2,404 matches
-
Restoiu ăsta e un fel de caricatură a activistului de teren zdravăn și stacojiu și cu ceafa groasă, pe care-l știu din halele tinereții mele. Fălcile și gușa lui sunt moi și palide, și are creștetul lins de niște plete ca de liceană care-l arată că-i artist la viața lui. E rotofei și atât de mignon, Încât lesne s-ar putea ascunde sub fusta cazematei spătoase care este doamna Bruescu. Amândoi sunt niște caricaturi de oameni, și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi scăpat definitiv de locuri de verdeață și răcoare, și de Pepino și de văr-su... Ăsta chiar s-ar putea să fie o călăuză adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îl Îmbie Andrei. Unde naiba te grăbești? Am zis și noi o vorbă. Așa ne-a spus Pepino... Deși om fi părut destul de neinteresanți pentru el, Hansi nu se grăbea. Zvâcni din cap și-și trecu amândouă mâinile deodată prin pletele lui blonde Înspicate, ca un baschetbalist de superclasă care tocmai a marcat, după ce a trecut de la un capăt la celălalt al terenului prin toată echipa adversă cu viteza unui purgativ, iar acum se pregătea pentru altă figură, Încununată de același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împotmolit În nămolul malului. Era un catastif Îngreunat de apă pe care l-am aruncat lângă boscheți. - V-am spus că nu-i de glumă cu ăștia, spuse Carol. Îngenuncheat În iarbă ca pentru rugăciune, Hansi Își trecea mâinile prin plete gâfâind și scuipând. - Să vedem până mâine... O să mergem la Pepino În noaptea asta. - Sfinte Dumnezeule, uite, vin cărți pe gârlă, se minuna Andrei băgându-și În ochi catastiful aruncat de mine pe mal. Care ai un foc să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Andrei. Are dreptate Pepino, iar totodată Înțelegeam că mă amăgisem crezând c-am cunoscut vreodată un scriitor În carne și oase, pe numele lui Gheorghe Restoiu, un fel de hopa-mitică mic și rotofei, cu gușă și fălci palide și plete linse, care arătau că-i un artist la viața lui. Deși sunt destui În catastiful ăsta. Restoiu nu-i printre ei. Poate n-or fi trecuți toți aici, or mai fi scăpat și pe de lături, și nici Editura Calende
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
adversă dimpreună cu spectatorii. Tot nu se lasă, măcar că-l apasă. E un luptător și un bărbat adevărat. Parcă-i ceva mai gras decât l-am pomenit cândva, iar privirea lui ostenită și Încercănată n-o să mă recunoască În veci. Pletele linse Încă-l arată un artist la viața lui pe acest crai de tobă, cu gușa și obrajii plini de urmele degetelor soioase ale poporului. Păi cum naiba? Și el este ce a fost, și mult mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se apropia de capăt. În piept, inima începu să-mi ticăie mai tare și mai repede... Cu ochii închiși strâns, visam orașul atâtor glorii ieșite din cuprinsul Curților domnești... te așteptai să vezi ieșind pe balcoane chipuri de voievozi cu plete și bărbi albe, domnițe visătoare în rochii lungi de mătase... logofeți, spătari, vornici... cârmuitorii țării din alte vremuri... Te uiți vrăjit la casele a căror vechime și simplitate strămoșească îți duce gândul departe în lumea care a strălucit odinioară, povestită
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui Phrixus? De ce noi, cei din Colchida, trebuia să vedem nava Argo venită până aici tocmai din Magnesia și de ce, voi, o mână de greci, trebuia să beți apă din Phasis? De ce oare, proastă ce-am fost, mi-au plăcut pletele tale blonde ș-al tău chip mai mult decât s-ar fi cuvenit, și de ce m-am lăsat impresionată atât de dulceața înșelătoare a vorbelor tale? Măcar dacă - după ce nava străină a atins țărmul nostru și au debarcat acei bărbați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
foarte bine. O rupere clară și hotărâtă cu trecutul, prin urmare: Tomis, așa cum explică Aia însăși, derivă din verbul „a tăia”. Adică „tăiat” departe de sublimele ode închinate cărnii și afectelor din Ars amatoria. Acum ale sale „Venere nude cu pletele șiroind de apă” au devenit niște „femei-(de la) vaci” fără umbră de mântuire: gândurile lui la „iubirea ce nu-i iartă pe cei leneși” s-au întors către „a aștepta senin sfârșitul”, la „miturile ce curg în metamorfoze nesfârșite”, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
familiile lor discută aprins probleme de business și deși este noaptea târziu Îi vezi că deschid cu Înfrigurare laptopurile și așteaptă un mesaj Îmbucurător! După figurile lor mai smede sau mai gălbui, cu ochi oblici, mari sau mai mici, cu plete negre, pomeți proeminenți sau supți sunt indonezieni, chinezi, malaezi, ce se Întorc la caselor. Ici, colo, câte o figură mai vânjoasă, roșcovană de australieni sau neozeelandezi reveniți din bătrâna Europă. Puțini sunt cei ce călătoresc În vacanța În insulele de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
SYDNEY A doua zi, dimineața, ne pregătim pentru transferul de la Hotelul Ibis spre aeroportul din Brisbane, aflat la 13 km distanță. Nu știam ce surprize ne așteptau În acea zi! O colegă de grup, o blondă bucureșteancă ce-și scutura pletele În vânt, ten deschis și ochi ca cicoarea ce ieșeau la iveală după genele adumbrite, sâni voluptoși proiectați prin decolteul tricoului negru, bine mulat, șolduri cu unduiri molatice, de felină Încălzită, abordând un aer indiferent, ne declară că rămâne câteva
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la casele lor, după o zi de muncă, se pregătesc de culcare. Pe cerul Înstelat, luna părea cât un bostan din grădina bunicilor, surâzând creaturilor fantomatice ale nopții, precum o fecioară În pragul primei iubiri, cu flori de iasomie În pletele fluturânde de adierea unui vânticel șăgalnic; toate lucrurile păreau poleite de serafice raze de heruviMi, chiar și zbuciumata Întindere de apă devenise o lungă vale de argint. Este trecut de miezul nopții, și liniștea benefică se așterne peste toate făpturile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a putea urmări magnificele imagini. Mount Cook National Park poate fi survolat și cu elicopterul timp de 30-45 de minute. În zonă se poate face schi și alpinism de persoane cu experiență. Ne luăm rămas bun de la celebrul uriaș cu plete Înălbite de nea și promoroacă, pe care nu-l vom mai vedea vreodată! Printre alpiniștii celebri care l-au escaladat s-a numărat Edmund Hillary, cuceritorul vârfului Everest, din Himalaya, cel de-a treilea Pol al lumii, În 1953. Mi-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
flori, spuzuită de micile făclii, steluțe cu luciri diamantine, unde probabil sălășluiesc sufletele străbunilor. Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o lume a fantasmelor... Frunzele unui bambus foșnesc tânguitor la boarea șăgalnică. Privesc lumina selenară În pomul Înflorit, mănunchiul de ramuri proiectat pe cer luminos, florile strânse ciorchine, cu o vagă tentă de culoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Ne desfătarăm privirile În undele albăstrui de cristal rece și curgător. Totul este deosebit de emoționant, simți cum Îți crește adrenalina În sânge, ritmurile inimii se Întețesc, scoți sunete onomatopeice precum urangutanul de Borneo, și deși ești plin de apă În plete și pe haine, consideri că un astfel de momente merită orice efort! Și cum surprizele sunt la ele acasă, poposim În Hidden Valley (Valea Ascunsă), din provincia Laguna, Într-o splendidă pădure naturală cu izvoare minerale aflate la 300 picioare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
83 de ani, am aflat mai târziu de la el) care m-a întrebat ceva minor, legat de ora exactă, organizarea evenimentelor sau ceva asemă nător. Discuția dintre noi demarează imediat. Omul este frumos ca dacii de pe Columna lui Traian, are plete albe, ochi albaștri, o demnitate înnăscută, din aceea care nu se învață și nici nu se cumpără niciodată. Îl întreb dacă este greco-catolic sau ortodox. Îmi răspunde că „la bază” este greco-catolic, dar aici, la Sfânta, oricum nu mai are
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un moment insolit. Patru membri ai unei formații heavy- metal se lăsau fotografiați de fanii lor având ca fundal rândul aflat dincolo de șinele de tramvai. Vajnicii muzicieni ridicau degetul mic și arătătorul în aer, grohăiau scurt, dădeau din cap, fluturau pletele lor lungi până la brâu - în fine tot arsenalul obișnuit al „metaliștilor”, pe care l-am cunoscut atât de bine la începutul anilor 1990, în mediul căminelor studențești. Oamenii aflați în rând, strânși de gardurile de metal, îi priveau curioși, cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Templul Înțelepților, undeva unde suspendarea realității devine certitudine atunci putem ajunge la starea subconștientă și psihică în care comuniunea cosmică se realizează de la sine. A-nfruntat vidul și jarul vieții Prinzând rădăcini în glii sau în mâl Scuturându-și țărâna din pletele-i îndărătnice străbătându-i rărunchii pe mii de căi Hrănindu-se din râu sau din mare Păcălind vântul ci mereu drept Stâlp strigându-și vigoarea Stâlp turbat și luminos Stâlp sfredelind pietrele...1309 E greu de înțeles cum poți nimeri
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un maiou alb, rotund la gât, cu ceva scris pe piept. Avea o față osoasă, de o paloare pistruiată care-i punea în lumină trandafiriul aproape dulceag al buzelor întredeschise. Părul blond-roșcat, mai curând încâlcit decât buclat, îi cădea în plete pe umeri, câteva șuvițe răspândindu-i-se și chiar lipindu-se de piatra zgrunțuroasă din spate. Mă fixa și el cu foarte concentrată atenție. Un vizitator nepoftit, care să-mi încalce promontoriul, nu însemna un lucru foarte neuzual. Dar acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alături de tine. Îmi aruncă una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie de o baie. Fața îi era îngustă, cu obrajii supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai întâmplat după aceea. Titus era mort, fără îndoială, deși pe moment eu refuzasem să cred. Arăta atât de întreg, de frumos, așa cum zăcea acolo, inert, gol și ud, cu părul întunecat de umezeală. Cineva îi dăduse la o parte pletele, dezgolindu-i fața, iar ochii îi erau aproape închiși. Zăcea pe o parte, dând la iveală faldul moale al stomacului și părul umed, mânjit, de pe piept. Buzele îi erau ușor întredeschise, dezvelindu-i dinții și, îmi aduc aminte, i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
morfem: -a; marchează cazul genitiv prepozițional; se construiește cu substantive determinate de pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu, I, p. 179); -de; marchează cazul genitiv prepozițional, frecvent mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru substantivul Doamne, din același context. În versurile din poemul Călin (file din poveste): „Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă:/O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc,/Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc.” (Idem, p. 80), conținutul semantic concret al pronumelui tu este fixat de substantivele pe care le reprezintă: sburător și umbră, în relație de apoziție. Pronumele el, ea înlocuiesc substantive, sintagme nominale, propoziții, fraze prezente într-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variantă a exprimării genitivului, când funcția de atribut se realizează prin substantive de cuantificare sau determinate de adjective de cuantificare sau prin pronume de cuantificare (numerale cardinale): „Miroase florile-argintii / Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii / Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu) „Moștenirea ta și-a tot: uitarea.” (M. Eminescu) • ca variantă paralelă a genitivului realizat prin dezinență; oscilația caracterizează pronumele câțiva (câteva): ... plecarea a câțiva dintre ei... ... plecarea câtorva dintre ei... „(Ciocnirile) se sfârșeau totdeauna prin moartea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arghezi, 253), „Tot una-i dacă astăzi sau mâne o să mor Când voi să-mi piară urma în mintea tuturor.” (M. Eminescu, I, 127), „Cu cel dintâi fir de păr alb se duce tinerețea, chiar dacă soarta ni-l ninge-n plete la douăzeci de ani.” (M. Codreanu, 173) • adjectiv: „Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată?” (M. Eminescu, I, 97) • forme verbal-nominale: „Ce grea e pentru noi osânda de a sta-n lumină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]