2,546 matches
-
ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de pivnițe mascate, ce răbufneau suveniruri concave de negustorie cu smochine zbârcite și dulci din Țara Sfântă, cu sugiuc cleios și halva marmorată de Edirne, cu monstruoase căpățâni de zahăr, cu vinuri putrede de vechime în butii cu doage de stejar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care sat a fost drept de moștenire a domniei mele...> Mai departe, vodă arată că închină biserica Sfântului Mormânt.” Credinciosul voievod dăruiește la 12 decembrie 1627 (7136) aceleiași mănăstiri o bucată de loc din Negrinți (Hotin) și niște dugheni cu pivniță pe Ulița Rusească din Iași (lângă Chervăsăria Domnească). La sfârșitul vorbelor mele, l-am auzit pe bătrân spunându-mi, așa, pe neașteptate: „Cred că ai băgat de seamă, fiule, că nu mai plec de lângă tine.” De ce nu pleci, sfințite părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
diasupra Socolii, la Codrul Iașilor,...la care lăcuind călugărași și pentru chivernisala călugărașilor și deschiderea acei biserici am socotit domniia mea și...am miluit ace sfântă biserică: de la beciul gospod și câte o giumătate di vin de triidzăci vedre de la pivnița gospod. Așijderi și din vama mare să li să de câte o ocă di undilemnu pe lună și câte o litră tămăi pe lună, peste tot anul.” Ce știu sigur este faptul că „Săhăstria ...carii iaste diasupra Socolii, la Codrul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tot anul.” Ce știu sigur este faptul că „Săhăstria ...carii iaste diasupra Socolii, la Codrul Iașilor”, este Schitul lui Tărâță, părinte. „ Asta așa-i. Da’ spune-mi repede, dacă poți, cât vin primeau călugării de Sihăstrie într-un an „de la pivnița gospod?” Să socotim, părinte. Dacă o vadră are zece litri, iar ei primeau „triidzăci vedre”, asta înseamnă vreo 300 de litri de vin. Îi mult, îi puțin? Asta n-o știu, părinte. „ La vinișorul ista mai adaugă și pe cel
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
boiariului nostru, lui Moisei Cucoranul cămărașul de izvoade (arhivar n.n), să fie volnic cu carte domniei mele a stăpâni o dugheană cu loc cu tot, care dugheană este pe Podul Hagioaiei... Așijdere să mai stăpânească și un loc de pivniță din dosul acei dughene...” „Spune mi, ai înțeles de ce te-am pus să citești această carte?” Era simplu de priceput că pe lângă Curtea domnească se găsea și o „cămară de izvoade”, dată în grija unui „cămăraș de izvoade”. „ Uite că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la telefon cu maică-sa, plecată la muncă. Un profesor de engleză s-a legat cu lanțuri de brațul unei macarale și-a stat acolo până a venit televiziunea. Au bombardardat o școală din Serbia. Oamenii s-au ascuns prin pivnițe, orașele sunt împărțite, chiar străzile s-au împărțit, unii de-o parte, alții de alta. Niște gropi comune, se numără morții, la fiecare post de televiziune iese altfel. Excizia se mai practică în țările musulmane, cu lama trecută prin foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să pocnească și să verse puroiul, chiar în mijlocul feței. Tragi bandajul ca leprosul, n-ai vrea să vadă nimeni cum se macină carnea, îți cad urechile, ți se scurg buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la muncă patriotică, la tăiat gardurile verzi și la ridicat gunoaiele, în ograda lor și cu perdelele trase s-au simțit liberi. Întotdeauna. Au bocit când cu Cehoslovacia și tancurile rușilor, au suferit alături de polonezii de la Gdansk, au ascultat în pivniță la radioul Gloria, după ce i-au schimbat o lampă, declarațiile greviștilor și s-au temut întotdeauna pentru viața lor. Nu uita, au vibrat la toate evenimentele anticomuniste. Mergeau pe stradă, chiar și când se-ntorceau de la bufetul partidului, unde baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mele, am văzut atunci niște trepte de piatră, tocite, mâncate de ploi și pe jumătate cotropite de iarbă. Fără o vorbă, mi-au făcut semn să cobor. I-am ascultat. Pe măsură ce coboram, simțeam un aer rece, de grotă sau de pivniță. Jos, începea un fel de culoar. M-au împins pe el și am bănuit că pătrundeam într-o peșteră. Când mă atingeam de pereții de piatră, îi simțeam umezi, lunecoși și parcă auzeam apropiindu-se un susur de apă. După
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Doamne, singurul acoperiș străin pe care o să-l accept deasupra capului! În mănăstire, fiecare viețuitor era proprietar de Dumnezeu. Jupânul stareț îi purta pistolul și cârja episcopală. El făcea și tot el desfăcea, de zicea doar cu privirea. Din ușa pivniței până la porțile raiului, cale dreaptă; pe unde trece Domnul, intra și taica. Părintele Visarion dormea cu registrele sub cap; fiecare cui avea număr de inventar, bon de consum pentru felia de pâine. Apa de ploaie curgea de pe biserică, prin burlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
A doua zi era rândul feciorului cel mare. Ca un viteaz a stat toată ziua, a îngrijit oile cumsecade, dar noaptea s-a plictisit rău de tot, de singurătate. Ce s-a gândit, că dacă-și aduce ceva vinișor din pivnița tatălui, o să treacă noaptea mai ușor. Dar sa înșelat amarnic. După ce a băut două pahare de vin, l-a surprins somnul tiptil și numai cântatul cocoșilor l-a putut trezi, iar necazul fusese deja înfăptuit! A găsit o oiță în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
micuța geantă Gerson în care erau banii. L-am lăsat să ia un avans considerabil și după aceea l-am urmat. În fața Sectorului Păsări, o clădire mică din cărămidă și scândură, acoperită de iederă, care arăta mai degrabă ca o pivniță pentru bere, de la țară, decât ca un adăpost pentru păsările sălbatice, Bruno se opri, privi în jur și apoi aruncă geanta în coșul de gunoi de lângă o bancă. Apoi se îndreptă repede spre est, în direcția stației pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
O, ce groaznic. Zice că ea este într-o cutie. Îmi pare rău, Emmeline, dar nu cred că te-am auzit cum trebuie. Nu într-o cutie? Un butoi? Da, un butoi. Un butoi vechi, putrezit, urât mirositor, dintr-o pivniță veche plină cu butoaie putrezite. — Pare a fi o fabrică de bere, zise Kindermann. Te referi cumva la fabrica de bere Schultheiss? zise Rahn. — Ea crede că asta trebuie să fie, deși nu pare să fie un loc în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și am mers de-a lungul unui pasaj îngust și lung. Nu țineți încuiată ușa aia? l-am întrebat. — Nu-i nevoie, zise paznicul. Aici nu e nimic bun de furat. Berea se ține în spatele porții. Am ajuns la o pivniță veche având două secole de murdărie pe tavan și pe jos. Un bec de pe zid adăuga o tentă de galben întunericului. — Iată, aici este, zise omul. Bănuiesc că asta trebuie să fie ceea ce căutați. Aici sunt puse butoaiele care necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu aceeași precizie cu care se arunca în mare când, fără să arunce nici un strop, dispărea în apă. Trupul, Angela, poate iubi ceea ce mintea disprețuiește? Mă gândeam la asta în timp ce mă întorceam spre oraș. Odată, din politețe, am gustat în pivnița unui țăran, o brânză specială, cu coaja înnegrită de mucegaiuri și cu un miros cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent și plăcut, în același timp. Mi-a rămas în gură senzația unei fântâni, a unei profunzimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai mult în vocea asta e răceala, calmul. Spune: — Fii atent. Marjorie e aici, în curând se trezește, dar e legată și nu poate scăpa. Ține minte adresa: 115, Hillside Drive. Dacă vii s-o iei, bine; dacă nu, în pivniță e un bidon de cherosen și o bombă cu plastic legată de un timer. În jumătate de oră casa va fi în flăcări. — Dar eu nu... încep să spun. A închis telefonul. Ce să fac acum? Sigur, aș putea chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Doamna Eisner arătă spre barul de mahon din colț. — Ar trebui să fie câteva sticle de chardonnay în răcitor. Tatălui tău îi place, dar mie mi se pare un pic cam sec. Dacă preferați roșu, va trebui să aduceți din pivniță. Cred că mai bine bem roșu, zise Leigh, mai mult pentru Russell. Știa că nu-i place vinul alb — mai ales chardonnay — dar el n-ar îndrăzni niciodată să-și exprime o astfel de preferință în fața părinților ei. — Vă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aceștia îl năuciseră, dar totul avea să meargă foarte bine după ce vor fi dispărut. Dar în dimineața următoare, 18 aprilie, doctorul, care își aducea mama de la gară, îl găsește pe domnul Michel și mai tras la față decât ieri: din pivniță până în pod, vreo zece șobolani zăceau pe scări. Umpleau și lăzile de gunoi ale caselor vecine. Mama doctorului află știrea fără să se mire. Sunt lucruri care se întâmplă ! Era o femeie micuță, cu părul argintiu, cu ochii negri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
agravat. Numărul de rozătoare strânse creștea tot mai mult și în fiecare dimineață recolta era tot mai abundentă. Din a patra zi, șobolanii au început să iasă și să moară în grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prin pivnițe, de prin gurile de canal, urcau în lungi șiruri care se împleticeau, se clătinau la lumină, se răsuceau pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul lor chițcăit de agonie. Dimineața, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată, în gol. În oraș, s-a oprit astăzi un tramvai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CARE-I RIDICA MAI ALES BUZA DE SUS, ÎI DESENA GURA CU O UMBRĂ. DACĂ ADĂUGĂM LA ACEST PORTRET UN MERS DE SEMINARIST, ARTA DE A ȘTERGE DIN MERS PEREȚII ȘI DE A SE STRECURA PE UȘI, UN MIROS DE PIVNIȚĂ ȘI DE FUM, TOATE ÎNTRUPĂRILE INSIGNIFIANȚEI, VOM RECUNOAȘTE CĂ NU PUTEAI SĂ ȚI-L ÎNCHIPUI ÎN ALTĂ PARTE DECÂT ÎNAINTEA UNUI BIROU, STRĂDUINDU-SE SĂ REVIZUIASCĂ TARIFELE BĂILOR DIN ORAȘ SAU SĂ ADUNE PENTRU UN TÂNĂR REFERENT ELEMENTELE UNUI RAPORT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
erou, să devină acum un fel de secretar al formațiilor sanitare. O parte din echipele alcătuite de Tarrou se consacrau într-adevăr unei munci de asistență preventivă în cartierele suprapopulate. Încercau să introducă acolo igiena necesară, țineau evidența podurilor și pivnițelor prin care dezinfectarea nu trecuse. O altă parte a echipelor însoțea medicii în vizitele la domiciliul bolnavilor, asigura transportul ciumaților și mai târziu, în lipsa personalului de calitate, deveniseră șoferi ai mașinilor cu bolnavi și cu morți. Toate acestea cereau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oară. După plecarea lui, Cottard se scuză. Nu era liber a doua zi și de altfel Rambert nu mai avea nevoie de el. CÂND ZIARISTUL A INTRAT, ZIUA URMĂTOARE, ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, TOATE CAPETELE S-AU ÎNTORS ÎN URMA LUI. ACEASTĂ PIVNIȚĂ ÎNTUNECOASĂ, SITUATĂ SUB O STRĂDUȚĂ GALBENĂ ȘI USCATĂ DE SOARE, NU ERA FRECVENTATĂ DECÂT DE BĂRBAȚI, DE NEAM SPANIOL ÎN CEA MAI MARE PARTE. DAR DE ÎNDATĂ CE RAOUL, AȘEZAT LA O MASĂ ÎN FUND, I-A FĂCUT ZIARISTULUI UN SEMN ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DINSPRE RĂSĂRIT, ÎNCĂLZEA DOAR COIFUL IOANEI D`ARC, STATUIA ÎN ÎNTREGIME AURITĂ CARE ÎMPODOBEA PIAȚA. UN CEAS BĂTU DE OPT ORI. RAMBERT A FĂCUT CÂȚIVA PAȘI SUB PORTICUL PUSTIU. DINĂUNTRU AJUNGEAU PÂNĂ LA EL PSALMODIERI NEDESLUȘITE ÎNSOȚITE DE VECHI MIROSURI DE PIVNIȚĂ ȘI TĂMÂIE. DEODATĂ CÂNTECELE S-AU OPRIT. VREO ZECE MOGÂLDEȚE NEGRE AU IEȘIT DIN BISERICĂ ȘI AU PORNIT CU PAȘI MICI ȘI REPEZI SPRE ORAȘ. RAMBERT A ÎNCEPUT SĂ-ȘI PIARDĂ RĂBDAREA. ALTE MOGÂLDEȚE URCAU SCĂRILE MARI ȘI SE ÎNDREPTAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]