul republicanului. Apoi o trîntește în scăfîrlia cheală a acestuia. Destul de tare ca să se facă zob. Halba, nu scăfîrlia. Mă uit roată să văd cîtă lume a asistat la penibila scenă. Erau doar cinci bărbați, care se amuzau copios. Oponentul, adică cel cu halba în cap, sare ca un resort și țipă spre cei care au asistat la cumplita scenă: Ați văzut? Sînteți martori cu toții! Pușcăria o să-l mănînce! Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
începi să-ți închipui că deții cu adevărat ceea ce ai găsit. Impostura e, de aceea, paguba subiacentă a culturii de internet. Bunul dobândit fără efort, parada de informație plutind pe un perfect vid cognitiv, știința neasimilată, neprelucrată organic, creează impresia penibilă a falsului, a jongleriei stângace. Nicăieri nu e trișeria intelectuală mai acasă ca în spațiul culturii de internet. Campionii ei păcălesc lumea, dar se păcălesc pe ei înșiși. Încep să creadă că știu, că emană miresme subtile, când, de fapt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și aceasta din neștiință, care e mereu inocentă, din necaz, care nu cunoaște reguli, și din deznădejde, care se încumetă la orice. Această neobișnuită și apăsătoare constrângere în existența lor trudită și în treburile lor casnice a ajuns și mai penibilă din pricina comportamentului vameșilor, a chinurilor copleșitoare, a proceselor de contrabandă din care sărmanul supus nu înțelege nimic și pe lângă toate acestea își pierde și timpul -, a nenumăratelor sentințe în aceste procese și a mizeriei sporite de șantajele și șicanele exercitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acum versurile îi ofereau o autoclaustrare plăcută și poate unică în viața lăuntrică a copilăriei. Căci nimic nu e mai puțin "jucat", în întreaga viață a lui Eminescu, ca această dragoste ivită dintr-un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni [...]. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 68. S-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și cu atât mai mult nesațul versului îi oferea o stare unică în viața sa, căci nimic nu e mai puțin jucat în întreaga viață a lui Eminescu, ca această dragoste ivită dintr-un consens păgân, [...] străină de cazuistica și penibilele nesincronizări ale iubirilor ce vor veni. Întâia iubire eminesciană s-a putut împărtăși, neîndoios, din toate resursele unei firi, prin excelență imaginative, sprijinite [...] pe deontologia aproape religioasă, de o solemnitate neostentativă, a Erosului folcloric și rustic românesc 137. Tainele firii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sumedenie de amintiri, jurnale intime, interviuri: n-ar lipsi din vreunul barem sugestia, dacă nu chiar declarația explicită că, în răposata orânduire, "intimatul" a avut amare suferințe personale, dar și luări de poziție anti-sistem. Mai ales literații cad adesea în penibil, autozugrăvindu-se ca luptători de la pazușopt, uitând (sau neștiind) că una dintre cele patru vinovății descrise de Jaspers este culpa politică: "fiecare om este co-responsabil pentru modul în care este guvernat". Alături de culpa criminală, culpa morală și culpa metafizică, cea politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rigoare, și într-un sens, și-n celălalt), pentru încadrarea profitabilă între atitudinile contestatare. Cei de vârsta mea cunosc personajele, știu să citească printre rânduri, decelează eschivele, amneziile voite, salturile peste momente azi condamnabile, întru construirea unor biografii contrafăcute. E penibil. Mai cinstit ar fi să exclamăm "ăștia am fost" (sub vremi) și "ăștia suntem" (în libertate). Seneca spunea: "caracteristica vinovaților este neliniștea". D acă tot ne-am "dezinhibat" și politicalele au rămas la ordinea zilei, hai să încercăm o altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și în postura de martor-participant. Nu-s foarte sigur că întâmplărilor din iulie 1955 li se potrivește-mănușă eticheta de "Conferință a scriitorilor". A fost, mai degrabă, o consfătuire de lucru găzduită de CC al PCR, o turnătorie generalizată și o penibilă spălare a rufelor în familie (motiv pentru care nici nu s-a dat nimic publicității). Și-s realmente întristat că oameni pe care i-am citit, întâlnit și cunoscut într-a doua jumătate a vieții lor, au putut fi, cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
erau cele mai fericite. De exemplu, am descoperit că vocabularul meu nu era "corespunzător" - învățătoarea mea s-a enervat de-a dreptul în fața insistenței cu care foloseam cuvântul "living" pentru a descrie camera de zi. A avut loc un moment penibil în clasă, în care dânsa m-a agresat verbal, iar eu am început astfel a mă familiariza cu cuvântul "sufragerie" (pe care nu îl mai auzisem până atunci). Fiind încăpățânat, nu mi-am schimbat obiceiul de a folosi respectivul termen
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de a fi fost băiat, am crescut și m-am dezvoltat într-un mediu familial stabil, sănătos și fără situații conflictuale sau abuzuri, cu care, mai degrabă, mai târziu mi-a fost dat să mă confrunt. Una dintre aceste situații penibile și destul de stânjenitoare a avut loc chiar cu un cunoscut din familie, apropiat tatălui meu și dintr-un mediu social cu pretenții. Tocmai datorită posturii privilegiate de care se bucura a considerat că se poate folosi de acest lucru, privindu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
comunicarea cu fetele. Acest lucru facilita atât contactul direct dintre colegi, cât și pe scară ierarhică și se regăsea în respectul acordat fiecărui student prin modul sincer și direct de a se saluta printr-o strângere de mână; o situație penibilă mi s-a întâmplat atunci când, proaspăt revenită din Germania, în cadrul unei întâlniri cu un profesor român la universitate, i-am întins mâna din obișnuință și el, oarecum jenat, mi-a sărutat mâna, crezând că aceasta era intenția mea. Deși acum
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
și le asumă în mod predilect femeia. De exemplu, lipsa unei reforme serioase cu scopul de a sprijini familia de tip monoparental (un model în acest sens fiind existența creșelor și a grădinițelor în Germania, chiar în incinta universității), bugetul penibil alocat ajutorului pentru creșterea copilului, România aflându-se pe ultimul loc din Uniunea Europeană, restrânsele posibilități de formare a femeilor cu situații dezavantajate și obținerea unor locuri de muncă pentru a le permite independența financiară. Din acest punct de vedere, devine
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
din cele foste sovietice. Asumarea acestor crime, credem noi, constituie o dovadă de responsabilitate și de maturitate. Negarea evidentă de către unii istorici a acestor adevăruri, având la bază o teză probatorie solidă, nu face decât să-i plaseze sub sfera penibilului pe aceștia și să încurajeze acele puncte de vedere ale istoricilor străini, ce pun sub semnul întrebării credibilitatea istoriografiei românești. Ca notă finală, ne indreptăm atenția și asupra Conferintei si Tratatului de pace la Paris din 1946-1947, ce fixa frontieră
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
din cele foste sovietice. Asumarea acestor crime, credem noi, constituie o dovadă de responsabilitate și de maturitate. Negarea evidentă de către unii istorici a acestor adevăruri, având la bază o teză probatorie solidă, nu face decât să-i plaseze sub sfera penibilului pe aceștia și să încurajeze acele puncte de vedere ale istoricilor străini, ce pun sub semnul întrebării credibilitatea istoriografiei românești. Ca notă finală, ne indreptăm atenția și asupra Conferintei si Tratatului de pace la Paris din 1946-1947, ce fixa frontieră
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
a modernității ca cea În care trăiește personajul caragialian - presa scrisă: „Pe când deschid gazeta guvernamentală, să mă uit la ultimele informațiuni asupra scandalului, iată că...” (Atmosferă Încărcată); dar scandalul din presă 72 se mută În cafenea, sub forma unei răzvrătiri penibile nu Împotriva acțiunilor guvernului, ci Împotriva cititorului oficiosului: „ - Ce citești porcăria aia, domnule? - Pardon, zic eu... Dar până să-i mai zic ceva tatălui, fiul Îmi smulge gazeta, o rupe și o azvârle sub picioare...”. Circ e și În De
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
protecție este foarte mică, nu cred că-i mai mult de un metru și douăzeci de centimetri. Picioarele înalte ale gardului, sub formă de „U”, sunt plasate „în pieptene”, ceea ce face ca înaintarea pelerinilor angajați în rând să fie dificilă, penibilă chiar pentru oamenii în vârstă care se împiedică în mustățile de fier-beton. Vorbesc cu un jandarm, am fabricat o voce simplă și modestă, „de ce nu faceți, domnu’ jandarm, mai mult loc pentru oameni ?”. Jandarmul răspunde promt, calm, dar fără chef
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acestei politici de discriminare rasială, antisemită și munca fasciștilor români etc. etc. Așa este tovarășe, ai dreptate, dar nu putem și de aceea, spune ea, după ce a spus toate, eu aș propune pe tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej. Vă închipuiți ce discuție penibilă, dar de ce să mă propună ea, de ce să nu mergem la plenară. Să propună, pe oricine ar considera, o comisie din rândurile Comitetului Central și să se dezbată acolo în plenară. Dar ce, o să-și ia oare secretarul general angajamente
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ales pentru anii '80, când regimul pierduse de mult entuziasmul popular în a cărui inerție tardivă continua însă să se imagineze. Dar, pe de altă parte, aflăm dintr-un document confidențial al Radio Europa Liberă, Începuturile Gărzilor Patriotice au fost penibile (este vorba despre reînființarea lor din 1968, n.m.). Au fost luați mai toți cei care făcuseră serviciul militar sau care aveau un grad în armată în calitate de rezervist. Alegerea fiecărui "voluntar" în parte a fost aprobată de organizația de bază. Au
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]