KorAP: Find »[drukola/base=persan & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...85 86 87 ...99 >

2,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

și zarafi, nesfârșite bazare acoperite. Atelierele sale țes mătasea și bumbacul. Covoarele, țesăturile, lacătele sale sunt vândute În ținuturile cele mai Îndepărtate. Trandafirii săi Înfloresc În mii de soiuri. Bogăția sa este proverbială. Acest oraș, cel mai populat din lumea persană, Îi atrage pe toți cei care caută puterea, averea sau cunoașterea. Spun „acest oraș”, dar nu e vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Împart, În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru năzuințele mele, El este izvorul oricărei puteri. I-a Încredințat autoritatea supremă califului arab, care i-a cedat-o sultanului turc, care a așezat-o În mâinile vizirului persan, sluga ta. Celorlalți le cer să respecte această autoritate; ție, khwaje Omar, Îți cer să-mi respecți visul. Da, În acest imens ținut care-mi revine, visez să clădesc statul cel mai puternic, cel mai prosper, cel mai stabil, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Înțeleptul care are legături cu stăpânitorii este cel mai prost dintre cărturari. Un hohot de râs Îi apropie, sincer, dar scurt. Nizam Își Încruntă deja sprâncenele, dorește să Îndepărteze cât mai grabnic inevitabilul lanț de proverbe care precede orice discuție persană, pentru a-i explica lui Hasan ce așteaptă de la el. Or, În mod curios, de la primele cuvinte se descoperă complici. Omar n-are altceva de făcut decât să dispară pe furiș. Astfel, foarte repede, Hasan Sabbah a devenit colaboratorul indispensabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
se adreseze unei femei printr-o draperie. Se resemnează să aștepte ca aceasta să fi Încheiat. Dintr-odată, aude altă voce: — Stăpâna mea, Terken Hatun, soția sultanului, Îți mulțumește că ai venit la această Întâlnire. De astă dată, limba este persană, iar glasul l-ar recunoaște Khayyam și Într-un bazar, la ceasul Judecății. Ar striga, dar țipătul i se preschimbă Într-un murmur bucuros și tânguitor: — Djahane! Ea dă la o parte marginea draperiei, Își ridică vălul și zâmbește, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În acel an, datorită calculelor lui Khayyam, preasfânta sărbătoare a Nourouz-ului a fost mutată, că noul an, care trebuia să cadă la jumătatea Zodiei Peștilor, a fost amânat până la primul răsărit de soare din Berbec, că, de la acea reformă, lunile persane se confundă cu zodiile astrelor, Favardin devenind, astfel, Luna Berbecului, Esfund, aceea a Peștilor? În iunie 1081, locuitorii din Isfahan și din Întregul imperiu trăiau, așadar, cel de-al treilea an al noii ere. Aceasta poartă, oficial, numele sultanului, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În curând Noua Propovăduire, organizată cu de-amănuntul, puternică, de temut. Ea Îi va face să tremure pe sultan și viziri. Cu nu prea multă vreme În urmă, când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
nimeni. Ereditatea care mă răsfățase astfel nu putea decât să-mi stârnească interesul față de acel naș Îndepărtat. La cincisprezece ani, m-am apucat să citesc tot ce se referea la el. Îmi pusesem În minte să studiez limba și literatura persană, să cutreier Îndelung acea țară. Dar, după o perioadă de entuziasm, m-am potolit. Dacă, după părerea tuturor criticilor, versurile lui FitzGerald constituiau o capodoperă a poeziei engleze, ele nu aveau, totuși, decât o legătură foarte Îndepărtată cu ceea ce ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
acum spre altceva, că mă orientasem mai curând spre studiile financiare, având de gând să preiau, Într-o bună zi, antrepriza de construcții navale Înființată de tatăl meu. Rochefort se lansă Într-o pledoarie stufoasă, În care se amestecau Scrisorile persane ale lui Montesquieu și a sa celebră frază „Cum poți fi oare persan?”, peripețiile aventurierei Marie Petit, care fusese primită de Șahul Persiei dându-se drept ambasadoarea lui Ludovic al XIV-lea, istoria acelui văr al lui Jean-Jacques Rousseau care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
gând să preiau, Într-o bună zi, antrepriza de construcții navale Înființată de tatăl meu. Rochefort se lansă Într-o pledoarie stufoasă, În care se amestecau Scrisorile persane ale lui Montesquieu și a sa celebră frază „Cum poți fi oare persan?”, peripețiile aventurierei Marie Petit, care fusese primită de Șahul Persiei dându-se drept ambasadoarea lui Ludovic al XIV-lea, istoria acelui văr al lui Jean-Jacques Rousseau care-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
spus că, În această privință, situația din Persia constituia, de ani de zile, deliciul caricaturiștilor noștri: rușii, care posedau deja monopolul asupra construcției de șosele, tocmai preluaseră pregătirea armatei. Creaseră o brigadă de cazaci, cea mai bine echipată din armata persană, comandată direct de ofițerii țarului; În schimb, englezii obținuseră, pe nimic, dreptul de a exploata toate resursele miniere și forestiere ale țării, ca și pe acela de a administra sistemul bancar; austriecii puseseră, la rândul lor, mâna pe poștă. Cerându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-lea. Concesiunile străine? Departe de a le anula pe cele existente, monarhul, aflat tot timpul În lipsă de bani, trebuia să contracteze altele noi: a Încredințat unei societăți engleze, pentru suma modestă de cincisprezece mii de lire sterline, monopolul tutunului persan. Nu numai exportul, ci și consumul intern. Într-o țară În care fiecare bărbat, fiecare femeie și o bună parte dintre copii se dedau plăcerii țigării sau narghilelei, acest comerț era dintre cele mai profitabile. Înainte ca vestea acestei ultime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Egipt, din Franța și din Turcia, luă hotărârea de a folosi cea din urmă armă care-i mai rămânea pentru a-l face pe șah să cedeze. Indiferent de consecințe. Îi scrise, așadar, o lungă scrisoare conducătorului suprem al credincioșilor persani, cerându-i să-și folosească autoritatea pentru a-l Împiedica pe monarh să le dea necredincioșilor pe nimic bunurile musulmanilor. Urmarea ai putut s-o vezi În ziare. Presa americană, Îmi aduceam aminte, relatase, Într-adevăr, că marele conducător al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pe care-l evocați m-a pasionat Întotdeauna. Ați citit, În introducerea dlui Nicolas la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar care reprezintă, fiecare, un aspect nepieritor al sufletului persan. Am uneori impresia că eu sunt toți trei la un loc. Asemenea lui Nizam al-Mulk, năzuiesc să creez un mare stat musulman, fie el și condus de un nesuferit de sultan turc. Ca și Hasan Sabbah, semăn subversiunea pe toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
așadar, cât de mare a fost fericirea mea când am avut În mâini cartea originală a Rubaiatelor, scrisă de propria mână a lui Khayyam. Când ați avut-o? — Mi-a fost oferită acum paisprezece ani, În India, de un tânăr persan care făcuse călătoria doar cu scopul de a mă Întâlni. Se prezentase În acești termeni: „Mirza Reza, originar din Kirman, fost negustor În bazarul din Teheran, preasupusul dumneavoastră servitor”. Îi surâsesem, Îl Întrebasem ce voia să Însemne „fost negustor” și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
necesare și vă va asigura chiar și transportul până la Enzeli. Expresia chipul meu trebuie să fi trădat o frământare. Djamaledin se amuză de ea. — Vă spuneți, fără Îndoială: cum aș putea oare să mă Înfățișez, În fața unui reprezentant al guvernului persan, cu recomandări din partea unui proscris? Aflați că am discipoli pretutindeni, În toate orașele, În toate mediile, până și În cel mai apropiat anturaj al monarhului. Acum patru ani, când mă găseam la Londra, publicam, Împreună cu un prieten armean, un ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
flacără ca noi toți, nu-și pierde niciodată cumpătul, e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va conduce până la Mirza Reza. L-am Însărcinat să fie cu ochii pe el, atâta cât se poate. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
numi pe Dumnezeu, musulmanii din Persia spun „Khoda”, termen mult mai apropiat de englezescul God sau de germanul Gott decât de Allah. În pofida acestui exemplu, influența predominantă rămâne aceea a arabei, care se exercită Într-un mod straniu: multe cuvinte persane pot fi Înlocuite, În mod arbitrar, prin echivalentul lor arab, e chiar o formă de snobism, foarte apreciată de literați, care Își Împănează propozițiile cu termeni sau cu fraze Întregi În arabă. Lui Djamaledin, Îndeosebi, Îi plăcea acest procedeu. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
păru mulțumit de asta. — Reveniți sâmbătă. Cu voia lui Dumnezeu, voi avea Manuscrisul, vi-l voi Încredința, și Îl veți Înmâna Maestrului, la Istanbul. XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Bineînțeles, Fazel m-a scutit de toate aceste amănunte, rezumatul său a fost lapidar: — Nebunul de Mirza Reza l-a ucis pe șah. Asupra lui s-a găsit scrisoarea din partea lui Djamaledin. Numele tău e amintit acolo. Păstrează-ți straiele persane, ia-ți banii și pașaportul. Nimic altceva. Și fugi să te refugiezi la legația americană. Primul meu gând a fost la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele: complicitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri persane. N-aș fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți, În vreme ce eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mea insistă să-mi schimb hotărârea. După ce făcu un tur de recunoaștere, Își dădu seama că toate străduțele care duceau la legație erau păzite. În plus, eu fiind destul de Înalt, un metru optzeci și trei, travestirea mea Într-o femeie persană n-ar fi Înșelat nici un soldat, oricât de prost observator ar fi fost. Cealaltă soluție era aceea de a-i trimite, conform sfaturilor lui Djamaledin, un mesaj disperat prințesei Șirin. I-am vorbit În acest sens „mamei” mele, care mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Într-adevăr, rău ales. Nu mai rostiți numele acestui smintit Înainte de a fi ajuns la Istanbul! — E un manuscris de-al lui Khayyam! Aveam dreptate să stărui. La urma urmei, tocmai din pricina acelei cărți mă lăsasem târât În periplul meu persan. Numai că Șirin a scos un oftat de Îngrijorare. Nu știu nimic. Am să mă interesez. Lăsați-mi adresa, am să vă scriu. Dar, vă implor, feriți-vă să-mi răspundeți. Mâzgălind În grabă „Annapolis, Maryland”, am avut senzația că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cu putință: „Se afla, Într-adevăr, În bagajele ucigașului. Acum se găsește la mine. Veți putea să-l consultați, pe Îndelete, atunci când veți reveni În Persia”. Să revin În Persia, unde asupra mea apăsau atâtea bănuieli? XXXIII Din periplul meu persan nu păstrasem decât nesațul. O lună ca să ajung la Teheran, trei luni ca să scap de acolo și, pe străzile lui, câteva scurte zile toropite, aproape deloc timp ca să simt, să ating sau să Întrezăresc. Prea multe imagini mă chemau Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cu paginile deschise, În brațele păzitoarei lui. Celor care nu s-au molipsit niciodată de obsesia Orientului aproape că nu cutez să le povestesc că, Într-o zi de sâmbătă, la apus, cu papuci În picioare, Înveșmântat În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am dus să mă preumblu pe plaja din Annapolis, Într-un colț pe care-l credeam pustiu. Așa și era, dar, la Întoarcere, absorbit de reveriile mele, uitând de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]