2,508 matches
-
e Domnul Nopții!, se închină, ca totdeauna, la Muntele lui. Lumea miroase altfel și e sigur că se apropie Cristeștii... Se vede casa, dreptunghiul cu stâlpi de lemn, incrustați, așezată în lumina de soare și de lună, canalul din curte picură, sfânta apă în soarele sfârșitului de septembrie, soarele care se amestecă printre stele pe casa lui, pe copacii galbeni și verzi, memoria grea ca pământul nu-și găsește adăpost, ca totdeauna când se gândește la fată, se desenează imaginea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din casă. Las’că lămuresc eu lucrurile! După ce ieși Maria, cam șifonată la propriu și la figurat, Victor se apropie de Ștefan Giroveanu, Îi strînse În tăcere și cu mare băgare de seamă mâna slăbită și din ochii săi albaștri picură două lacrimi de bucurie perfect omenească, lacrimi de mulțumire față de Cer și de descătușare. Dom’ Fănel, dom’ maistru sau inginer că nu mai știu nici eu exact, cât mă bucur că putem vorbi după zilele și nopțile În care credeam
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-Ce faci dragul meu? Privesc firele de praf care Înoată În razele soarelui. Sunt ca niște viermișori. Ce-o fi Înseamnând cuvântul lirism? L-am auzit la radio. Cred că nici tata nu știe. O fi o stâncă din care picură boabe de rouă? Când eram mic miroseam a vanilie. Tata Îmi ghicește răspunsurile după felul În care ridic sau cobor sprâncenele. ,, Am douăzeci și trei de ani, sunt absolventul unui Colegiu de Semiotică și am frecventat cursuri intensive de ,,Resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din zăpada care a acoperit gunoaiele. Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de mamă singură cu doi copii, vieții dinainte -aseptica, sterilă și goală de meniri și sentimente. - Poate e mai bine așa.... - Cum poți spune una că asta? Ce-i mai lipsea? - Poate exact ce a căutat pe mirc. - Romantism? Sarcasmul picura din cuvânt că veninul. Așa e, cine mai are nevoie de romantism în zilele noastre? Poate doar acei neadaptați care umplu mirc-ul zi și noapte. Și poate nici ei, ei se mint. Și mint. Ei intra acolo, poate, din calcule
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în sângele acrișor ca cidrul. sprințar e trupul tău, lumină a amiezii, fierbinte răsuflarea ta, de broboneala sudorii ca de un țipăt se atârnă și-n plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
În duioasă melancolie. Pașii mei, aparent În afara voinții mele, ca-ntr-o hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă. Un borș bun de legume, din producție proprie, și un pilaf de orez mă așteptau În boluri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape ai terminat. Doamne, vreau să mă opresc, deja îmi pot simți mușchii, câți or fi acolo, în picioarele mele, simt cum mă dor, dar dacă Paul spune că pot, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu s-a oprit, însă, până nu și-a văzut pistoalele încărcate. Atunci le-a înfipt în chimir și apoi a pipăit umărul dureros. „Sunt rănit, dar, dacă pot mișca mâna, înseamnă că osul nu-i rupt”. Din mâneca sumanului picura deja sânge. „Cred că trebuie să leg rana, ca să opresc sângele, dar cum? Numai dacă intru în bordei pot face asta. Altfel...” A mai rămas câteva clipe nemișcat și cu urechea la pândă. Nici cel mai mic foșnet nu tulbura
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit ca o liotă de lăieți cu corturile... Fiecare comandant de tun veghea ca totul să decurgă cât mai liniștit, fiindcă - vezi doamne - mergeam să ocupăm poziții în vederea unui atac prin surprindere asupra inamicului... Pe la o vreme a început să picure și încet-încet a pornit să toarne cu găleata. Ce mai? Eram în plină vară. Înaintam din ce în ce mai greu. După multă trudă și împins la tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fie altfel, promit“, am simțit că trebuie să ies de-acolo. M-am îndreptat spre ușa de la intrare și, cu inima strânsă, am rămas în picioare pe treptele din față, în bătaia ploii, și am privit copacii triști, din care picura apă. Avusesem de gând să mă plimb prin împrejurimi, să găsesc sala de gimnastică și să fac exerciții sau body sculpting vreo oră și ceva, dar pur și simplu nu mă putusem mișca. Ei, hai, hai, m-am mustrat singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
copilaș dulce-foc doar ca să descopăr că, de fapt, era un șobolan. Am mers hotărâtă să-i spun doctorului Billings că plecam. Dar când am ajuns la ușa care dădea către birou, am descoperit că era încuiată. încuiată! Am simțit groaza picurându-mi în vene. Eram prizonieră în locul ăsta îngrozitor. Urma să stau aici o veșnicie. Bând ceai! Am zgâlțâit clanța, așa cum fac personajele din filmele alb-negru de categorie B. Următorul pas era să bat în furca telefonului strigând „Centrala, centrala!“ —Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă. Cu cealaltă mână se pipăi peste piept. Avea un bandaj gros în jurul torsului, care îi imobiliza și brațul stâng peste piept. Un tub de drenaj ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Căci pieptu-mi tresare ca valul în mare. Când roua lucește cu lacrimi de înger Și-n suflet simt cântecul mării, Eu las la o parte durere și temeri Și trec în regatul uitării. Dar iar răsăritul din plinu-i clondir Îi picură solului viață, Eu iar îmi desfac aripi largi de safir Să simt strălucirea măreață. Ești visul pierdut, închis în emoții, Eu sunt măruntul și trist cerșetor, Ce bate tăcut în lacătul porții De după care te-ascunzi zâmbitor.
ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea opri încă din plâns. Ești nebun... putea să te omoare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pătratele forme, desenându-i conturul în noapte. Din el lunecau legate în două lanțuri de fier, lacrimi ce căutau parcă, să se-ngrope direct în podea. Pipăiam acea cutie de lemn așa cum face olarul când strânge lutul în mâini și-i picură suflet din fruntea sa asudată, apoi, când am desprins-o din cuiul de pe perete, am auzit cum ticăitul i se stinge, trăindu-și ultima clipă în palmele mele. Înțelegeam că nimic nu e ceea ce pare. Credeam că îl salvam cumva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
subofițer, și-a luat nevasta tânără și și-au închiriat o cămăruță în cartierul CFR, la Moșica, doamna pe care n-aveam să o mai văd niciodată apoi, însă și azi mai aud ceasul cu cuc din camera cu naftalină, picurând secundele și hrănind mucegaiul verzui de pe pereți. Primul pătuț l-am avut în valiza de promoție a tatei, neștiind că astfel va marca destinul micuței lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fost aici doar în luna de miere. De atunci n-am mai venit. — Dar cum Dumnezeu de v-ați găsit hotelul ăsta? — Mi-a fost recomandat. Căutam unul cât mai ieftin. Ni s-a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam eu că mai curând sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a părăsit nevasta. Abia izbuti să scoată aceste vorbe. Apoi i se tăie respirația și lacrimile începură să-i picure pe obrajii, rotunzi. Nu știam ce să-i spun. Primul meu gând a fost că ea își pierduse răbdarea față de slăbiciunea lui pentru Strickland și că, scoasă din fire de comportarea cinică a acestuia, insistase să-l dea afară. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]