4,896 matches
-
într-altul și astfel să mă întâlnesc pentru prima oară față în față cu un soldat sovietic viu. Mai mult, înainte să se audă vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre restul grupei adunate în jurul plutonierului. Nici măcar omul de la Volkssturm nu se mai ciorovăia cu Dumnezeu, nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și cu două încărcătoare cu muniție, ar fi putut fi considerat în continuare apt de luptă. Abia când tancul dușman, căruia curând i-au urmat altele, s-a pus în mișcare, am început din nou să mă târăsc înainte, până când pinii tineri au lăsat loc pădurii adulte, plantată în șiruri drepte, așadar în ordine prusacă. Nu - înapoi, unde nu ar fi fost de găsit decât cadavre, nu mă trăgea ața; în plus, licărirea slabă a farurilor și zgomotul de motoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
satul fusese evacuat. Ori locuitorii lui se purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de cavalerie ori ne uitase ori, într-o melancolică schimbare de dispoziție, ne lăsase în voia soartei. Pe barajul anti-tanc, construit din trunchiuri de pini proaspăt tăiați, vrăbiile făceau gimnastică. Soarele dogorea. Mai că-ți venea să cânți. Pe lângă o latură a barajului, printr-o crăpătură, privirea ajungea pe câmpurile pe care se apropia, grupat în șiruri de trăgători, dușmanul, infanteria rusă. De departe, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi derulată oricând la cerere, refuză orice răspuns la întrebarea: oare mai trăiește, și dacă da, unde? De asemenea, numele lui, fiindcă nu a fost rostit niciodată, trebuie să rămână necunoscut. Conform instruirii militare, îi vorbeam, fie în pădurea de pini în bezna nopții, fie în pivnița bogată în borcane cu alimente conservate, cu „domnule caporal“. El era superiorul meu care, de îndată ce mă poticneam într-o direcție greșită, mă tutuia, ce-i drept, dar care mă chema la ordine adresându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lagărul din Oberpflaz în lagărul cel mare de lângă Bad Aibling, sub cerul liber, cu zarurile astea am jucat cu un băiat de o vârstă cu mine, pe care mi-ar fi plăcut să-l găsesc atunci în pădurea întunecată de pini și care, iată, se numea Joseph și vorbea o impecabilă germană literară cu accent bavarez. Ploua des. Noi ne-am săpat o gaură în pământ. Pe ploaie, ne vâram sub o foaie de cort care îi aparținea. Vorbeam despre Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se trecea la curvăsăreală verbală, vorbeam despre femei, acele imagini închipuite și de neatins. Dar nu numai noi, POW-ii, și copiii supraviețuitori ai părinților evrei asasinați erau flămânzi după fete, așa cum le visau ei. Americanii, care-și expuneau peste tot pin up-urile, ni se păreau caraghioși. O dată sau de două ori, unul dintre DP-i, pe care ceilalți îl numeau Ben, mi-a strecurat o cutie de tablă plină ochi cu grăsimea groasă de la friptură, fără o vorbă, imediat după control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe urmă a venit Potsdam, ne-a înviorat. Peronul plin de milițieni. Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din obișnuință, scrâșni din dinți brusc și fără vreun motiv aparent, devenind astfel, din perspectiva viitorului romancier, potrivit pentru personajul numit „scrâșnitorul“ și, pe când trenul intra în gara Zoologischer Garten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le cumpărase sora mea din economiile din salariu. Încerc să îmi rechem în memorie vizita noastră de prezentare, dar sunt nesigur, fiindcă abia dacă mai pot să-mi închipui poziția bufetului, culoarea perdelelor, dușumeaua: era o dușumea din lemn de pin sau era acoperită cu o suprafață sintetică de culoare nedefinită? Oare fața de masă era mărginită de o bordură brodată? De ce am mâncat în bucătărie și nu în camera cea bună? Sau a fost invers? Mi-o închipui pe Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
două catarge ale cortului aveau să ne despartă. Ceva ce vorbește în favoarea lui Greti Schwarz, mama: fiica a fost crezută. Am ajuns până la Capo Circeo, și mai departe în sud, până la Neapole. Și oriunde ne instalam cortul - pe plajă, sub pini, între ziduri părăsite -, ne apropiam mai mult decât permitea linia, vezi Doamne, despărțitoare dintre stâlpii de susținere ai cortului. Deoarece însă până în ziua de azi dragostea noastră nu ne aparține decât Annei și mie, și din această cauză nu permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a întrebat ea referindu-se la o pungă din celofan în care erau frunze proaspete de busuioc. Mama le împungea cu degetul suspicioasă. —Ăla e busuioc, mamă, i-am răspuns eu ocolind-o ca să pun în dulap niște semințe de pin. —Și ce faci cu el? m-a întrebat ea uitându-se la busuioc de parc-ar fi fost radioactiv. —E o plantă, i-am replicat eu răbdătoare. Biata mama! Înțelegeam cât de nesigură și de amenințată se simțea. —Ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pesto. Mama n-a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap cu înțelepciune, atotștiutoare, de parcă se întâlnea cu ingredientele astea la modul cotidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care îi explică viitorului pacient cum o să-i facă un triplu by-pass. Cu blândețe, exhaustiv, îndepărtând orice mister. (Întâi o să-ți secționez sternul.) — Apoi adaug uleiul de măsline, am continuat. (Apoi îți deschid cutia toracică.) —După care zdrobesc semințele de pin, pe care le am în punga asta, i-am zis foșnind punga. (Apoi îți iau niște vene de la picior - uită-te pe diagrama asta.) — În final, adaug usturoiul zdrobit și parmezanul, am concluzionat eu. Simplu! (După care te coasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu mîinile, avem lectura”. Nu se spune unde avem cartea, șnurulețul. Sau, cînd vine iarna: CÎnd bărbatul și iubita lui se sprijină unul de altul sau de un zid și stînd În picioare fac dragoste, avem sănătatea tăietorului de lemne”. Pin zăpadă, cu toporul Într-o mînă, tăietorul de lemne Îndrăgostit sare gingaș pe femeia iubită lipită-n prealabil de ușa bojdeucii. Altfel nu poate. Mai ales dacă-i scriitor din Liban și-i ultima noapte de dragoste, inspirată de romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lui aveau să lucreze În State aproape zece chile de heroină de calitatea Întîi - asta dacă putea să aibă Încredere În băieții lui Doc, iar ei puteau să aibă Încredere În călăuze. Meeks Își piti mașina Într-un pîlc de pini, Își scoase valiza și cercetă decorul. Motelul era construit În formă de potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bună asupra drumului, care urca În serpentine. Parcă și privi: mașinile Își continuară urcușul, apoi dispărură la o răspîntie. Le urmări traseul pînă la un camping cu mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack Își piti mașina și se ascunse după niște pini pitici. Bracken și Hinton Își aruncară povara de hîrtie Într-o groapă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mese de picnic și gropi pentru grătar. Două mașini În spatele unui șir de pini. Bracken și Hinton cărau cutii. O canistră de benzină se bălăngănea, agățată de degetul mic al musculosului. Jack Își piti mașina și se ascunse după niște pini pitici. Bracken și Hinton Își aruncară povara de hîrtie Într-o groapă mare cu mangal. Se Întoarseră cu spatele. Jack o luă la goană Într-acolo, aplecat din mijloc. Cei doi reveniră cu o altă Încărcătură: Bracken cu o brichetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
primim răspunsul corect, Îi avertizăm și așteptăm. Dacă nu, intrăm peste ei! Se auzi șuieratul unui tren. Cineva strigă: — Acum! Lunetiștii se culcară. Oamenii cu gazul se lipiră și ei de pămînt. Echipa de pompieri alergă În spatele unui pîlc de pini. Bud găsi În apropiere un copac. Jack se postă lîngă el. Trenul luă curba - frînă bruscă, scîntei pe șine. Locomotiva se opri, cu botul lîngă obstacol. Megafon: — Biroul Șerifului! Identificați-vă cu parola! Liniște. Trecură zece secunde. Bud se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se află o grămadă de stafide despre care sunt sigură că se aflau tot acolo În dimineața În care am plecat la aeroport. Câteva chestii s-au stricat cît am fost plecată: În castronul mare de sticlă de pe masa de pin de lângă ușa care dă În grădină au fost adăugate vreo șase mere, dar nimeni nu s-a gândit să arunce Întâi fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Cooper-Clark, răspuns la telefonul surorii NEAPĂRAT - de ce părea Julie așa șucărită pe mine? Ultima din Londra care nu a văzut noul superfilm - Tigru magic, dragon pufăind? Vacanța de la mijlocul trimestrului când/ce? Invitat prieteni la prânz duminică. Cumpărat semințe de pin și busuioc ca să fac pesto, curs gătit pentru petreceri (al lui Leith sau ceva asemănător). Broșuri vacanță de vară. Cumpărat mingiuță pentru Jesus. Ofertă pentru traversă? Becuri, lalele, balsam buze, injecții cu Botox pentru Îndepărtarea ridurilor? 9tc "9" Prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
udate de ploaie. Ani mai târziu, În facultate, Îi priveam pe tații din clasa de mijloc tropăind Între salonul familiei și grădină, cărând tăvi cu tot ce trebuie pentru ceai, cu ceainice și seturi de căni de porțelan agățate În pini, și tânjeam după Îmbrățișarea lor de oameni obișnuiți. Într-o iarnă, trebuie că era prin ’75 sau’ 76, tata ne-a dus să ne dăm cu sania În Peak District. Alte familii veniseră cu sănii cumpărate din magazin: ridicate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
doua se prevedea că întreprinderile cooperatiste se puteau asocia în federale și uniuni, care trebuiau să fie specializate pe tipuri de cooperative. Federalele aveau atât atribuții cu caracter economic: finanțare, aprovizionare, desfacere; cât și atribuții de organizare, coordonare și control. Pin modul cum a fost legiferată constituirea federalelor, se dorea o demarcare netă între federalele de bănci populare să federalele care cuprindeau alte tipuri de cooperative. În partea a treia a legii se prevedea că asociațiile cooperatiste, federalele lor și uniunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
rezidenții Costei del Sol trăiau Într-o lume În care nu se Întîmpla nimic. Apropiindu-mă de Estrella de Mar, vedeam complexurile rezidențiale Înghesuindu-se umăr lîngă umăr de-a lungul plajei. Viitorul acostase aici, Întinzîndu-se să se odihnească printre pini. Pueblele cu ziduri albe Îmi aminteau de vizita la Arcosanti, avanpostul futurist din deșertul Arizona. Apartamentele cubiste și șirurile de case identice cu pereți comuni erau asemănătoare celor din Arcosanti, cu arhitectura lor dedicată anulării timpului, așa cum i se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de iahturi de curse și vase de croazieră. Vile tihnite se Întrezăreau În spatele palmierilor și eucalipților, iar deasupra lor se Înălța prova de pachebot a Clubului Nautico, avînd În vîrf antena albă de satelit. Apoi, pe cînd autostrada cotea printre pinii de pe coastă, am zărit gloria distrusă a conacului Hollinger de pe dealul de lîngă oraș, lemnăria carbonizată a acoperișului semănînd cu rămășițele unui rug funerar din podișurile Americii Centrale. Fumul și arșița intensă Înnegriseră zidurile, ca și cum casa aceasta osîndită ar fi Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o oră, dar cea mai lungă și mai minunată oră... 19 Complexul Costasol Tăcere albă. Pe cînd treceam cu mașina pe drumul de coastă, la un kilometru și jumătate spre vest de Estrella de Mar Începu să se profileze, printre pinii de Alep care se Întindeau pînă la plajele pustii, cercul exterior de vile aparținînd de Residencia Costasol. Casele și apartamentele erau așezate pe niveluri diferite, formînd o cascadă de curți, terase și piscine. Vizitasem deja pueblele de pensionari de la Calahonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]