2,469 matches
-
a reuși'; (g) verbe care denotă fenomene și emisie de sunete: balenare 'a fulgera', baluginare 'a se ivi', colare 'a strecura, a vărsa', defluire 'a curge', filtrare 'a filtra', fioccare 'a fulgui', fluire 'a curge', fuoriuscire 'a scăpa', gocciolare 'a picura', grondare 'a șiroi', luccicare 'a sclipi', penetrare 'a pătrunde', riecheggiare 'a răsuna', rimbombare 'a răsuna', risuonare 'a răsuna', sboccare 'a vărsa, a se revărsa', scaturire 'a izvorî', squillare 'a clopoți', suonare 'a suna', traboccare 'a se revărsa', zampillare 'a țâșni
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
SE REVĂRSA Râul se revarsă din cauza precipitațiilor tranz.: Politicienii revarsă insulte unii asupra altora part. revărsat, -ă nom. revărsarea, revărsatul A SE TRÂNTI Ușa se trântește din cauza vântului tranz.: Vântul trântește ușa part. trântit, -ă nom. trântirea, trântitul NEREFLEXIVE A PICURA Apa picură din tavan tranz: Ion picură apă pe podea, ca s-o enerveze pe Ioana part. picurat, -ă nom. picurarea, picuratul (f) ASPECTUALE REFLEXIVE A SE DECLANȘA Nașterea s-a declanșat pe neașteptate tranz.: Hormonii au declanșat nașterea part
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Râul se revarsă din cauza precipitațiilor tranz.: Politicienii revarsă insulte unii asupra altora part. revărsat, -ă nom. revărsarea, revărsatul A SE TRÂNTI Ușa se trântește din cauza vântului tranz.: Vântul trântește ușa part. trântit, -ă nom. trântirea, trântitul NEREFLEXIVE A PICURA Apa picură din tavan tranz: Ion picură apă pe podea, ca s-o enerveze pe Ioana part. picurat, -ă nom. picurarea, picuratul (f) ASPECTUALE REFLEXIVE A SE DECLANȘA Nașterea s-a declanșat pe neașteptate tranz.: Hormonii au declanșat nașterea part. declanșat, -ă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tranz.: Politicienii revarsă insulte unii asupra altora part. revărsat, -ă nom. revărsarea, revărsatul A SE TRÂNTI Ușa se trântește din cauza vântului tranz.: Vântul trântește ușa part. trântit, -ă nom. trântirea, trântitul NEREFLEXIVE A PICURA Apa picură din tavan tranz: Ion picură apă pe podea, ca s-o enerveze pe Ioana part. picurat, -ă nom. picurarea, picuratul (f) ASPECTUALE REFLEXIVE A SE DECLANȘA Nașterea s-a declanșat pe neașteptate tranz.: Hormonii au declanșat nașterea part. declanșat, -ă nom. declanșarea, declanșatul A SE
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
revărsarea, revărsatul A SE TRÂNTI Ușa se trântește din cauza vântului tranz.: Vântul trântește ușa part. trântit, -ă nom. trântirea, trântitul NEREFLEXIVE A PICURA Apa picură din tavan tranz: Ion picură apă pe podea, ca s-o enerveze pe Ioana part. picurat, -ă nom. picurarea, picuratul (f) ASPECTUALE REFLEXIVE A SE DECLANȘA Nașterea s-a declanșat pe neașteptate tranz.: Hormonii au declanșat nașterea part. declanșat, -ă nom. declanșarea, declanșatul A SE ÎNCHEIA Criza politică s-a încheiat cu succes tranz.: Ion încheie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Personajele din Marele zid însă teoretizează iubirea, dar o și trăiesc, făcând din ea, după modelele culturale, mod de cunoaștere și de autocunoaștere: "Anticiparea unei forme superioare a unei fericiri erotice posibile revine mereu cu încăpățânată insistență în cugetul nostru picurând exasperare și speranța de a deveni conform imaginilor promise de chemarea absolutului. Ceea ce suntem însă ne exasperează la gândul de a rămâne în aceeași situație veșnic. E poate chiar izvorul evoluției noastre latente. Ne descoperim doar în clipele unor zguduitoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tren! speriat încă de puterea Lui, m-am trezit cît să prind trenul! păcat e să te întrebi cum de se poate, păcat! bancheta din capăt în lungul vagonului, tineri băuți la Piciorul Lupului, buruienile pe margine, a tot plouat, picură nevăzut, lumina dinăuntru mă întoarce în mine, călător prin fapt, prin stare! gîze pe bec, s-a oprit ploaia, cum s-a refăcut lumea pe arcă? drumul cu lumea luată în tren, cea lăsată se pierde, de vei ști vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fie cu cineva pînă la Hălăucești! oricît de excedat aș fi, companion cu două fețe! eram copii cînd te-am lovit accidental, nu mă iert nici acum, dezarmat de cînd ai indicat mamei tale un agresor fictiv și sîngele îți picura din țeastă! fluierăm semnul plecării, covorul se învăluie pe laturi, petice de fabrici, burdușit de lumini spațiul angro, punctiformă noapte în strălucirea antropică, Lețcani-Nume lucirea de altă sursă cu ea, transportul își exclude gările, lege ca de femeie alături, comparația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
științifice poate exista un „pispis“... Sau, chiar de e vorba de mine, poate că eu, Moti, nu vreau să spui tuturor bruma din ce-ai aflat despre mine. Cu bună intenție desigur, căci mi-am câștigat locul În inima ta picurând, constant și imperceptibil, mici Întâmplări... - Am să meditez la asta, Moti, dar vorbele tale - chiar alcătuite doar din cele patru sunete ale unui miau - Îmi trezesc acum alte gânduri. Poate așa procedăm noi, oamenii, și cu alții, și am În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
2000, ora 12,50 13. Aghezmuială Mica vrăjitorie prin care am Încercat să apropii ceva omăt m’a transformat din negru, Într’un pisoi de zăpadă. Iar acum, la căldura - la propriu și la figurat - din cabină, de pe blăniță Îmi picură aghiazmă. Chiar așa, căci asta e topitura omătului, zice Cristi prin hârtiuțele lui. O fi blasfemie a scotoci sacrul pentru a i dibui secretele, nu pentru mine, pisoi nedus la biserică, și nici pentru prietenul meu, lămurit de mine demult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
om-animal în acel colț de rai binecuvântat, unde sora mamei, „mamatușa”, ne aducea de fiecare dată lapte proaspăt muls la orele serii și pâine aburindă, coaptă pe vatră, alteori turte sau gogoși însiropate. Acestea sunt primele mele imagini ce-mi picură în acest imens creuzet al amintirilor, completate de prezența bunicilor Radu și Alexandrina Tudor, părinții mamei mele. Puțină lume era în măsură să poată identifica și asocia numele de familie în mod evident și imaginea personajelor din neamul Tudorilor, de vreme ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice stare ușor conflictuală între noi cu mare eleganță, numai că eu, fire clocotitoare și suficient de insistentă, reușeam să picur îndoiala în mintea aceea așezată, parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: - Bine, s-a făcut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
arunc cutiile de soldăței.”. Era mai mult decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
dor”, la nici patruzeci și cinci de ani, mama rămânând văduvă la patruzeci și trei de ani, cu doi copii mari, eu studentă și fratele meu la liceul de marină. Prin natura structurii mele sufletești, a ceea ce Doamne-Doamne mi-a picurat în alveolele țesutului meu genetic, dar și comportamental, eu sunt un gen de „mélange” între arderile și vulcanismul mamei pe de o parte, dar și echilibrul și diplomația tatălui nostru de cealaltă parte. La acestea se adaugă rădăcinile și vibrațiile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
îi umezeam buzele, iar el îmi apuca atât cât mai putea mâna și se străduia să-mi strângă articulația mâinii, spunându-mi: „Să fii cuminte, să înveți și s-o asculți pe mama.” De fiecare dată același lucru, iar ochii picurau lacrimi mari, mărgele curate și transparente pe care le tot strângeam cu mâinile mele neputincioase. A plecat să vadă cerul liber și descătușat într-o zi de duminică, iar mama i-a fost alături până aproape de sfârșit. Spun aproape pentru că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
tata mă învățase un lucru esențial: „Tată, nu te raporta la numărul de locuri și nici la cel al candidaților; împlinirea și succesul stau în tine, în pregătirea ta, în voința ta, dar mai cu seamă în ceea ce-ți picură Dumnezeu de sus. Din cei 17, dă deoparte 10 care vin și îngroașă rândurile concurenților. Vor rămâne așadar 7, din care 4 sunt buni, 3 foarte buni. Mergând prin eliminare și prin autocontrolul voinței, vei concura practic cu încă 2
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și instruită a personalității sale. Așadar la „nana” pot stabili ca relație de echivalență, generozitatea. Doamna doctor, Rodica Manolache, medic primar specialist obstetrică-ginecologie în cadrul Maternității Cuza-Vodă, Iași. Există uneori momente când privindu-l pe Mihnea-Nicolaie, gândesc că bunul Dumnezeu a picurat ceva în ecuația sa personală și din sensibilitatea doamnei doctor. Mi-a urmărit sarcina cu mare atenție și a „diluat” orice formă de neliniște și suspiciune ce apare inerent în mintea unei viitoare mame. Indice de personalitate, sensibilitatea. Doamna doctor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
al singurătății și al disperării, atunci când poetul își propunea să fie cât mai puțin suspectat că plecase din nou din logica lumii acesteia: Vremea pe aici e cam răcoroasă și deși amenință pururi să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele este urâtul. Persoanele câte sânt abia vreo două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel deși nu tocmai vorbăreț de felul meu sunt condamnat la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acestea sunt predilecte creației (implicit imaginației), căci nimic nu-i mai plăcut ca într-un ceas să gândești la viața toată, atunci când n-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Să stai visând la foc, de somn să picuri și să visezi la basmul vechi al zânei Dochii 253. Atunci, În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri254. Iubita este motivul principal al visării: Răsai din umbra vremilor încoace,/ Ca să te văd venind ca-n vis, așa vii!255 Atunci când poetul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pământurile desțelenite...) Oricum, nu văd prea multe motive să așezăm condeierii noștri securiști în același rând (și rang) cu literații susținători ai fascismului. Au, și unii, și ceilalți, biografii pătate, dar una-i pata de sânge propriu, alta-i pata picurată pe trecutul tău... din sângele altuia. A linierea la standardele europene presupune identificarea, intabularea și atestarea tuturor meseriilor cu putință, în toate sferele sociale și-n toate etajele activităților umane cu alte cuvinte, pretutindeni acolo unde se muncește. Până acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea zvonurile... „vin rușii !.. vin rușii..!”. Cântecul era plânsul inimii omenești pe care o sfâșia durerea. Sunetele continuau să picure, abia auzite, stropi de tristeți sfâșietoare. Nu există ceva mai înălțător decât muzica... E ca și cum Dumnezeu ar coborâ pe pământ... E purtătoarea tuturor patimilor, cuprinde binele și răul, bucuria și nefericirea... dar, mai ales nefericirea. Seminariștii își cântau, în seara
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
teatru a fost. Atunci se-ntâmplă că și frunzele copacilor, praful, aerul, apa par să dea la iveală sângele acela ce țâșnește șiroind din mâinile ucigașe ale Medeei. Și tot atunci, din senin, începe să plouă: o ploaie blândă, curată, picurând ca o muzică pură ce izbutește să domolească tensiunea interioară a lucrurilor. N-aș putea să explic în alt fel euforia ce mă invadează brusc atunci când încep ploile de toamnă. Ceea ce simt e o stare interioară extraordinară. E ca și cum eul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu primitiv și dispar repede. Reverie acvatică Plouă. Zalmoxis trebuie să fi primit mesajul. Ceea ce mă izolează plăcut și mă îndeamnă întotdeauna la meditație este ploaia; o ploaie măruntă ce picură monoton, fără întrerupere, uneori zile întregi. Monotonia ploii mă ține treaz în solemnitatea acestei prime toamne tomitane petrecute aici. Simt cum curgerea apei ar putea să redeștepte acele fibre ancestrale ale originilor mele acvatice. Pesemne că, într-o reîncarnare anterioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu o atmosferă sufletească a îngrijorării și neliniștii, a unei așteptări încordate, într-un soi de adâncă penumbră interioară; acum „accentul” se mută pe sugestia unei eliberatoare ieșiri spre „lumină”. „După geruri lungi, aceasta era întâia zi de moină. Streșinile picurau și soarele împrăștia de deasupra Măgurii, pe omături, o strălucire orbitoare. Corbi fâlfâiră spre albăstrime din brazii râpilor (...)”: Vitoria știe că nu numai de „zodia primăverii” dau semn moina, soarele, zborul corbilor și „vântul cald”, ci și de acea relativă
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]