3,087 matches
-
se va găsi imediat un mijloc de a repera invizibilul, niște raze bunăoară anulând efectul de diafanitate. Azi am avut puțină febră și n-am mâncat, refuzând totodată de a merge afară. A venit doctorul închisorii, care, după ce m-a pipăit pe obraz cu palma, mi-a luat temperatura cu termometrul. Aveam 39 de grade. Atunci m-a pus să-mi scot haina și m-a examinat la plămâni, negăsind, cum singur mi-a afirmat, nimic. M-a invitat să scot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă reapăreau, după jocul secret de opinii, niciodată în număr suficient spre a lua o deciziune. - Atunci ce-i de făcut? Întrebă alb ca varul Gonzalv. . - Vom lupta energic! Îl încurajă Conțescu. Părerea mea este că trebuie să procedăm academic, pipăind dispozițiile spre a ști unde este punctul slab. Oamenii sunt susceptibili, și dacă-i iei cu binișorul, izbutești. . Sfatul lui Conțescu fu ca Gonzalv să facă vizite pe rând tuturor profesorilor, rugîndu-i să sprijine propunerea. E de prisos a nara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apropie de el, fu împiedicat de un comisar, care, făcând drum lui Pomponescu, strigă servil: - Faceți loc, să treacă domnul ministru! Alții din sală împinseră pe sărbătorit spre a fugi după ministru, încît bătrânul, impotent, rămase în urma tuturor și ieși pipăind cu mâna pereții, spre mirarea oamenilor de serviciu, care nu pricepeau ce căutase în sală, la o astfel de vârstă. În situația aceasta se afla acum și Pomponescu, călcat în picioare de oameni năvălind spre puternicii zilei, cu toate că numele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de inconștient cruntă, căci pentru Ioanide, Gavrilcea și Munteanu erau zero, și un minister însemna o funcție sterilă și fără valoare. Însă Pomponescu era (cu anume rezerve intelectualiste) exact de părerea Indolentei, din care cauză suferea de a se vedea pipăit pe răni. Indolenta nu arăta din punct de vedere sentimental o diminuare a interesului, totuși, acum, acest stil moderat i se părea lui Pomponescu insuficient. Înainte Indolenta tăcea ascultând respectuoasă pe Pomponescu, acum tăcea de asemeni, în vreme ce acesta voia exuberanță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa cum prevestise Gavrilcea. S-ar fi zis că toată lumea uitase de el. Însă acest lucru era de natură a afecta pe fostul ministru. Mergând la Școala de Arhitectură să ridice o sumă de bani, în fond mai mult spre a pipăi atmosfera, fu tratat cu neglijență. Secretarul uită să-i ofere un scaun și întîrzie excesiv într-o convorbire cu altcineva. Doi colegi întîlniți pe sală nu-i dădură nici o importanță, nici într-un sens, nici în altul. Pomponescu se întoarse
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lamentabilă. Febra nu se lăsa jugulată de antipiricele obișnuite decât foarte puțin. Atunci, întrebarea ce se puse fu dacă nu făcea o boală infecțioasă, nu suficient manifestată exterior: scarlatină, tifos, malarie. Conțescu fu chestionat dacă nu avusese friguri vreodată, fu pipăit în dreptul splinei. Manifestații suspecte avusese, dar atunci era prea sărac spre a consulta un doctor și a-și lua temperatura. Tânjise pe picioare. Analiza sângelui nu duse la nici o încheiere, deoarece bolnavul n-avea o criză cu temperatură mare, singura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi aduceți un bărbier, prea mi-a crescut barba! Dorința îi fu imediat satisfăcută și Conțescu suportă operația foarte bine. Conferențiarul îi făcu din nou o consultație generală, trimise sângele la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără nici o discuție, rodul unei minți bolnave, alterară mult moralul lui Gonzalv. În necazul lui, declară că România trebuie pusă sub tutela Germaniei, ca să se civilizeze. Ar fi mers până acolo încît să atace pe Conțescu în scris, dar acum, pipăind terenul, înțelese că peste tot Conțescu avea oamenii săi, precum i-ar fi avut și mâine, pentru că - culmea ironiei! - mulți susțineau că geograful simulează boala spre a nu se prezenta la catedră, în semn de protest față de orientarea politică a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și de o ,,inocență’’ mimată fără de greș. Bătrâna vorbește astfel și cu diavolul preschimbat în tânăr călător, care poposește noaptea sub cerga care o acoperea pe timpul nopții. Aici Satana, care voia să-și țină taina ascunsă, este descoperit de cerșetoare; pipăindu-l în somn, dă peste semnele neîndoioase ale naturii lui, coada și cele două cornițe; cerșetoarea, la rândul ei, ,,era o fată de-mpărat mare, care, de mititică se dedase la știința farmecelor și la meșteșugul vrăjitoriei, și, pentru păcatele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ci și principiul contemplării ei. Numai în această dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu "vezi" cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întîmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări "sculptură pentru orbi". Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întîlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
căderea pe o pantă abruptă te agăți de tot ce îți iese în cale: cădeam trăgând după mine propriile mele cuvinte. Iar cuvintele erau ultima barieră pe care o mai puteam pune în fața răului, singurul "lucru" peste care am dat pipăind în jurul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistență înaintea cedării finale. Voiam, dublând răul acesta prin cuvinte, să-l alung, sau măcar să-l țin la distanță, numindu-l. Niciodată, scriind, nu am fost mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebările mele, ca un introvertit precoce ce era. Priveam atât de intens scena, încît trecutul s-a recompus sub ochii mei ca prezent și am simțit cum începe să-mi fie greață de această percepție aproape impudică a timpului. Îl pipăiam, îl vedeam ridicîndu-se în fața mea, combinație imposibilă între peisajul acela super-familiar (care era și nu mai era al meu) și interioritatea mea care plonja vertiginos cu 18 ani în urmă. M-a cuprins o durere sfâșietoare, mi s-a făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Todtnauberg, lângă Freiburg, să văd die Htitte, "cabana" lui Heidegger. N-am avut niciodată un apetit special pentru "pelerinaje culturale" și n-am crezut că te poți apropia de ființa a ceea ce se numește îndeobște un "geniu" venind din exterior, pipăindu-i bastonul, masa de lucru, pipa sau orice alt obiect de genul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om". Tot alaiul acesta de obiecte "sacrate", care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vând la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerinaj, în care cel ce se duce și vede este locuit de credință, și o plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alcătuit din elemente trecătoare și ireversibile. Faptul că fiind multe ― 18 250! ― nu le pot vedea capătul este o chestiune de miopie existențială sau de lipsă de imaginație. E drept, pe cele 90 de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor, le-am putut așeza în an, în începutul și în sfârșitul toamnei, în soarele care obosește treptat, în iedera casei de vizavi care avea, când am sosit, frunzele roșii, apoi galbene și acum începe să le piardă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
anului viitor. Dar cine mă împiedică, când e vorba de 18 250 de zile, să mă gândesc că mai am de trăit de 50 de ori 50 de schimbări ale anotimpurilor? Depinde de mine și numai de mine să pot pipăi, cu imaginația mea și cu ajutorul enormei cantități de informație pe care mi-o pune la dispoziție viața celor din jur, cele 18 250 de zile ale vieții mele. Oricum, îmi spun, în ce mă privește e prea târziu, pentru că nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al răsculaților în 1907, arestat câteva luni. 10.Era vecinul nostru, avea gratis trenul și făcea comerț ambulant. 11.A fost rănit la cap; copil fiind ne povestea întâmplări de pe front, îmi lua mâna mea cu mâna lui de-i pipăiam locul ranei din capul său alb, o gropiță cam cât o jumătate de nucă. Ce fiori îmi trezea acest gest prin 1933-1934. Toți din satele Condrea și Salcia, nume preluate de pe peretele bisericii din CONDREA. Numele eroilor din satele CONDREA-SALCIA
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
părul n-a început încă să-mi cadă. Și fiicele mele sunt cele mai mișto muieruști din tot cartierul. Iar într-un viitor apropiat o să trebuiască să facem două nunți îmbelșugate. (O trage pe Bianca în brațele lui și o pipăie la sâni) Hai, vino în grija mea părintească și lasă-ți privit trupul filialo-uman! BIANCA: (râde) Te cam uiți cu degetele, care nu prea pot să aibă ochi. DOMNUL KOVACIC: Cu mamelele astea de scrofiță, de-ți lasă gura apă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fie de mult în pămânul pârjolit. Pierdut în gânduri, labele supremației Sale statale se adâncesc în cele din urmă în găină, care îi amintește de nașterea fiului său. Toate culturile naționale de putregai au asistat la desfășurarea nașterii. În sfârșit pipăie mica inimă țapănă, și murmură: Dumnezeule, acum l-am găsit pe Dumnezeu. EA (râde): Destul, unde-i acest material după exteriorul vorbirii? EL: Nu-i niciodată destul. Abia o inundație arată odată la o mie de ani, ce este pur
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nici măcar nu o face rău. COMPOZITORUL: Acum ajunge. (îl împinge pe idiot de lângă pianistă) IDIOTUL: Foarte și extra deznostim. Mare nostimada, nostimadă, nostimadă. (compozitorul îl sugrumă un pic pe idiot) MECENA: E oribil, o orbilitate minunată, o minunată flexibilitate... (o pipăie cu degetele pe pianistă și primește de la ea o palmă. Între timp țăranul bătrân s-a prăbușit de tot peste cântăreață și a murit. Cântăreața încearcă fără să reușească să îl scuture de pe ea) ȚĂRANUL: Tată.. tată... ce-i cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
afle”. Se pare că prin acest răspuns Zeul Îl trimisese repejor la plimbare, ca pe unul care se apucase să verifice o străveche tradiție de parcă ar fi fost o stampă, (410) să poată pune degetele pe ea și s-o pipăie Îndeaproape. 2. Cu puțin Înainte de celebrarea Jocurilor Pythice, pe vremea lui Callistratos 1, doi cucernici bărbați șhieroiț, sosiți din direcții opuse ale Pământului, s-au Întâlnit Întâmplător la Delfi. Ei erau Demetrios, om de litere șgrammatikosț, care se Întorcea din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Am PIP|IT monumente și am sărutat multe icoane, pelerinajul (pe) la mânăstiri și lăcașuri de cult (organizat de directoarea Doinița Mihai) fiindu-ne benefic. M-am ciocnit pe străzi și în magazine cu lume grăbită și stresată. M-au pipăit și câțiva hoți de buzunare. Am MIROSIT: mâncăruri specifice, aroma portocalelor și altor citrice încă neculese (sezon, în noiembrie), dar și putoarea din centrul Atenei - OMONIA - cel mai urât km 0 dintr-un oraș pe care l-am văzut pe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Au bărbații simțuri mai ascuțite decât femeile? Diferența dintre sexe în sensibilitatea gustativă și tactilă Răspunsul la această întrebare depinde în întregime de ce înțelegem prin „simțuri”. Dacă este vorba de cele cinci simțuri și în special de gust și de pipăit, atunci răspunsul este nu. În comparație cu bărbații, femeile au o mai mare sensibilitate a gustului și a pipăitului. Este și cazul mirosului după cum am putut să vedem de altfel în această carte. În 1987, Baker i-a atins în diferite zone
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
citiți atâta?”) sau pentru vânzare... Și încă astea sunt întrebări curățele. Mai greu e să-l faci să te creadă că nu ai nici un cartuș de țigări, că în general nu fumezi, și că cei zece dolari, pe care îi pipăie îndelung, e toată „valuta” care ți-a mai rămas. Adevărul acesta îl dezamăgește... Privirea lui îți spune că a crezut altceva despre tine. Trebuie să adaug că ești supus acestui chestionar la ora trei noaptea, când trenul ajunge în vama
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
că, În afara morții, nu mai are de sperat nimic: O, splendoare a singurătății și a morții mele. Singurătatea mea binecuvântată este deja moartea pe care Încep s-o gust ca pe un fruct aflat Încă În pom, pe care Îl pipăi cu buzele și care În curând Îmi va cădea În mâini. Ce bine că am urmat drumul pasiunii mele ce mă conduce la moartea aceasta timpurie. Mă felicit că m-am legat de ceva care În infirma ordine politică semăna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]