2,417 matches
-
atras masivului și denumirea de Alpii Transilvaniei, expresie atribuită savantului francez Emmanuel de Martonne. Din creasta masivului se desprind către nord și sud, ca niște puternice contraforturi de piatră, un mare număr de spinări prelungi (picioare de munte) dispuse aproape perpendicular pe creastă. Ele au lungimi și mai ales înfățișări diferite, după cum sunt orientate spre nord sau spre sud. Ramificațiile nordice sunt în mare parte abrupte și stâncoase în apropierea crestei, domolindu-se numai sub mantia pădurilor de conifere, care apar
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane. Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea lor majoritate o direcție aproape perpendiculară față de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza pantei foarte înclinate - să coboare în salturi, formând numeroase cascade. Printre văile cele mai pitorești se numără: văile Moașei, Șerbotei, Bâlei, Brezcioarei, Ucei Mari și Ucișoarei, Sâmbetei. Munții Făgăraș sunt traversați
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
unui observator aflat la ecuator, apar unele incertitudini: Din această cauză, pentru a defini estul și vestul este nevoie mai întâi de determinarea axei nord-sud ca fiind mediana unghiului format de direcțiile răsărit și apus, apoi stabilirea estului drept direcția perpendiculară pe mediană și care este mai apropiată de răsărit (și similar în cazul vestului).
Nord () [Corola-website/Science/300149_a_301478]
-
și înnoptat; Dealul Viilor- acoperit cu vii aproape în totalitate). Legat de ultimul dintre ele, începând cu secolul al XVIII-lea, vinul de la Chelința era la mare căutare în capitala imperială, Viena. Pârâurile, denumite de către localnici, văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea, nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
pantă, crusta superficială este fragmentată în blocuri ce se îngrămădesc în spatele unui obstacol sau pe pantele mai puțin înclinate. O altă particularitate este dată de prezența coloanelor bazaltice (coloanele de bazalt de la Detunata). Când răcirea lavei este lentă apar coloane perpendiculare pe suprafața de răcire. La răcire rapidă se formează o structură lamelară paralelă cu suprafața. Se caracterizează prin conuri foarte mari, în parte submarine. Insula Hawaii este constituită aproape în întregime din curgeri suprapuse de lavă bazaltică, emise de cinci
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
fluviomarine. În unele cazuri, cordoanele fac legătura între țărm și o insulă din apropiere; acestea se numesc tombolo. Dunele litorale sunt acumulări de nisip marin, în special pe plaja superioară, datorate acțiunii vânturilor asupra materialelor aduse de mare. Apar asimetrice, perpendiculare pe direcția vântului, dispuse în șiruri longitudinale aproape paralele, sau cu aspect de mici barcane (în regiunile litorale aride). Estuarele și deltele reprezintă forme de vărsare ale fluviilor în mare. Estuarele reprezintă guri de vărsare sub formă de pâlnie, ale
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
parte punctul de intersecție al acestor două elemente. Arcul este despărțit în două părți simetrice printr-un alt par, de această dată vertical, ce este prins în punctul de arcuire maximă al acestuia și la mijlocul parului vertical. Parul vertical cade perpendicular atât pe arc cât și pe parul orizontal și depășește cu 20 - 25 cm în ambele părți punctele de prindere. Intersectarea celor doi pari dă imaginea unei cruci răsturnate. Când fixarea arcului este gata se trece la împletirea cu cetină
Boiștea, Neamț () [Corola-website/Science/300775_a_302104]
-
de eroziune, de pe care vântul antrenează particulele de nisip, lăsându-le apoi să cadă pe versantul adăpostit, care este o pantă de acumulare. De multe ori capetele mai multor barcane se contopesc și dau naștere unui lanț de barcane, așezate perpendicular pe direcția vânturilor dominante, având aspectul unei creste sinuoase. Prin continua spulberare a nisipului de pe suprafața expusă și acumularea de pe partea concavă, barcanele au o mobilitate deosebită, deplasându-se în direcția vântului cu câțiva zeci de metri pe an. Abundența
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
din 1319. În această perioadă satul se găsea pe teritoriul comitatului Dabâca, fiind în stăpânirea greavului Thomas. În 1323 regele Carol Robert al Ungariei confirmă donația satului către Thomas Voievodul Transilvaniei. Satul se dezvoltă de-a lungul a doua drumuri perpendiculare, având în punctul de intersecție clădirea bisericii. În anul 1443 satul intra în posesia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și Comite de Bistrița . În anul 1464 regele Matei Corvin întărește stăpânirea lui Petrus de Zob, castelanul cetății Bistriței asupra
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul (Cinci Câini), Burta-Encii și Imina). Satul nou creat a primit numele de "Șcheaua Nouă"având un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare pe drumul comunal ce face legătura cu Bordei Verde. Acțiunea de relocare se desfășoară în anii 1904-1906 pe vremea când prefect al județului Brăila era juristul și profesorul Constantin Gabrielescu. Acest fapt este confirmat și de demararea în anul 1908
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
DJ 211B). Din municipiul Brăila, reședința de județ, se poate ajunge în satul Tătaru urmând traseul: DN21 Brăila-Însurăței, DJ203 Însurăței - Dudescu și apoi DC30 Dudescu - Tătaru, DJ 211. Satul este străbătut de o șosea principală, din care pleacă străzi laterale, perpendiculare pe șosea, cu lățimi cuprinse între 3,00 și 5,00 metri parte carosabilă. Unele dintre acestea au fost pietruite și refăcute cu ocazia alegerilor locale. Pe teritoriul satului funcționează două școli generale, cunoscute sub numele de Școala Nr.1
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
ce au putut realiza mai bun meșterii pietrari din această zonă. Interesant este că, în ciuda proporțiilor reduse ale bisericii, nu s-a știrbit nimic din înălțimea navei. Nava este întărită la exterior printr-o succesiune de contraforți în trepte, doi perpendiculari pe colțurile fațadei principale și câte doi pe fiecare latură. Pe peretele sudic s-au practicat două ferestre înalte și înguste, terminate în arc frânt, care valorifică armonios și simetric spațiul dintre contraforții exteriori. Corul poligonal are patru ferestre similare
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
scară )rezultă că această casă pentru soldați și totodată temnița era amplasată pe tarlaua nr.42 " La cruce ", mijlocul parcelei 2601, în partea de nord - vest a castelului - la circa 270 metri de acesta, respectiv la 138 metri vest, si perpendicular cu monumentul atestării documentare a localității din 2006, intr-o pozitie strategică din care se observă întreg hotarul satului. Castelul are (în partea de vest )casă de oaspeți, iar în apropiere " casă fetelor " și casa de judecată, bucătarii cu beciuri
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Compoziție cu albastru" sau "Compoziție în alb și albastru", care este la ora actuală la Muzeul de Artă din Philadelphia (SUA). Acesta este printre cele mai simple și minimaliste a picturilor lui Mondrian, fiind constituit doar din două linii negre perpendiculare și o formă mică triunghiulară, colorată albastră. Liniile se extind până la marginea canevasului, creând impresia că pictura este un fragment al unei lucrări mai mari. Cu trecerea anilor, liniile au început să aibă prioritate față de formele geometrice în picturile sale
Piet Mondrian () [Corola-website/Science/298683_a_300012]
-
avion obișnuit portanța este datorată în special aripii și în particular formei specifice în secțiune a aripii. Portanța este o forță aerodinamică datorată "trecerii" unui obiect printr-un fluid. Ea acționează asupra centrului de presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse. Deși explicația exactă și completă este destul de dificil de înțeles fără aparatul matematic adecvat, acest articol încearcă să expună
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
suprafețe este egală cu presiunea înmulțită cu aria suprafeței respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuția de presiunii din fluid. O forță este o unitate vectorială, care are valoare și direcție, trebuie deci determinată direcția forței. Presiunea acționează perpendicular sau "normal" pe suprafața unui corp solid, deci direcția forței pe o suprafață foarte mică a obiectului este "normală" la suprafață. Direcția normală se schimbă de-a lungul profilului deoarece acesta are o suprafață curbată. Pentru a obține forța mecanică
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
fiind în relație directă cu viteza locală, rezultă de asemenea că ea va varia de-a lungul suprafeței închise. Însumând toate presiunile locale normale și înmulțind apoi cu suprafața exterioară totală a corpului va rezulta o forță. Componenta acestei forțe perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului este numită "forța portantă", iar componenta de-a lungul direcției de curgere se numește "rezistența la înaintare". În realitate există o singură forță, cauzată de variația presiunii în jurul suprafeței corpului sau - vorbind de profile
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
consolidate alcătuite din tălpi (profile corniere) și inimă (platbandă), îmbinate între ele cu nituri. Sunt realizate de regulă din materiale rezistente la încovoiere și răsucire: duraluminiu, titan, oțeluri speciale. Nervurile sunt elemente de rigidizare transversală a aripii, montate de obicei perpendicular pe bordul de atac al aripii. Nervurile au rolul de a păstra forma aripii și de a transmite solicitările aerodinamice la lonjeroane și lise. Pot fi nervuri simple sau nervuri de forță, acestea din urmă având rolul suplimentar de a
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
centrul în pol și de rază formula 39. Dreptele "radiale" (cele care trec prin pol) sunt reprezentate de ecuația unde φ este unghiul de înclinație a dreptei; adică, φ = arctan formula 44 unde formula 44 este panta dreptei în coordonate carteziene. Dreapta non-radială perpendiculară pe dreapta radială θ = φ în punctul (formula 1, φ) are ecuația Roza polară este o curbă matematică celebră care arată ca o floare cu petale și care poate fi exprimată ca o ecuație polară simplă, pentru orice constantă formula 49 (inclusiv
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
și turnul lui Carol cel Mare au mai rămas în picioare, acesta din urmă prăbușindu-se, la rândul lui, în anul 1928. Dar o altă bazilică, în cripta căreia se află actualmente mormântul sfântului Martin, ceva mai mică și orientatată perpendicular față de precedenta, a fost reconstruită între 1886 și 1924. Importanța istorică a lui Martin de Tours ține mai ales de faptul că el a creat primele mănăstiri din Galia și că a format clerici prin calea monahală. Mai întâi admirat
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
alte mișcări ale corpului, cum ar fi dispozitive montate pe cap sau atașate de bărbie sau nas, dar în cele din urmă a câștigat mausul, datorită simplității și comodității sale. Primul maus era relativ voluminos și folosea două roți dințate perpendiculare una față de alta: rotația fiecărei rotițe era translatată în mișcare de-a lungul unei axe a planului. Engelbart a primit patentul US3541541 la data de 17 noiembrie 1970, sub numele "Indicator de poziție X-Y pentru un sistem de afișare". Pe
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
a mausului, inventată la începutul anilor 1970 de inginerul Bill English de la compania Xerox PARC, a înlocuit roțile externe cu o singură bilă care se putea mișca în orice direcție. Mișcarea bilei, la rândul ei, era detectată de două rotițe perpendiculare care se aflau în interiorul mausului. Această variantă a mausului semăna cu un "trackball" inversat, și a fost principala formă folosită cu calculatoarele personale din anii 1980-1990. Grupul de la Xerox PARC s-a hotărât asupra tehnicii moderne de a folosi amândouă
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
simultan cu cele de deasupra lui. Punctul situat exact deasupra observatorului (intersecția verticalei locului cu sfera cerească) se numește zenit. Punctul de pe sferă diametral opus zenitului, situat exact sub observator, se numește nadir. Planul ce trece prin observator și este perpendicular pe verticala observatorului intersectează sfera cerească după un cerc mare; acesta se numește orizontul observatorului. Dreapta ce trece prin observator paralelă la axa Pământului se numește "axa lumii". Axa lumii intersectează sfera cerească în două puncte numite "poli cerești": polul
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
zenitul este numit "meridianul superior", iar semicercul delimitat de polii cerești și conținând nadirul este numit "meridianul inferior". Punctele de intersecție ale cercului meridian cu orizontul se numesc "punctul nord" și "punctul sud". Punctele situate pe cercul orizontului pe direcție perpendiculară pe direcția nord-sud se numesc "punctul est" și "punctul vest". Planul ce trece prin observator și este paralel cu planul orbitei Pământului taie sfera cerească după un cerc mare numit "ecliptică". Ecliptica taie ecuatorul ceresc în două puncte diametral opuse
Sferă cerească () [Corola-website/Science/299928_a_301257]
-
Hr., romanii au întemeiat în această zonă o tabără militară "Castra Taurinorum", care a fost mai târziu închinată lui Augustus ("Augusta Taurinorum"). Planul stradal actual păstrează structura romană, cu 3-4 axe orizontale intersectate în unghi drept de mai multe străzi perpendiculare. În anul 69, orașul a fost distrus parțial de un incendiu, în timpul unei lupte dintre armatele lui Otho și Vitellius. În secolul al VI-lea Torino devine capitala unui ducat lombard; în 773 este cucerit de trupele lui Carol cel
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]